3,258 matches
-
asupra modului de pregătire al unui viitor absolvent de institut superior... Mai sunt unii care consideră că a fi student la un institut de artă presupune neapărat o ținută boemă atât morală, cât și vestimentară. Și, din păcate, mulți sunt tentați să eticheteze astfel "după câteva cazuri" izolate, întreaga masă a studenților din Conservator, umbrind astfel atitudinea justă generală a acestora"44. Bujor Prelipcean purta plete? Era un tip boem? D. T.: Era un tip boem, dar elegant. S. B.: Noul
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
studenți în publicarea materialelor"41. D. T.: Am lăsat-o mai degrabă într-un echilibru fragil. S. B.: Ați avut oferta de a merge să conduceți revistele studențești de la București și nu ați putut să o onorați. Nu v-a tentat, fiind pasionat de presă, să preluați una dintre revistele de la Iași? D. T.: Nu. Nu am vrut, pentru că cenzura se înăsprise tare de tot după ce am ieșit - și la Opinia, și la Dialog, și la Viața Politehnicii. Singura mea colaborare
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
și prietenul meu observă că nu-l urmăresc atent. Te preocupă ceva, Constantin? Da, amintiri neplăcute de pe la mine. Te înțeleg. O tăcere benefică ne lasă gîndurile să zburde în voie. Fiecare cu ale lui. La un moment dat eram chiar tentat să-i spun istoria lui Stelian, marele nostru prieten. Știam însă că Stelian era una și Diana alta. Baboi era român și Diana era compatrioata lui Georges. Mă hotărăsc să-l ajut pe al nostru, cît voi putea. Apoi alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Prin luneta unui ambasador Mîndrie de român nemotivată Românul aflat departe de țară este extrem de exigent cu cei printre care trăiește. Este foarte sensibil și mereu face comparații cu "noi românii". Dacă la începuturile existenței sale pe meleaguri străine este tentat să îngroașe laudele la adresa gazdelor sale, cu timpul toleranța defectelor românilor este din ce în ce mai consistentă. Reîntors în țară, aventurierul încearcă o dezamăgire amară cînd reintră în realitatea românească. Prezent în Cuba timp de trei ani, amestecîndu-mă pe cît se poate cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tînără ca o minoră și cu dotările corespunzătoare de să te scoată din minți. Vasilică tremură cînd fata se lipește de el și nu poate să gîndească decît: Doamne, dacă o scăp? Pe de altă parte își amintește: O să vă tenteze cu femei înaintea meciului. Era greu să renunțe și-și zicea: Măcar să cîștig ceva pe aici în Cuba. Fata insistă cu provocările, Vasilică se codește și, în final, se trezește fiorosul din el: După meci, domnișoară. Fata regretă și acceptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
oameni mai egoiști, mai dornici să pună grija pentru propria persoană ca singura preocupare. Tu ai ce-i al tău, eu am ce-i al meu. Fiecare cu viața lui și... ne întîlnim în pat. Dacă patul nu ne mai tentează, atunci salut și-un praz verde. Povestea Mariei, născută prin Miroslava, nu este spectaculoasă. Era o fată micuță la trup, dar ideal proporționată. O păpușă din porțelan chinezesc. Totul la Maria era perfect și, mai ales, frumos. Pe deasupra, era și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de boier, să fi urmat vreo una din formele de învățământ instituite la acea dată în Moldova, dar în lipsa unor forme de evidență școlară, care să menționeze numele său, chestiunea rămâne la nivelul unei simple supoziții. Mai degrabă însă suntem tentați să credem că instruirea sa a fost făcută în casa părintească, cu preceptori străini, după cum par să indice unele informații documentare sumare. Unul dintre aceștia ar fi putut fi vestitul scriitor, lingvist și filozof sârb, Dositei Obradovici 53, menționat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
patrimoniu cultural comun. De aceea, și numai de aceea, nu ne tulbură. Dacă avocații chemați să pledeze în procese de excizie solicită opinia etnologilor, motivul este că ei trebuie să aleagă între două sisteme de apărare. Să pledeze iresponsabilitatea îi tentează, deoarece sînt personal convinși și cred că îi pot convinge și pe judecători că în societăți calificate drept înapoiate indivizii nu au liber arbitru, că aceștia sînt supuși în totalitate constrîngerilor exercitate de grup și nu pot fi socotiți așadar
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
