KorAP: Find »[drukola/base=testament & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...360 >

8,991 matches

Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399

dar că au păstrat o tăcere absolută asupra acestora. În acest caz, replică Augustin, trebuie să subliniem două lucruri. Mai întâi, este cel puțin surprinzător că apostolii nu au fost considerați demni de a primi o descoperire încredințată profeților Vechiului Testament. Din ce motiv ar fi ascuns, așadar, Isus de „profeții cei desăvârșiți”, care sunt apostolii, ceea ce dezvăluise profeților veterotestamentari? În plus, în ce scop ar fi încredințat Dumnezeu profeților săi o descoperire lipsită de utilitate publică, de vreme ce o profeție ținută

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
momentul să precizăm un aspect semnificativ. În scrisoarea 199, episcopul Hipponei propune un scenariu exegetic aproape „marcionit”, în sensul că înclină să raporteze profețiile Cărții lui Daniel (ca reprezentând Vechiul Testament) exclusiv la prima parusie, adică la întrupare, rezervând profețiile Noului Testament celei de‑a doua. Acest lucru se poate observa chiar din structura scrisorii. Am văzut că prima parte respinge chiar tradiția care consideră profețiile lui Daniel ca referindu‑se la parusia finală, pe când a doua parte se ocupă în primul

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
judecată a lui Dumnezeu, mai întâi în Noul Testament, apoi în cel Vechi. Este adevărat că acestea din urmă au întâietate, ca timp; celelalte însă au întâietate din pricina demnității. Căci cele din Vechiul Testament sunt vestirea celor din Noul Testament (20, 4). În Testamentul Vechi avem Legea și Profeții; în cel Nou, Evanghelia și epistolele apostolilor”. În concluzie, singurele citate cu adevărat semnificative, în concepția lui Augustin, sunt cele din Noul Testament, fragmentele veterotestamentare având numai rolul, foarte modest, de sprijin, de confirmare aproape tautologică

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
integrată grupului Hagiografe (Ketubiim) și nu celui al Profețiilor (Nebiim), așa cum este pentru creștini. Două motive principale pun în mișcare proiectul lui Theodoret: demonstrarea faptului că „fericitul Daniel” este pe deplin îndreptățit să se numere printre marii profeți ai Vechiului Testament și desprinderea sensului deopotrivă cristologic și eshatologic pe care aceste profeții îl conțin. În opinia lui Theodoret, iudeii ar fi respins Cartea lui Daniel din canonul Profeților tocmai pentru că vorbea de venirea lui Cristos, de judecata și de pedeapsa iudeilor

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
cvasicomplet al doctrinelor eretice, în timp ce ultima, cea mai dezvoltată dintre toate, prezintă o expunere sistematică a doctrinei ortodoxe: Treimea (1‑3); creație, angelologie, antropologie (4, 9); providență (10); cristologie (11‑15); bunătatea și dreptatea lui Dumnezeu (16); unitatea celor două Testamente (17); botez (18); eshatologie (19‑23); etică (24‑29). Este vorba, așadar, de un veritabil „manual de dogmatică”, menit să ofere o idee cât se poate de clară asupra tuturor aspectelor doctrinei creștine, în spiritul tradiției ortodoxe. Capitolul referitor la

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
aceste scrieri în raport cu mărturiile Sfinților Părinți, insistând asupra portretelor simbolice consacrate Anticristului. Este vorba deci de o anchetă întreprinsă într‑o zonă mai puțin cercetată și ale cărei rezultate vin să completeze tabloul anticristologiei „oficiale”, schițate în paginile precedente. 1. Testamentul siriac al Domnului nostru Isus Cristos este o apocrifă atribuită apostolilor Ioan, Petru și Matei, alcătuită pe baza celor spuse de Isus însuși după învierea sa. În forma în care există astăzi, ea datează din secolul al V‑lea (poate

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
arate fertilitatea sa în literatură. Mă gândesc la romanul scriitoarei Selma Lagerlöf, Les Miracles de l’Antichrist, publicat în 1897, a cărui acțiune se derulează într‑o Sicilie în care ideile socialiste (pseudocreștine) încep să câștige teren. De asemenea, la testamentul literar și filozofic al lui Vladimir Soloviov, Court recit sur l’Anticrist (1900), care zugrăvește portretul unui tiran eshatologic umanist, pacifist, ingenios și cultivat, al cărui farmec diabolic cucerește aproape întreaga lume, cu excepția câtorva creștini refractari. În 1907, Monseniorul Robert

