190,155 matches
-
lui, un spectacol viu și minunat, cu un spațiu marin esențializat și perfect funcțional, un spectacol care îl readuce în atenție pe Oniga după cîțiva ani buni. Și nu oricum. Matur împrospătat, în formă, disponibil la relecturi și reinterpretări pe texte grele, cu miză, cu gustul provocator al teatrului pe cerul gurii. Un spectacol care anunța spiritul unei trupe noi, încărcată de o energie specială, de ambiții constructive, coagulată și susținută pînă în pînzele albe de directorul ei, Mihai Constantin Ranin
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
Treplev, al nostru, al tuturor, al nefericirilor, ratărilor, vinovățiilor asumate. Sau mai degrabă nu...Mirosul de fîn parcă proaspăt cosit îmi gîdilă nările. Iubiri, senzualități ținute în frîu, amînate, risipite, istovite. Ca dimensiunea ratării, semnul sub care Oniga citește acum textul. Ca să capete anvergură și proporții, el o multiplică pe Nina Zarecinaia. Ca într-un joc cu oglinzi. Fețe, ipostaze ale Ninei se recompun în structura acelorași replici, în trei registre diferite. Ca și cum am privi-o în momente diferite, în lumini
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
Pann, a răspuns invitatul relaxat și încă vesel. Astfel stând lucrurile, prin deducție logică, rezultă că muzica Imnului a fost compusă de Andrei Mureșanu? Rezultă. Însă, marțialitatea lui R.T. nu s-a oprit aici... Trecându-se la proba următoare: recitarea textului (de cântat nici vorbă!), domnul Traian Băsescu a fost cu mult mai sigur pe sine bălmăjind două versuri fără cine știe ce legătură cu textul încriminat, dar care au dovedit, încă o dată, că românul nu uită să fie poet chiar și în
Umilirea demnitarilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13405_a_14730]
-
Mureșanu? Rezultă. Însă, marțialitatea lui R.T. nu s-a oprit aici... Trecându-se la proba următoare: recitarea textului (de cântat nici vorbă!), domnul Traian Băsescu a fost cu mult mai sigur pe sine bălmăjind două versuri fără cine știe ce legătură cu textul încriminat, dar care au dovedit, încă o dată, că românul nu uită să fie poet chiar și în cele mai grele momente. Prim-plan: dl invitat la emisiune privea la moderator de parcă, ieșind din Primărie, s-ar fi lovit bot în
Umilirea demnitarilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13405_a_14730]
-
informatic. Se poate constata o anumită discrepanță între situația din dicționarele noastre generale, care înregistrează diminutive din limbajul popular, adesea ieșite din uz - și uzul actual, care impune alte diminutive, specifice limbajului familiar orășenesc. Absente din DEX, dar frecvente în textele actuale sînt, de exemplu, substantivele glumiță și animăluț. Glumița este mai ales o glumă proastă; sensul depreciativ nu e inerent derivatului, dar apare ca dominant statistic: “atitudinea ministrului (...), facilă, cu glumițe nesărate” (EZ = Evenimentul zilei, 3363, 2003, 3); „ce nu
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
Bobotează ș.a. Autoarea nu le putea epuiza pe toate într-un spațiu totuși restrâns. Dar temele ei, nu puține, sunt excelent puse în pagină, toate țintind ideea cardinală a normalității. Deși nu vrea să tragă o concluzie, aceasta reiese din text: „Un lucru mi-a devenit însă limpede: în anii dintre războaie, înfruntarea dintre bine și rău se petrece în genere în limitele normalității și, de cele mai multe ori, binele câștigă.” Dovadă că într-un timp infim (două decenii) „a luat naștere
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
orale: războiul, deportarea, rezistența, anii comunismului. Experiențe marcante, triste, apăsătoare. Un volum de curînd lansat, apărut la Editura Do-minoR din Iași, încearcă să se sustragă acestor teme și adună povești și amintiri despre copilăria bunicilor. O reușită parțială, pentru că între textele cuprinse în volum se conturează o inevitabilă antiteză: copilăria anilor interbelici și copilăria din perioada de început a comunismului sînt clar marcate de alte repere. Colecționarii amintirilor sînt elevi de liceu sau de gimnaziu care au participat la un concurs
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
cunoască trecutul țării. Miza cărții, ca de altfel a întregului proiect, e una polemică. „Istoria - spun coordonatorii volumului - este scrisă de adulți și la propriu și la figurat. Și ea este livrată copiilor în primul rînd sub forma manualelor școlare.“ Textele din carte au farmecul naiv al copilăriei. Al copilăriei de acum, care ascultă, uimită și curioasă, povestea copilăriei de altădată. Povestașii Transcrieri infidele, cel de-al doilea titlu pe care vi-l propun astăzi, însoțit de subtitlul lămuritor File din
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
