2,630 matches
-
mutată la București, unde a mai imprimat alte două cărți grecești. Prin tipografiile infiintate cu sprijinul lui Petru Movila, fiu de voievod moldovean ajuns mitropolitul Kievului, cărțile religioase se răspândesc și contribuie la unificarea limbii române literare. Prin cele 63 tipărituri, lucrate de el însuși, coordonate sau patronate, în limbi diferite și de o mare diversitate, prin numeroșii ucenici pe care i-a format, este considerat - alături de Diaconul Coresi - cel mai mare tipograf din cultura medievală românească. A avut un rol
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
Miniaturistica este disciplina specială a istoriei care se ocupă de identificarea, cercetarea, descrierea și catalogarea diverselor reprezentări grafice cu caracter artistic (miniaturi) realizate în antetul sau cuprinsul actelor, manuscriselor sau tipăriturilor în vederea determinării semnificației și valorii artistice a acestora. Miniaturistica este un domeniu la granița dintre știință și critica de artă, având o utilitate practică legată mai mult de restaurarea documentelor decât de extragerea de informații din studiul lor, interpretarea diverselor
Miniaturistică (știință) () [Corola-website/Science/298816_a_300145]
-
noastră care alătură o bibliografie bogată, conținând titluri de lucrări ce stau la baza tuturor aserțiunilor, și la care se fac trimiteri punctuale, autorii sugerând astfel că o scriere temeinică are nevoie de un aparat critic pe măsură. Aparent modesta tipăritură, reeditată de episcopul Ioan Bob la 1813, „Floarea Adevărului” (1750) a apărut și în versiune latină: „Flosculus Veritatis“ (1753) și „Doctrina Christiana“ (1757).
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
timpuriu al ecumenismului panromânesc, postulat de cele mai luminate minți ale acelei epoci. Contrar tuturor disputelor care afectau lumea românească în legătură cu "Unirea", cartea este străbătută de un ton calm și tolerant, care vrea să convingă, nu să învingă. Aparent modesta tipăritură, reeditată de episcopul Ioan Bob la 1813, a fixat pentru totdeauna tonul moderat, erudit și civilizat în care românii uniți cu Roma și-au apărat și își apără confesiunea în fața nu puținilor detractori. „Floarea Adevărului” (1750) a apărut și în
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
suprafața sa fiind în întregime de deal. Climă este una mediterana, cu influențe continentale, având veri călduroase și ierni reci. Centrul Național de Meteorologie și Climatologie din Sân Marino prevede prognozele locale . Se bazează pe turism, comerț, agricultura, meșteșuguri și tipărituri de lux. În ciuda faptului că Sân Marino nu este în Uniunea Europeană, moneda oficială este Euro. Sân Marino este împărțit în noua municipii ("castelli"): Acquaviva ,Borgo Maggiore, Chiesanuova, Domagnano, Faetano, Fiorentino, Montegiardino, Serravalle. Orașele principale în afara capitalei Sân Marino sunt: Dogana
San Marino () [Corola-website/Science/297781_a_299110]
-
Despre edițiile din 1488 ale Cronicei lui Joannes de Thurócz" publicată de Academia Română , de asemeni scrierile Papei Pius al II-lea (Eneas Sylvius Piccolomini) al cărui "Tractatus de bello Thurcorum et Hungarorum" este, în opinia lui Karadja, una din primele tipărituri care îi menționează pe români (Colonia (Köln), Arnoldus Therhoernen, 1472). După mulți ani, în 1969, la Staatsbibliothek din Berlin, specialiștii care îl cunoscuseră pe Karadja își aminteau încă de el (vezi Dan Simonescu). „Aproape jumătate (circa 50) din studiile lui
Constantin Karadja () [Corola-website/Science/307114_a_308443]
-
această grupare politică ar fi inutil, și în anul 1897 a demisionat. A fost un cărturar de excepție, care a înțeles că odată cu modernizarea țării, o serie de bunuri culturale și spirituale erau serios amenințate cu dispariția, mai ales vechile tipărituri cu alfabetul chirilic. De aceea, Dimitrie Sturdza-Scheianu a achiziționat, din venituri proprii, „cărți vechi” de la diverși deținători, reușind ca în decursul anilor să creeze o „colecție de carte” impresionantă, nu numai ca număr de exemplare, ci și prin raritatea cărților
Dimitrie C. Sturdza-Scheianu () [Corola-website/Science/307165_a_308494]
-