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
I d.Cr.) oferă o altă mărturie despre această tradiție, într‑o formă foarte inedită. În capitolul 77, Baruh hotărăște să trimită două epistole evreilor deportați, una Babilonului, alta în țara în care trăiesc nouă triburi și jumătate, un fel de testament politic și spiritual cu care se încheie de altfel această apocrifă. Textul nu conține decât a doua epistolă care se întinde de‑a lungul a opt capitole. Ea este trimisă printr‑un vultur căruia profetul îi adresează aceste cuvinte: „Cel

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
pozitiv, fiind identificate cu „poporul ascuns” al lui Dumnezeu, esenienii recunoscuseră în acestea pe strămoșii lor. Revalorizată și resistematizată, legenda putea legitima separarea lor de lume, modul lor de viață ascetică și mai ales poziția critică față de triburile din Ierusalim. Testamentul lui Neftali 6, 6‑7 (a doua jumătate a primului secol î.Cr.) și Martiriul lui Isaia 3, 2, scriere a cărei redactare finală datează din secolele al II‑lea și al III‑lea d.Cr., vorbesc foarte pe scurt despre triburile

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
G.W.H., A Patristic Greek Lexicon, 11e éd., Oxford, 1994. The Encyclopedia of Religion, M. Eliade (éd.), New York, 1987. The Oxford Dictionary of the Christian Church, F. L. Cross, E. A. Livingstone (éd.), Oxford, 1974. Theological Dictionary of the New Testament, G. Kittel (éd.), trad. G.W. Bromiley, Grand Rapids, 1995, 10 vol. Altaner, B., Patrology, trad. par H. C. Graef, Fribourg, 1960. Altaner, B., Précis de patrologie, adapté par H. Chirat, Mulhouse, 1961. Coman, I.G., Patrologie, București, 1985-1988, 3 vol

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
Paris, 1963, 2 vol. De Labriolle, P., Histoire de la littérature chrétienne de langue latine, Paris, 1948. Denis, A.-M., o.p. et collaborateurs, avec le concours de J.-Cl. Haelewyck, Introduction à la littérature religieuse judéo-hellénistique: pseudépigraphes de l’Ancien Testament, Turnhout, 2000, 2 vol. Harl, M.; Dorival, G.; Munnich, O., La Bible grecque des Septante, du judaïsme hellénistique au christianisme ancien, Paris, 1988, 2e éd., 1994. Histoire du christianisme des origines à nos jours, sous la dir. de J.-M

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
and Commentary, New York, 1976 ; 2 Maccabees, New York, 1983. Les Œuvres de Philon d’Alexandrie, publiées sous le patronage de l’université de Lyon par R. Arnaldez, C. Mondésert et J. Pouilloux, Paris, 1961-1992, 36 vol. Charlesworth, J.H. (éd.), The Old Testament Pseudepigrapha, New York, 1983, 2 vol. Dupont-Sommer, A., Philonenko, M. (éd.), La Bible. Écrits intertestamentaires, Paris, 1987. Bovon, F.; Geoltrain, P. (éd.), Écrits apocryphes chrétiens, vol. I, Paris, 1997. Testamenta XII Patriarchum, M. de Jonge (éd.), PVTG, I.2, Leyde, 1970

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
éd.), Écrits apocryphes chrétiens, vol. I, Paris, 1997. Testamenta XII Patriarchum, M. de Jonge (éd.), PVTG, I.2, Leyde, 1970. The Testaments of the Twelve Patriarchs, M. de Jonge et al. (éd.), PVTG, I.2, Leyde, 1978. The Greek New Testament, K. Aland et al. (éd.), 3e éd., Stuttgart, 1983. Hennecke, E.; Schneemelcher, W. (éd.), New Testament Apocrypha, Londres, 19631965, 2 vol. Tischendorf, C., Apocalypses apocryphae, Leipzig, 1866. Sbaffoni, F., Testi sull’Anticristo, secoli I-II, Florence, 1992. Sbaffoni, F., Testi