să scoată din definiția canibalismului alte cazuri atestate în care el se impune ca o îndatorire religioasă, îndeplinită adesea cu un dezgust sau chiar o repulsie ce se traduce prin stări de rău și vărsături. Diferența pe care am fi tentați să o facem între o tradiție barbară și superstițioasă, pe de o parte, și o practică bazată pe cunoașterea științifică, pe de altă parte, nu ar fi nici ea foarte elocventă. Numeroase utilizări de substanțe extrase din corpul uman, științifice
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
dacă am zis plantă, mai e ceva de speculat. Căci planta, cu țesuturi oxidante de felul ei, e asemenea femeii; iar ambele sunt conservatoare, apărând stabilitatea. În antiteză, animalul, cu țesuturi reductive, e asemenea bărbatului; ambii progresiști, În veșnică căutare, tentând schimbarea. Și atunci Ea, Întâlnindu-se cu El, nu alcătuiesc altceva decât o biocenoză. Biocenoză? Prefer prototipul ei, lichenul, unde Ea, planta, e o algă, iar El, heterotroful, o ciupercă. Ca și În societatea umană, El, ciuperca, face rost de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de acasă, primele două caste, a preoților și a luptătorilor, forțând pe aceia aflați acolo să le ocupe pe celelalte două: lucrători și sclavi. În compensație, de parcă n’ar fi fost loc, câteva plante și-au luat rădăcinile pe spinare, tentând Europa... Una a fost trestia de zahăr. Deși o insidioasă dulce, ea n’a putut ajunge aici: s’a ciocnit de o alta, tot dulce, sfecla, undeva pe țărmul răsăritean al Mediteranei. Și, ca la biliard, trestia a deviat spre
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
noastră nu prea Înțeleaptă și, tot prin ea, „Îi punem mereu bețe’n roate“, restrângându-i arealul. Dar și mediul ne e la fel de Îndatoritor, deși la fel de fragil. Miră această fragilitate? Având această fragilitate? Având În vedere că prin el suntem tentați să Înțelegem doar abioticul: munți, câmpuri, mări...? Adică soliditate, stabilitate, forță? Însă mediul pe care ar trebui să-l sărbătorim astăzi cu adevărat, este de fapt acela Înconjurător, adică tot ceea ce ne Încojoară, neviu și viu deopotrivă, adică și restul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sol, șterpelind ce se poate, ciuperca nu putea stăpâni fenomenul, doar Îngroșa stratul de sol. Și s’a găsit alt stăpân: evident, tot un heterotrof, dar evoluat pe măsură, adică eficient. Animalul, care deja ajunsese pește, iar acum, ca batracian, tenta uscatul. Concurența devenea astfel acerbă, stimulând evoluția plantelor și deopotrivă a animalelor. Dar, Încă de la cârdășia algă-ciupercă, lichenul adică, devenise evident un adevăr: nu mai poate fi vorba de libertate deplină, nici de sclavie, ci de o libertate limitată și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
hârca se „hrănește“. Aș putea afla dacă cineva ar vrea să mă deoache? Adică să-mi ghicesc viitorul? Cum să aflu ceva despre ceva ce nu există, ci doar construim, pas cu pas, prin acțiunile noastre? Iată de ce aș fi tentat să nu dau credit la astfel de lucruri. Dar... Urmăream de ceva vreme biocâmpul unui voluntar. O mișcare ciudată a evoluției acestuia m’a mirat. Dar, când să intru la idei, totul a Început să reintre În normal. Aveam să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care ar putea sta la baza ghicirii unui viitor. Mai degrabă ridică problema provocării unui eveniment, involuntar desigur, dar pentru care e deja pregătit, implicit are premoniție. E motivul pentru care eu fug ca dracu’ de tămâie de la a-mi tenta viitorul. Pentru a nu provoca ceva; plătit de altul. Din micul prieten al „pacientului“ meu a plecat atunci ceva. Un suflețel. Și n’am putut rezista tentației de a obține o dovadă palpabilă. Nu pot ucide. Prefer să lucrez cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de vedere chimic - În mediul În care, azvârlit, nu-și găsește descompunătorii, adică pe cineva care să-l oblige să intre În circuitul natural al substanței. Și se adună... Nota bene: vânzătorul vinde mai bine, căci cumpărătorul care se lasă tentat/corupt - e la modă... - de sclipici nu știe că tot el Îl plătește, schimbă parte din munca lui pe ceva sortit din capul locului a fi aruncat. Cu alte cuvinte, pe aceeași muncă, cumpărătorul nu capătă trei pâini, ci doar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trebuie să se schimbe totuși: e vorba de forma În care se prezintă viața eternului Univers de fiecare dată, legile mișcării lui, o mișcare absolut internă, de bibelou, dar unul care nu stă pe etajera cuiva care ar putea fi tentat să-l transforme