2,808 matches
-
deja mai bine. Repertoriul său comportamental a crescut, subiectul a regăsit un oarecare control în efortul de a-și îndeplini obiectivele și, mai ales, în ceea ce privește satisfacția. Acest lucru are drept consecință o reducere semnificativă a depresiei clinice. Chiar dacă, la început, terapeutul se focalizează pe problemele comportamentale, el nu a încetat să evidențieze gândurile automate și să le sublinieze rolul. Această evidențiere a gândurilor îl incită pe subiect să-și schimbe repertoriul comportamental. Faza cognitivă Scopul principal al terapiei cognitive a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ipoteze mai degrabă decât ca pe niște adevăruri intangibile. Identificarea gândurilor negative Faza cognitivă debutează prin identificarea gândurilor negative. După ce pacientul a înțeles faptul că gândurile sale depresive apar în același moment cu o trăire emoțională neplăcută cu caracter pesimist, terapeutul îi propune să noteze într-un carnet situațiile neplăcute din punct de vedere emoțional și emoțiile resimțite astfel încât, pe cât posibil, să identifice gândul care îi trece atunci prin minte: este înregistrarea cotidiană a distorsiunilor cognitive a lui Beck numită „cele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
siguranță proastă, este normal, tot ceea ce fac este zero”. Această listă realizată de către pacient pe parcursul unei săptămâni servește drept material de plecare pentru formularea, cu ajutorul terapeutului la început, a răspunsurilor realiste vis-à-vis de distorsiunilor sale cognitive: pornind de la aceste informații, terapeutul îl învață pe pacient să-și analizeze gândurile automate. Diferitele tehnici permit realizarea acestui obiectiv. Examinarea evidenței Terapeutul îi cere pacientului să identifice toate argumentele care susțin gândul automat notat în carnet, apoi să găsească toate argumentele care merg în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
drept material de plecare pentru formularea, cu ajutorul terapeutului la început, a răspunsurilor realiste vis-à-vis de distorsiunilor sale cognitive: pornind de la aceste informații, terapeutul îl învață pe pacient să-și analizeze gândurile automate. Diferitele tehnici permit realizarea acestui obiectiv. Examinarea evidenței Terapeutul îi cere pacientului să identifice toate argumentele care susțin gândul automat notat în carnet, apoi să găsească toate argumentele care merg în direcția opusă cogniției depresive. Tabel 3. Examinarea evidențelor Situație Emoție Gând automat Evidența în legătură cu acest prim gând Examinarea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
100% ”De fiecare dată când am avut contacte cu poliția, s-a terminat prost”: 70% ”N-am nimic să-mi reproșez. Am avut întâlniri neplăcute cu polițiștii, dar eram tânără, și niciuna de când sunt adultă”: 90%. După ce evidențele sunt analizate, terapeutul cere pacientului să evalueze, pe o scară de la 0 la 100, gradul său de adeziune la gândul automat apărut inițial și la fiecare dintre celelalte puncte de vedere. Pacientul reevaluează, în continuare, încărcătura sa emoțională cu privire la celelalte puncte de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de vedere emoțional se finalizează selectând interpretarea situației cea mai rațională și extrăgând din aceasta o concluzie comportamentală pentru a dezvolta strategii de coping. Cercetarea sistematică a altor puncte de vedere posibile (ipoteze alternative) Dacă examinarea evidenței rămâne fără efect, terapeutul propune o serie de întrebări simple pentru a explora mai mult situația: - Ce aș putea gândi în plus într-o situație asemănătoare? - In urmă cu douăzeci de ani (înainte de depresie), în aceași situație, ce aș fi gândit? - Imi imaginez o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a sarcinilor, - expunerea temei din ziua respectivă, - ilustrarea de către pacient, - întrebări/exerciții, - sarcini de efectuat în timpul săptămânii. Iată prezentarea ședințelor, cu referire la cazul Martine. Sedința 1: simptome și cauze ale depresiei Prezentare Prima ședință începe prin prezentarea celor doi terapeuți și a membrilor grupului. Fiecare prezintă pe scurt istoria sa și așteptările sale în legătură cu grupul. Martine afirmă că este fericită să se afle în mijlocul grupului, deși se simte intimidată. Ea nu vorbește prea mult despre istoria sa și trece la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
istoria sa și trece la prezentarea așteptărilor sale: „Imi doresc să cunosc niște metode concrete pentru a scăpa de această depresie, să pot comunica cu alți pacienți care suferă de aceeași tulburare ca și mine și să fiu susținută de către terapeuți pe parcursul acestei terapii”. Test Fiecare pacient completează, apoi, scara Beck cu 21 itemi. Terapeuții adaugă chestionarul Hamilton cu 17 itemi. Scorul lui Martine este de 31 la scara Beck și de 26 la cea a lui Hamilton. Tema ședinței Tema
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