tot timpul în subtextul transcrierii un discurs abstract despre funcția și rostul memoriei individuale într-o comunitate mică, numai aparent închisă, și care transformă cartea într-o meditație deschisă pe tema elaborării documentului etnologic. E un discurs bine camuflat în text, greu accesibil unui cititor deloc în temă cu dilemele teoretice ale cercetării de teren, căruia cartea, sînt convins, i se va înfățișa la fel de interesantă. Patru sînt personajele cărții. Moș Gheorghe Adam, fost notar, are 99 de ani împliniți. Povestitor inegalabil
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
de acuza că ar face politică... literară. Monografic sunt tratate și operele scriitorilor analizați. El abordează fiecare operă oarecum independent de contextul epocii și chiar de cel al ansamblului creației scriitorului respectiv. Analiza este făcută de cele mai multe ori de la nivelul textului, fără perspectiva ansamblului și a eventualelor filiații. Păcat, pentru că atunci cînd trece într-un plan mai general, Ioan Holban face considerații interesante. Ca în acest comentariu despre specificitatea literaturii „generației ’80”, inclus în analiza prozei lui Mircea Nedelciu: „Noua proză
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
încă multe altele se folosesc de muzică pentru a fortifica expresia terifiantă a tragediei. Libretul de Edmond Fleg, concentrază intensitatea emoțională a surselor dramatice, legendele Labdacizilor, piesele Oedip rege și Oedip la Kolonos de Sofocle. Muzica acoperă imperfecțiuni și împinge textul lui Fleg în spasmele și spaimele dramaturgiei antice. Gustul pentru grandoare, pentru șocurile dramatice formidabile în străvechea anchetă criminală sunt în ființa spectacolului de acum. Varietatea sentimentelor, de asemenea. Bogăția psihologică, mai puțin. Din toată această masivă desfășurare de forțe
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
între care Răscoala, și s-a stins din viață la 1 septembrie 1944. Echinox nr. 1, 2, 3 din 2003 găzduiește o amplă anchetă pe tema optzecismului literar (din păcate, litera extrem de mică și grafica voit „murdară” fac greu lizibil textul chiar și pentru optzeciștii înșiși aflați azi între 45 și 50 de ani). Participă la anchetă scriitori din generații diferite: Claudiu Groza, Ion Pop, Gh. Perian, Ruxandra Cesereanu, Simona Oprescu, Mihaela Ursa, Al. Cistelecan și Vlad Roman. De citit totul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
efort (e suficient să pună cap la cap niște date accesibile oricui), afectate de împrejurări. Risipitorii, de pildă, apare într-un interval de 10 ani, în patru ediții care vor semăna tot mai puțin una cu cealaltă. Scriitorul intervine în text, scoate paragrafe, introduce altele, modifică esența unor personaje - cum ar fi directorul Jurcă, evoluând de la politruc la inginer și de la retardat mintal la "greoi" sau, în ultimă fază, la "normal" - în funcție de sinuosul drum al politicii oficiale de partid. Ediția din
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
există, desigur, și în restul operei părți realizate estetic. Sau care fac, măcar, mărturia obiectivă a unei epoci. Deși își oprește cam repede analiza, care se rezumă la un singur criteriu, insuficient pentru a concedia cea mai mare parte a textelor unui scriitor ancorat temeinic pe soclu, portretul pe care i-l face George Geacăr lui Preda nu e, cred eu, prea departe de realitate. Scriitorul e, spun cărțile care-i poartă semnătura, un individ fără coloană vertebrală pentru care "important
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
titlu neinspirat, tradus direct din cel englez al filmului. De fapt, vorbim despre Luni de fiere care, desigur, are legătură (la nivelul scenariului) cu romanul omonim al lui Pascal Bruckner. Un lungmetraj care are toate premisele să fie bun: un text care le-a înfierbântat mințile cititorilor, o distribuție viabilă (Hugh Grant, Kristin Scott-Thomas, Peter Coyote și Emmanuelle Seigner) și un regizor celebru (Roman Polanski). El preia tot teribilismul lui Bruckner, tot cheful lui de a sparge tabuurile sexuale, dar filmul
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
se poate spune despre Visul unei nopți de vară, varianta 1999, plasată în secolul XIX și echipată cu biciclete. Dar care păstrează ambianța inocentă a originalului, se sprijină pe prestația actoricească și pe atmosferă, și e fidelă, în mare parte, textului lui Shakespeare. Ceea ce, la o adică, e special: în orice adaptare cinematografică a lui Hamlet, e imposibil să nu vezi un act violent care nu exista în textul piesei. Actorii cunoscuți sunt numeroși: Michelle Pfeifer, Kevin Kline, Rupert Everett, Christian
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
pe prestația actoricească și pe atmosferă, și e fidelă, în mare parte, textului lui Shakespeare. Ceea ce, la o adică, e special: în orice adaptare cinematografică a lui Hamlet, e imposibil să nu vezi un act violent care nu exista în textul piesei. Actorii cunoscuți sunt numeroși: Michelle Pfeifer, Kevin Kline, Rupert Everett, Christian Bale, Stanley Tucci, Calista Flockhart, Sophie Marceau, dar, cumva, performanțele nu li se armonizează. M-aș fi așteptat la ceva mai bun din partea lui Michael Hoffman, responsabil pentru