În motor... „Sâmbătă cu prieteni“, 15 martie 2003, ora 17,49 78. De-a falsificarea. I Cu gâtlejul uscat, ezit Încă În fața sticlei cu suc pe care am apucat să dau banii. Motivul? Am făcut prostia să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Îngăduită apropierea. Nu-i vorba, cred eu, de rațiuni igienice, În fond pe aceeași paralelă există popoare care nu cunosc această practică, ci mai degrabă de ceva specific unor popoare geloase din fire, prin care femeia să nu poată fi tentată decât de argumente de ordin social, nicidecum biologic. Chiar și cu astfel de fundamente - câte altele Încă... care par s’o demonetizeze - sunt convins că iubirea și nu altceva ne este definitorie. „Perpetuum duminical“, 14 februarie 1999, ora 17,20
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și prost, sigur așa va fi. Așa și cu rubrica de vineri, nedifuzată deși a vorbi despre Mărțișor Într’o zi de 1 martie e cât se poate de potrivit, și nici nu văzusem vreun cal de sărit, cât de tentat sunt de asta. Problema Îmi scapă, dar cel care se ocupă de „gestionarea“ rubricii dorește să-mi ofere o compensație. Palidă, spun eu, privind - desigur - din unghiul meu. Și așa am ajuns acum În direct, unde aș putea pur și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
este deșeu, păstrând ceea ce e util. Și e deștept, „știind“ că deșeul e de fapt oxidant, iar utilul reducător, la fel ca și mediul exterior, respectiv organismul Însuși. Rinichiul face aceasta asigurând, pe cale chimică, În exterior, un mediu reducător, care tentează - extremele se atrag - oxidantul deșeu dar respinge utilul reducător. Dar chimia e deosebit de complexă, mai ales când e aceea a viului, biochimie deci, prea greu de controlat Într’un dispozitiv la finețea cu care o face rinichiul. Așa că simplificăm, reducem
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Înșelat amarnic comentând - pe becul roșu stins - niște acorduri În care vedeam favoritul meu Aranjuez, favorit tocmai pentru că l’am ascultat prima dată tot pe Radio Iași dar din Îndepărtatul sat de obârșie a neamului meu... Dar, la treabă. Ne tentează străinătatea. Dar trebuie să știm și la ce să ne așteptăm, adică la ce ne expunem rupându-ne de locul nostru, precum Anteu de Geea. Pământul e un mozaic de condiții diferite geografic, chimic, geologic. Natura Îl populează cu specii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mă văd. Iar dacă pisicile n’ar fi atât de prolifice, dar și mămici extrem de grijulii, voi creștinii ne-ați fi exterminat În Evul Mediu, când am Împărțit rugul cu alte animale, În care chipurile intrase dracu’. - Păi aș fi tentat să cred și eu asta, știindu-te excedentar energetic, cu biocâmp Yang, de aceeași factură cu duhurile, cum ar trebui să fie Însuși dracu’. Dar eu știu că un duh n’are nevoie de un „mediu“, un trup adică de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lângă mămica ei, pentru ziua În care entropia o va Îndemna să fugă din cuib: cu tenacitate, pentru că e mândră și nu trebuie să apară altfel decât vrea ea, se... recuperează. Iar când va crește mare, cred că te va tenta s’o faci mămică... Chiar dacă vei vâna vrăbii și pentru ea... - Dacă n’aș ști că vorbești serios, dar și că ești un romantic Întârziat, aș crede că ești reîncarnarea lui Richelieu. Acela, cumplit de pragmatic, Încât viața unui om
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tu le numești „lucruri de spus“... Și, pentru ca noul factor limitativ să fie mai eficace, ați Învățat - singurii În lumea animală - Încă ceva: morala. Adică certitudinea aplicării legii. Cum să te descotorosești de tat’tu, precum eschimoșii? Este că ești tentat să-i critici, deși ei trăiesc sau mai bine-zis trăiau absolut firesc? Cară-ți crucea, mai bine-zis Încă una, și taci. Ce face omul cu mâna lui... Cât despre sentimentele pe care le-am terfelit Împreună, suportă singur consecințele. Alt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
motan, ba chiar și cotoi; dar asta, chiar dacă seamănă cu catus, o faceți În bătaie de joc, deși eu, ca zeiță, nu merit asta. „Meridian“, 21 septembrie 2001, ora 12,49 Iartă-mă Moti, pentru - nu frondă, cum ai fi tentat s’o crezi - ci pentru Îndrăznela de a nu-ți respecta ultima dorință, știi, atunci când cu „Întind lăbuța“. Dar lumea, voi pisicile și noi oamenii, trebuie să meargă mai departe, chiar dacă scrâșnind din dinți că nu suntem lăsați să plângem
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]