schemelor nu s-a putut efectua în cadrul grupului (risc de a dezvălui elemente prea intime), tratamentul continuă, pentru Martine, în cadrul unei terapii individuale. 4. Terapia centrată pe scheme Diagnosticul schemelor și informarea pacientului In această fază a terapiei, pacientul și terapeutul învață să identifice schemele actuale, să înțeleagă originea acestora legată de istoria pacientului, să identifice coping-urile neadaptate și efectul de întărire al acestora asupra schemelor. Instrumentele utilizate sunt: - ipotezele pornind de la anamneză și de la biografie, - revizuirea chestionarelor, - auto-observațiile, - imageria. Chestionarele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Instrumentele utilizate sunt: - ipotezele pornind de la anamneză și de la biografie, - revizuirea chestionarelor, - auto-observațiile, - imageria. Chestionarele puse la punct de către Young au fost validate prin lucrări experimentale recente. Imageria prezintă un interes particular în specificarea schemelor. Pornind de la auto-observații, de exemplu, terapeutul îl determină pe pacient să se focalizeze asupra a ceea ce simte, apoi să-și amintească în detaliu momentul în care a resimțit pentru prima dată această emoție, înainte de a întreba pe copilul care era ceea ce ar fi vrut să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
întreba pe copilul care era ceea ce ar fi vrut să facă, sau să spună, dacă ar fi putut. Acest exercițiu permite, în plus, identificarea trebuințelor emoționale de bază frustrate pe care pacientul trebuie să învețe să le revendice. Pacientul și terapeutul pot împreună să conceptualizeze în continuare și să traseze bazele schemei de tratament. Strategii terapeutice Strategii cognitive Această etapă este cea care s-a inspirat în modul cel mai direct din terapia cognitivă standard. După descoperirea modului propriu de funcționare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prin intermediul reprezentării emoției mai degrabă decât cu ajutorul emoției însăși, ceea ce permite o gradare a abordării, întărind în același timp motivația pentru acțiune. Strategiile cognitive - Stilul (probabil elementul cel mai important în vederea activării schemelor în cadrul relației): confruntarea empatică, adică recunoașterea de către terapeut a caracterului logic al prezenței schemei și a strategiilor de coping în funcție de istoria personală (verificând în același timp validitatea lor actuală). - Testul validității schemei: identificarea dovezilor favorabile și nefavorabile („pentru” și „contra”) schemei pentru întreaga viață, evidențiind tendința spre minimizare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
repetarea dovezilor prin intermediul coping-urilor neadaptate. - Evaluarea avantajelor și inconvenientelor coping-urilor: demonstrarea avantajelor pe termen scurt (evitarea schemei dureroase) și a inconvenientelor pe termen lung (menținerea schemei ca atare). - Dialogul dintre schemă și latura rațională: joc de rol între pacient și terapeut care apără, pe rând, diferitele puncte de vedere. - Expunere scurtă: redactarea unei restructurări a schemei sub forma unui rezumat pe care pacientul îl păstrează cu el și îl recitește în momentul în care schema se reactivează. - Agenda: auto-observare prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
adaptate și să amplifice încrederea în sine expunându-se schemei. Strategiile experiențiale - Dialogul în imaginație cu persoana presupusă a fi la originea schemei sau care o consolidează în prezent: pacientul revede scena în imaginație, dar își afirmă drepturile și trebuințele; terapeutul sau pacientul adult servește drept model copilului de altădată. - refacerea relației parentale în imaginație: pacientul adult, eventual terapeutul, îi oferă copilului ceea ce-i lipsește în funcție de ceea ce copilul însuși a mărturisit. - scrisoarea către părinții care traumatizează: această scrisoare exprimă trebuințele, criticile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a fi la originea schemei sau care o consolidează în prezent: pacientul revede scena în imaginație, dar își afirmă drepturile și trebuințele; terapeutul sau pacientul adult servește drept model copilului de altădată. - refacerea relației parentale în imaginație: pacientul adult, eventual terapeutul, îi oferă copilului ceea ce-i lipsește în funcție de ceea ce copilul însuși a mărturisit. - scrisoarea către părinții care traumatizează: această scrisoare exprimă trebuințele, criticile pacientului; ea va fi citită în cadrul terapiei mai degrabă decât trimisă în realitate. Strategia comportamentală Rezultatul terapiei constă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care devine un antidot parțial al suferinței trăite de către pacient. Strategiile centrate pe relație - confruntarea empatică (validarea aspectului logic al schemei și al coping-urilor în funcție de istoria trăită, analizând în același timp validitatea acestora în prezent). - Refacerea limitată a relației parentale: terapeutul satisface parțial, prin atitudinea sa, trebuința emoțională de bază de care copilul a fost frustrat (antidot parțial). De exemplu, terapeutul consolidează empatic o persoană care nu are o relație parentală satisfăcătoare, fixează limite ferme atunci când această relație nu există deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
schemei și al coping-urilor în funcție de istoria trăită, analizând în același timp validitatea acestora în prezent). - Refacerea limitată a relației parentale: terapeutul satisface parțial, prin atitudinea sa, trebuința emoțională de bază de care copilul a fost frustrat (antidot parțial). De exemplu, terapeutul consolidează empatic o persoană care nu are o relație parentală satisfăcătoare, fixează limite ferme atunci când această relație nu există deloc, veghează în așa fel încât aceasta să nu devină dependentă de terapeut... 5. Studiu de caz (modelul lui Young) Prezentarea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