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
nu ar fi lăsat, în mai multe locuri, titlul "Lupta împotriva inerției". în plus, nu înțeleg rațiunea pentru care titluri ale unor opere traduse de mult la noi, din Balzac, Valéry, Eluard și alții, au fost lăsate în franceză în text, ca și unele motto-uri, în timp ce alte citate sînt traduse. Dar astea sînt chițibușuri. Important e că Tinerețea unui comisar politic e o carte incitantă. Aș fi tare curioasă să aflu și părerea colegilor de generație ai lui Miron Bergmann
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
scrise de Constantin }oiu. În același articol din care am citat mai sus, intitulat cumva polemic Atracția romanului, Constantin }oiu face apologia genului scurt vorbind despre "capacitatea de a fi exact în expresie", stilul devenit adevărată obsesie, densitatea extraordinară a textului "obținută tocmai prin înlăturarea oricărui prisos", în fine, concluzionând: "Schița e dificilă. Ea cere conflict ascuțit, un adevăr uman sesizant, luminat cu maximum de forță și de sinceritate." Am insistat asupra acestui articol pentru că găsesc în el cam tot ce
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
cere conflict ascuțit, un adevăr uman sesizant, luminat cu maximum de forță și de sinceritate." Am insistat asupra acestui articol pentru că găsesc în el cam tot ce aș fi putut spune eu despre prozele din Trompete după-amiază. Din cele nouă texte, doar patru sunt mai întinse și pot fi considerate nuvele, restul fiind schițe de câteva pagini. Prozele sunt secvențe concentrate, lucrate cu migală, fără lest descriptiv, cu un conflict sau pretext epic mai mult sugerat, oricum abia... schițat. Stilul este
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
sunt mai întinse și pot fi considerate nuvele, restul fiind schițe de câteva pagini. Prozele sunt secvențe concentrate, lucrate cu migală, fără lest descriptiv, cu un conflict sau pretext epic mai mult sugerat, oricum abia... schițat. Stilul este ireproșabil, toate textele sunt scrise cu rafinament, au o tăietură a frazei elegantă și o poezie care se revarsă instantaneu dintr-o simplă comparație sau metaforă apărute pe neașteptate la colțul unei fraze care nu anunța nimic: "și timpul nu mai era timp
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
care i-a și dat titlul la apariția din 1968, Duminica muților, povestea nostalgică, în flash-back, plină de tandrețe și de umor a adulterului dintre un desenator tehnic și o fostă acrobată de circ. Acesta este și cel mai dramatizat text, epicul are mai multe paliere, iar dialogul echilibrează narativul și descriptivul. Întâlnirea din local cu Titania și scena înotului sunt memorabile, au umor fin și, în general, toată povestirea degajă multă senzualitate. Titania însăși e una dintre cele mai senzuale
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
civilizată, de falsificare incontinenta a formelor sale și de promovare a acestor falsuri pe piața noastră de artă, fenomen întreținut de complicități instituționale halucinante, destinul în lume al marelui nostru sculptor își urmează traseul sau legitim. Monica Joița urmărește, în textul alăturat, intrarea lui Brâncuși în sec. XXI, prezența sa în universalitate și unghiurile de receptare ale operei sale cu totul ieșite din comun, care își diversifica sensurile și se îmbogățește pe masura ce apar date noi din arhiva brâncușiana, pusă recent la
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
că Brâncuși a schițat mai multe încercări autobiografice pe care le-a reluat din timp în timp, completându-le pe masura ce mai termină o operă sau o întreagă serie de opere. Chiar dacă au fost concepute pentru a alcătui o autobiografie, aceste texte au fost redactate într-o formă aforistica, așa cum arată două fișe redactate probabil în anii '50, din care menționam o notație reflectând convingerea plină de o luciferica mândrie a sculptorului de la Hobița: "Orice s-ar zice, orice s-ar face
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
piese din sumarul, dens ca de obicei, al CONVORBIRILOR LITERARE nr. 1/2005 rețin atenția cititorului interesat să i se confirme bunul gust, calitatea lecturii și, poate, de ce nu, propriile intuiții privind creația poeților de geniu, comportamentul acestora față de propriile texte în variante succesive, preocupați ca lucrul lor să nu rămână nedesăvârșit. l în primul rând, din interviul domnului profesor Mihai Zamfir, câteva considerații utile și uimitoare, o lecție importantă, de fapt, despre exercițiul eminescian continuu: "Foarte puțini mari creatori sunt
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]