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
I.2, Leyde, 1970. The Testaments of the Twelve Patriarchs, M. de Jonge et al. (éd.), PVTG, I.2, Leyde, 1978. The Greek New Testament, K. Aland et al. (éd.), 3e éd., Stuttgart, 1983. Hennecke, E.; Schneemelcher, W. (éd.), New Testament Apocrypha, Londres, 19631965, 2 vol. Tischendorf, C., Apocalypses apocryphae, Leipzig, 1866. Sbaffoni, F., Testi sull’Anticristo, secoli I-II, Florence, 1992. Sbaffoni, F., Testi sull’Anticristo, secolo III, Florence, 1992. Beeson, E., La Didachè ou l’enseignement des douze apôtres

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
the Criticism of the Eschatological Discourse, Mark 13, with Special Reference to the Little Apocalypse Theory, Londres, 1954. Beasley-Murray, G.R., Jesus and the Last Days. The Interpretation of the Olivet Discourse, Peabody, 1993. Becker, J., Messianic Expectation in the Old Testament, Édimbourg, 1980. Beckwith, R.R., „Daniel 9 and the Date of Messiah’s Coming in Essene, Hellenistic, Pharisaic, Zealot and Early Christian Computation”, Revue de Qumrân, 40, 1981, pp. 521-542. Benko, S., Pagan Rome and the Early Christians, Londres, 1985. Benoît

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
ed altri saggi tra ebraismo e cristianesimo, Bologne, 1989. Bornkamm, G., „Die Composition der apokaliptischen Visionen in der Offenbarung Johannis”, în Studien zu Antike und Urchristentum, 1959, pp. 204222. Bousset, W., Der Antichrist in der Überlieferung des Judentums, des Neuen Testament und der alten Kirche. Ein Beitrag zur Auslegung der Apokalypse, Götingen, 1895 [Olms, 1983] (trad. anglaise, The Antichrist Legend. A Chapter in Christian and Jewish Folklore, par A. H. Keane, Londres, 1896). Bowman, J.W., The First Christian Drama : The

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
of Theodoret of Cyrus in the Haereticarum Fabularum Compendium, Washington, D.C., 1990. Coppens, J., „Le katéchon et le katéchôn : derniers obstacles à la parousie du Seigneur Jésus”, în J. Lambrecht (éd.), L’Apocalypse johannique et l’apocalyptique dans le Nouveau Testament, Gembloux, 1980, pp. 345-348. Corneanu, N., Patristica mirabilia ed. a II-a, Iași, 2001. Corsini, E., Apocalisse prima e dopo, Turin, 1981 (trad. franç., L’Apocalypse maintenant, Paris, 1984). Courcelle, P., „Commodien et les invasions du Ve siècle”, in Revue

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
Exercices spirituels et philosophie antique, 3e éd., Paris, 1993. Hadot, P., Qu’est-ce que la philosophie antique ?, Paris, 1995. Hanhart, K., „The Four Beasts of Daniel’s Vision in the Night in the Light of Rev. 13, 2”, în New Testament Studies 27, 1981, pp. 576-583. Hartman, L.F., Di Lella, A.A., The Book of Daniel, The Anchor Bible 23, New York, 1978. Heid, S., Chiliasmus und Antichrist-Mythos. Eine frühchristliche Kontroverse um das Heilige Land, Bonn, 1993. Heintz, F., Simon „le magicien

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
Livre de Daniel, Neuchâtel-Paris, 1976. Lagerlöff, S., Les Miracles de l’Antéchrist, trad. du suédois par T. Hammar, Paris, 1924. Lambrecht, J., „A Structuration of the Revelation”, in J. Lambrecht (éd.), L’Apocalypse johannique et l’apocalyptique dans le Nouveau Testament, Gembloux, 1980, pp. 77-104. Lamirande, E., „Lactance”, în Dictionnaire de Spiritualité, t. IX, Paris, 1976, col. 48-59. Lataix, J., „Le Commentaire de Saint-Jérôme sur Daniel”, în Revue d’histoire et de littérature religieuses, 2, Paris, 1897 : pp. 164-173, „Opinions de