copilul a fost frustrat (antidot parțial). De exemplu, terapeutul consolidează empatic o persoană care nu are o relație parentală satisfăcătoare, fixează limite ferme atunci când această relație nu există deloc, veghează în așa fel încât aceasta să nu devină dependentă de terapeut... 5. Studiu de caz (modelul lui Young) Prezentarea cazului Xavier, 35 de ani, este funcționar superior într-o societate care organizează evenimente. Munca sa îi place dar este stresantă. Este singur la părinți. Tatăl său, fostul director al întreprinderii în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ar fi putut avea drept consecință contraindicarea unei terapii imediate asupra schemelor). Pacientul stabilește repertoriul problemelor sale și își descrie trăsăturile principale ale personalității, formulând astfel teoria sa implicită în ceea ce-l privește și evaluând componenta subiectivă a fiecărei probleme. Terapeutul reexaminează apoi aspectele de viață (muncă, familie, cuplu...) și explorează relațiile acestuia cu ceilalți în raport cu problemele evocate. Analiză funcțională și explorarea schemelor Terapeutul și pacientul constată împreună existența situațiilor care se repetă în cazul evenimentelor de viață negative, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
personalității, formulând astfel teoria sa implicită în ceea ce-l privește și evaluând componenta subiectivă a fiecărei probleme. Terapeutul reexaminează apoi aspectele de viață (muncă, familie, cuplu...) și explorează relațiile acestuia cu ceilalți în raport cu problemele evocate. Analiză funcțională și explorarea schemelor Terapeutul și pacientul constată împreună existența situațiilor care se repetă în cazul evenimentelor de viață negative, cum ar fi momentele dezagreabile și intense din punct de vedere emoțional, declanșate de unele relații interpersonale, cât și unele strategii comportamentale în care predomină
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
împreună existența situațiilor care se repetă în cazul evenimentelor de viață negative, cum ar fi momentele dezagreabile și intense din punct de vedere emoțional, declanșate de unele relații interpersonale, cât și unele strategii comportamentale în care predomină evitarea și raționalizarea. Terapeutul îi explică atunci lui Xavier noțiunea de schemă, cu impact asupra scenariilor sale de viață repetitive și dificile (rupturi brutale, suferință legată de autoritate atunci când simte că nu este valorizat, nevoia de a fi valorizat, sensibilitatea la critică, manifestări puternice
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de schemă, cu impact asupra scenariilor sale de viață repetitive și dificile (rupturi brutale, suferință legată de autoritate atunci când simte că nu este valorizat, nevoia de a fi valorizat, sensibilitatea la critică, manifestări puternice emoționale însoțite de anxietate, depresie, alcool). Terapeutul îi prezintă lui Xavier următoarea ipoteză privind schemele: carență afectivă, imperfecțiune însoțită de coping de evitare (procrastinație, inhibiție emoțională), și de supracompensare (intelectualizare, supracontrol). După discuție, pacientul își dă acordul asupra acestor prime ipoteze. Pacientul este invitat să citească Je
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este determinat să-și ilustreze răspunsurile cu ajutorul experiențelor trăite. Explorarea prin imagerie a dimensiunii emoționale a schemei Xavier este determinat să retrăiască în imaginație o situație neplăcută recentă, apoi să-și reamintească când a trăit pentru prima dată această emoție. Terapeutul - Ați trăit, în ultimele zile, o situație dificilă despre care am putea vorbi? Xavier - Da, am organizat o călătorie de afaceri în Senegal pentru o întreprindere din regiune. In timpul acestei călătorii, care trebuia să fie apoteoza muncii mele, patronul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o întreprindere din regiune. In timpul acestei călătorii, care trebuia să fie apoteoza muncii mele, patronul întreprinderii a venit spre mine, beat, și m-a rugat să-i mulțumesc ghidului local pentru modul în care a fost organizată ziua respectivă. Terapeutul - Ce ați simțit în acel moment? Xavier - Eram nervos, îl detestam. In același timp, eram abătut. Am rămas fără grai. I-am spus simplu: „Da, sigur!”. Terapeutul - Puteți să închideți ochii, să reluați filmul evenimentului și să mi-l povestiți
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
-i mulțumesc ghidului local pentru modul în care a fost organizată ziua respectivă. Terapeutul - Ce ați simțit în acel moment? Xavier - Eram nervos, îl detestam. In același timp, eram abătut. Am rămas fără grai. I-am spus simplu: „Da, sigur!”. Terapeutul - Puteți să închideți ochii, să reluați filmul evenimentului și să mi-l povestiți la prezent, cu detalii despre ceea ce vedeți și ceea ce auziți, ceea ce simțiți, ceea ce spuneți? Pacientul povestește evenimentul și ajunge la scena principală. Terapeutul - Ce spuneți în gând
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]