3,082 matches
-
produs curând după apariție, legată de confruntarea, avută la Washington, la o simandicoasă conferință dedicată Estului postcomunist, cu tovarășul profet Silviu Brucan. Nu ezitasem, În pofida prestigiului de „disident” cu care se prezenta vechiul-nou nomenclaturist, să luminez, În fața unei săli uluite, ticurile de rutină marxistă și partinică, În retorica Înnoită conjunctural a fostului diplomat. Nu știu dacă am publicat altceva, ulterior, În afară de două interviuri luate de Gabriela Adameșteanu, dar știu bine „momentul Eliade”, În 1992, când am Încetat orice legătură cu redacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe cel care Îmi deschide porțile zilei. - Voiam să vă rog, dacă se poate, să-mi păstrați timbrele de pe scrisori. Știți, colecționez... * Lectura zilnică a scrisorilor, urmată de decuparea colțului cu timbre. Un mod de distanțare de cele citite? Un tic liniștitor? „Îți doresc o ședere fructuoasă la Berlin. Profită cât poți și bucură-te de clipă. Eu am fost la Berlin vara trecută, la Congresul hispaniștilor. Am rămas fascinată de oraș. Îți Închipui momentul În care am fost duși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care le târâse cu el peste mări și țări și care se târau, iată, după el, cu el, În el, fără scăpare. Cât de „europeană” părea, dintr-o dată, interpretarea tradițională a piesei!... Lectorul recunoscuse propria duplicitate, dorințele amânate, pervertite de ticurile prudenței. Știa deja, Însă, și cât de mult exprimau frazele americane mitologia americană a „Înnoirii”. Regenerarea dinamicii cotidiene, totala schimbare de Înfățișare, personalitate, preferințe, nevoia de a „merge Înainte”, cu orice preț? Evitând lamentările, acceptând provocarea oricât de dezavantajoasă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ca „our new friends”. Delicata contrapondere a unui clasicism intelectual orgolios, detașat. Am contemplat, de asemeni, comportarea În preajma femeilor a cuceritorului faimos, cândva, pentru aventurile amoroase și numeroasele căsătorii-divorțuri. Redevenea cavalerul ușor arhaic, juvenila directitate americană potența curtenitoarea afabilitate, farmecul, ticul seducției, acum supravegheată, Încetinită. L-am urmărit și În tensionatele momente dinaintea apariției monografiei lui James Atlas, când se aștepta la indiscreții răuvoitoare din partea fiilor proveniți din căsătorii anterioare, ca și la cinice manipulări ale documentelor de către biograful interesat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
din acea seară. Mi-a dat a Înțelege, apoi, În mai multe rânduri, că jignirea cu care mă Întâmpinase era una dintre stupidele trucuri ale mondenității pe care, de fapt, o disprețuia, deși continua să-i plătească, uneori, tributul, În virtutea ticurilor tinereții, când aceste party-uri asigurau plăcute, chiar dacă efemere, partenere feminine, cum mai asigurau, de altfel, câteodată, și acum. N-a trecut multă vreme până când nu doar eu am renunțat la aceste serate de „public relation”, ci și el, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
feței și barba cenușie revărsată - o combinație între Charles Darwin și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu-se și trăncănind. Weber era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i întoarcă spatele. Dădu drumul unui șuvoi confuz de cuvinte. Hei, salutare. Ce mișto că ne-am întâlnit iar. Mai ții minte mica noastră călătorie în vest - numai noi trei? Expediția aia revelatoare? Ascultă, mă ajuți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ajută.“ —Bună, ce idee grozavă! Un bărbat îmi întindea mâna. Pe etichetă scria că-l cheamă Ed, dar nu știam ce însemna bulina albastră. Ar fi trebuit să le întreb pe inteligentele mele prietene ce înseamnă culorile. Oricum, nu avea ticuri și părea destul de în regulă. Era și bine îmbrăcat, cel puțin după standardele mele. Asta a fost tot ce am putut să-mi dau seama, sincer. —Bună, Ed, sunt Jenny. Mulțumesc că ai venit. M-am așteptat să se prezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