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
The Antecedents of Antichrist. A Traditio-Historical Study of the earliest Christian Views on Eschatological Opponents, Leyde, 1995. Lundmark, K., Sur le problème de l’origine et de l’évolution de l’idée du Messie et de l’eschatologie du Nouveau Testament, Lund, 1954. Luneau, A., L’histoire du salut chez les Pères de l’Église. La doctrine des âges du monde, Paris, 1965. Mackintosh, R., „The Antichrist of 2 Thessaliniens”, în Expositor, 7.2, 1906, pp. 427432. MacMullen, R., Ennemies of

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
profetica cristiano-primitiva nell’Ascensione di Isaia, Brescia, 1983. Pesthy, M., „Logismoi origéniens - logismoi évagriens”, în Origeniana octava, L. Perrone (éd.), Louvain, 2003. Philonenko, M,. „Le Martyre d’Esaïe et l’Histoire de la secte de Qoumrân”, în Pseudépigraphes de l’Ancien Testament et manuscrits de la Mer Morte, I, Paris, 1967, pp. 1-10. Pippidi, D.M., Recherches sur le culte impérial, Paris, 1939. Poinsotte, J.‑M., „L’Apocalypse selon Commodien”, în Revue des études latines, 74, 1996, pp. 270-281. Poinsotte, J.‑M., „Un Nero

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
pp. 225-252. Ricerche su Ippolito, Rome, 1976. Richard, E., „Contemporary Research on 1 & 2 Thessalonians”, în Biblical Theology Bulletin, 20, 1990, pp. 107‑115. Rigaux, B., L’Antéchrist et l’opposition au royaume messianique dans l’Ancien et le Nouveau Testament, Paris et Gembloux, 1932. Rigaux, B., Saint Paul. Les Épîtres aux Thessaloniciens, Paris et Gembloux, 1956. Riley, H.M., Christian Initiation, Washington, 1974. Romero-Pose, E., (éd), Pléroma : Salus carnis. Homenaje a Antonio Orbe, S.J., Saint‑Jacques de Compostelle, 1990. Rondet, H.

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
Le christianisme et la semaine planétaire”, în Augustinianum, 19, 1979, pp. 189‑196, repris dans Liturgie, foi et vie des premiers chrétiens, Paris, 1986, pp. 509‑520. Rosenstiehl, J.-M., „Le portrait de l’Antéchrist”, în Pseudépigraphes de l’Ancien Testament et manuscrits de Mer Morte, Paris, 1967, pp. 47-60. Rowley, H.H., Darius the Mede and the Four World Empires in the Book of Daniel, Cardiff, 1935. Ruiz de la Peña, J.L., La otra dimensión. Escatología cristiana, Madrid, 1975. Salvatore, A., „L

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
et l’enfer au temps de Jésus, Paris, 1985. Thomson, L.L., The Book of Revelation. Apocalypse and Empire, New York, Oxford, 1990. Trapè, A., „Escatologia e antiplatonismo di Sant’agostino”, în Augustinianum, 18, 1978, pp. 237-244. Trites, A.A., The New Testament Concept of Witness, Cambridge, 1977. Trocmé, É., L’Évangile selon Saint Marc, Genève, 2000. Van der Woude, A.S. (éd.), The Book of Daniel in the Light of New Findings, Louvain, 1993. Van Rooijen-Dijkman, H.W.A., De uita beata. Het

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
Vanni, U., L’Apocalisse. Ermeneutica, esegesi, teologia, Bologne, 1988. Vanni, U., La struttura dell’Apocalisse, 2e éd., Brescia, 1980. Vanni, U.,„L’Apocalypse johannique. État de la question”, in J. Lambrecht (éd.), L’Apocalypse johannique et l’apocalyptique dans le Nouveau Testament, Gembloux, 1980, pp. 21-46. Velasco, J.M., Introducción a la fenomenología de la religión, Madrid, 1996. Visonà, G., „Il fenómeno profetico del montanismo”, în Ricerche storico-bibliche, 5, 1993, pp. 149-164. Von Balthasar, H.U., Parole et mystère chez Origène, Paris, 1957. Weinrich

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]