uiți pentru mine. Și-a trecut degetele prin păr, care s-a îndepărtat un pic din calea lor după care și-a revenit, exact în același loc. O mai văzusem făcând asta și mai devreme. Atunci mi se păruse un tic nervos. I-am spus: —Shelley tocmai m-a rugat să mă uit dacă a sosit șoferul. A, mulțumesc, dar este deja afară. Am văzut mașina. —Bine, am spus eu nepăsătoare, mă duc să văd dacă găsesc tablourile, atunci. —îți mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mine ca și cum aș fi fost Lady Macbeth și fantoma lui Banquo era la umărul meu. Nu m-am întors să verific. —L-ai văzut murind? repetă ea cu vocea pierdută. Nu înțeleg. Și-a trecut mâna prin păr, repetând acel tic nervos pe care îl mai văzusem. —Ai fost acolo și tu, din moment ce știi că Walter e mort. —Eu... A aruncat o privire în jurul ei. Menajera dispăruse, și totuși a spus: — Să mergem în camera cu picturi. Fără să aștepte vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fulgi mari. În casă era acum liniște. Erau cu toții fascinați și uluiți de ceea ce primiseră în dar de la Moș Crăciun. Focul arde în soba mare de teracotă. Jarul aruncă umbre magice pe pereții camerei. Pendula-și cerne lin orele cu TIC -TAC-ul ei melodios. Am senzația că-mi amintesc nașterea mea, filmul venirii mele pe lume. M-am născut deci într-o casă mare, boierească, o casă cu bibliotecă, cu penddulă și chaise - longue. O casă cu patru dormitoare, o marchiză
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
și pune în locul lui altul. Așează pistolul pe masă, scoate o țigară, o aprinde și trage liniștit câteva fumuri. Nimic din gesturile, atitudinea sau mimica lui nu arată spaimă. Rusul se uită la el ca la un nebun în timp ce un tic nervos îi deformează linia gurii. Ceea ce vede aici este peste putința lui de înțelegere. Niciodată nu pusese prea mult preț pe viață, a lui sau a celor din jur, de multe ori obligase și pe alții să meargă până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu se știe exact de cine, iar inimile se strâng de fiecare dată când ea se aude. Din pricina rostirii atât de dese și spre nenorocirea tuturor căutătorilor de extratereștri, universul lipsit de imaginație a ajuns în ultimele secole aproape un tic verbal, o sintagmă reluată ca o obsesie. Asolizarea pe o planetă virgină aduce, deși puțin probabil, câteva peisaje interesante pe care merită să le înregistrezi. Principala schimbare o reprezintă însă gravitația naturală - cu grețurile ei temporare - și multele zile plicticoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pielea atât de dură că nu-l puteai străpunge cu cuțitul, care locuia în zona gheizerelor de la Munki Pjaet, descoperite și cartografiate de tatăl său. Când se întâmpla să nimerească în mijlocul oamenilor îi era cu neputință să mai scape de ticul minciunii, fiindcă asemenea momente erau rare și trebuiau întotdeauna să se întipărească în memorie. Mai vrei o prăjitură, un grog, ceva? Mulțumesc, mai vreau. Spune-ne cum îți petreci timpul liber, ce faci toată ziua. Kjus turuia în continuare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
birou, am luat o mapă, hârtieși creion, și m-am pus pe notat. Dar mai întâi: O să spun câte ceva despre vecinul de deasupra. Vecinul de deasupra e pensionar, are ochelari, frunte lată, pulovere portocalii, puțini dinți în gură și un tic nesuferit: plescăie. În fiecare dimineață își scoate la plimbare canișul maro și gras, cu ochi extrem de inteligenți, și, pășind cătinel încoace și încolo, plescăie. Nevasta i-a murit. Are o fiică și un nepot care îl vizitează sâmbăta. Precum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe urmă fața ei deveni gravă de atenție și concentrare. Cu toate acestea, își trăgea mereu rochia în jos, fără nici o nevoie, căci abia i se zărea vârful botinelor. Mișcarea asta, foarte obișnuită ei, i-a devenit irezistibilă, ca un tic nervos, căci e vădit că o face fără să vrea și poate fără să știe. (Gestul acesta, observat și la alte femei, e semnul unei pudori excesive, datorită unei excesive feminități, care trimite mereu în conștiință ecoul ei puternic, dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
165 și nu știu dacă-i la fel de bună la borș. Am o bănuială. Se vede treaba că printre știrul cules în saci am avut și ceva măsălariță, că borșul meu avea un gust ciudat. De atunci am rămas cu un tic: încerc mereu, fără succes să prind cu gura lobul urechii stângi; până acum n-am reușit, dar am voință și exersez în continuare și, cine știe, că Dumnezeu e mare! Așa că aștept cu nerăbdare anunțul de la Mica publicitate dar, totuși
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
materiei brute în poezie, lumea devine moale și ușor de modelat. Este suficient să dorești ceva și totul se transformă în cuptorul alchimic al privirii. Așa s-a întâmplat, de pildă, cu Janet, care din moș nesuferit și plin de ticuri a devenit ceea ce fusese de fapt întotdeauna - Janet. Închipuiți-vă un grăsun cu piciorușe subțiri, urechi groase cât niște cârnăciori oltenești, ochișori vicleni, încadrați de ditamai rama neagră de ochelari, așezați deasupra unui nas proeminent, coroiat, vânăt. Îmbrăcat în pijamaua
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de emoție, o simpatie singuratică și complice pentru fetele pe care le văd venind spre casă de la școală. Și asta ține vreme de câțiva pași. Părul lui Calliope mă gâdilă pe ceafă. O simt cum Îmi sondează pieptul - vechiul ei tic nervos - ca să vadă dacă se Întâmplă ceva pe-acolo. Fluidul bolnav al disperării adolescentine care-i curge prin vene se amestecă din nou cu al meu. Dar apoi, la fel de brusc, pleacă, se micșorează și se topește Înăuntrul meu, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Desdemona și Lefty Încercau să se dezvețe unul de celălalt. În spiritul jocului pus În scenă la bordul navei, continuară să-și depene propriile istorii false, inventând frați și surori cu nume plauzibile, veri cu probleme de caracter, cumnați cu ticuri nervoase. Recitau pe rând genealogii homerice, pline de falsificări și de Împrumuturi din viața reală. Uneori se certau pentru câte vreo mătușă sau vreun unchi real și sfârșeau prin a negocia, de parcă ar fi distribuit roluri Într-un film. Încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
clipind din ochi. Ăsta era stilul Capitolului Unsprezece. Totul la el se petrecea pe dinăuntru. În cutia lui craniană senzațiile erau verificate și evaluate Înainte să vină orice reacție oficială. Eram obișnuit cu asta, desigur. Ce e mai firesc decât ticurile și obiceiurile rudelor tale apropiate? Cu ani În urmă, Capitolul Unsprezece mă convinsese să-mi dau jos chiloții ca să se uite la mine. Acum se uita la mine În sus, cu o privire la fel de stăruitoare. Îmi măsura capul defrișat. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
noastre există și Europele lui Huntington, ciocnindu-se și sfărîmîndu-se asemeni unor plăci tectonice de-a lungul graniței catolicism/protestantism - ortodoxie, și Europele lui Goethe și Thomas Mann, ce opuneau Nordul cerebral și auster unui Sud dionisiac... Trei clișee, trei ticuri verbale, trei fantezii aproape sexuale se-ntind și azi peste uriașa peninsulă ce se naște în Urali. Nu știu dacă le secretăm sau le fabricăm permanent, dacă ele ne închid în alte "lagăre" infantilizante și liniștitoare sau dacă plutim pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care mă simțeam exclus, mă isteriza, mă consuma interior. Toți păreau să cunoască de la primele acorduri fiecare melodie. Toți participau, cu sudoarea curgîn-du-le pe gât, cu genunchii pătrunzând între pulpele fetelor, cu țoalele urmând cam aceeași croială, cu gesturi și ticuri și cuvinte asemănătoare, la o unică lume, la o secundă de strălucire, fără înainte și fără după. Dacă vezi, de pildă, filme sau poze din anii '60, te surprinde omogenitatea asta: fiecare femeie e Monica Vitti, fiecare bărbat e Mastroianni
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
smokingurile lui de mai târziu. Doamne, ce tentat sânt să fac aici și puțină hagiografie, să-i arunc o lumină transfinită pe obraz și să-i pun o văpaie în ochi! Dar să strâng din fălci și să-mi înghit ticurile astea mizerabile. Ruletistul avea fața întunecată, de țăran ceva mai înstărit, cu dinții jumătate fier, jumătate cărbune. De când îl știu și până a murit (de revolver, dar nu de glonț) a arătat la fel. Și totuși el a fost singurul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
manierism livresc și din motivele psihologice cunoscute, adică din cauza aversiunii mele pentru orice fată, a nevoii mele de protecție împotriva agresiunii erotice. Gina era cu adevărat o fată crescură într-un mediu de bătrâni, și care avea în consecință destule ticuri și ciudățenii induse de ei. Dar de aici și până la a spune că ar fi fost "bătrînicioasă" mi se pare ridicol de mult. E drept că într-un an s-a împlinit neașteptat, devenind o femeie adevărată, dar, din nou
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
adaptare Temperamental, Vlad este un sangvinic: exteriorizat, ener gic, vioi, mobil, ușor adaptabil, vorbăreț. Dispoziția afectivă predominantă este cea de veselie și optimism. Este ne-emotiv, îndrăzneț chiar. Spontan, își expri mă opiniile, sentimentele, dorințele, are spirit critic și autocri tic, este sincer față de alții și față de sine, își recunoaște greșelile și își autoapreciază calitățile, își exprimă expansiv bucuria și sta rea de fericire: țopăie, face piruete, cântă, „sare în sus”, strigă. Lucrează repede, dar nu acordă atenție calității. Este nerăb
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]