folclorul, Ovid Densusianu, folclorist precum și monografia Cercetări folclorice în Țara Oașului. După 1930 a fost numit director al Bibliotecii Universității din Cluj, însă continuă munca începută la Arhiva de folclor, întocmind și publicând o serie de bibliografii anuale ale tuturor tipăriturilor mai importante ce conțin articole de cultură populară. Are, de asemenea, o contribuție importantă și la bibliografia etnografică internațională, prin colaborarea, începută în anul 1928, cu elvețianul Paul Geiger. În anul 1947 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Odată cu
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
comunicările despre "Jocurile de copii", "Joimărița" și Moses Gaster sau Timotei Cipariu, ocupându-se intens și de cercetarea teatrului popular. Mai puțin cunoscută a rămas, însă, activitatea substanțială pe care a desfășurat-o în domeniile bibliologiei, biblioteconomiei sau a istoriei tipăriturilor vechi. În anul 1928 s-a căsătorit cu fosta sa colegă de facultate Maria Lipăneanu (1901-1967). "Postume:" "Colaborator:"
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
o bogată colecție de artă bisericească veche. Muzeul colecțiilor bisericești adăpostește obiecte de valoare istorică, artistică și documentată: 27 de documente în limbile turcă, arabă și persană; Biblia lui Șerban Cantacuzino din 1688; icoana Maicii Domnului din 1600; manuscrise și tipărituri din perioada 1696- 1898. Un documentar despre aceasta zona a fosr realizat de primaria Frecăței
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
părți: "Străbunii" (p.7-68), "Părinții" (p.69-98) și "Tinerețea lui Ion Barbu - Dan Barbilian" (p.99-257). Sunt incluse cca. 1300 nume de persoane (rude, profesori, colegi etc.), fiind enunțate toate creațiile sale poetice/matematice/de altă natură, extrase din manuscrise, tipărituri, informații orale, aflate în arhive, muzee, colecții de stat/private. Cartea cuprinde trei cicluri: "Catrene" (p.9-33), "Rondeluri" (p.35-46) și "Sonete" (p.4-65); După "Cuvânt înainte" (p. 7-8) și "Cronologie" (p. 9-18), cartea este secționată în două părți: "Opera
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
viziune / Evoluție / Creația / Expresia / Polivalența poeziei culte". Apoi, cele aproape trei veacuri de veche poezie cultă românească sunt defalcate în cinci părți: I - "poezia sacră religioasă / poezia eclesiastică sacerdotală / poezia hieratică voievodală / poezia de inscripție heraldică / poezia de prezentare a tipăriturilor / poezia de inscripție murală / poezia de parenetică sacrală"; II - "poezia profană de meditație / poezia profană parenetică / poezia profană epică"; III - "poezia profană modernă"; IV - "originalitate și înrâuriri streine"; V - "meșteșugul versificației în trecut". Ultimele două volume cuprind o antologie comentată
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
o antologie comentată a întregului material documentar pe baza căruia a fost realizată această istorie: vol. III, 1570-1795; vol.IV, 1796-1830. În timpul alcătuirii ediției, au fost coroborate manuscrisele olografe ale autorului cu varianta dactilografiată, iar în cazul unor dubii, cu tipăriturile și manuscrisele din colecțiile Bibliotecii Academiei Române, Bibliotecii Naționale din București. De menționat faptul că dactilografierea s-a făcut din inițiativa lui Eugen Barbu și pe banii lui. "Bibliografia" se încheie cu litera S. Ediție bibliofilă, critică și exhaustivă, cât privește
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
creatori de adevărate opere de artă: obiecte de cult, brocart-uri fine și țesături cu fire de aur, mânere de săbii și pumnale, decorațiuni în lemn sculptat, care erau exportate în întreaga Europă apuseană. Caligrafia manuscriselor face cu timpul loc tipăriturilor artistice. În pictură, manierismul nu a fost un stil de sine stătător, ci un curent care a însoțit renascentismul târziu, o variantă a acestuia care prevestea deja barocul. El aducea cu sine o aglomerare confuză a formelor, o estetizare excesivă
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
discuta despre literatura antică și cea contemporană. Cardinalul Domenico Grimani avea o bibliotecă cu peste opt mii de volume și manuscrise prețioase, pe care - la moartea sa - o lăsă orașului Veneția. După introducerea tiparului, Veneția devine un important centru al tipăriturilor. Un rol important l-a jucat Aldo Manuzio (latinizat: "Aldus Manutius", 1449-1515), tipograf și comentator literar, cu o vastă cultură în domeniul antichității greco-romane, editor al celor mai multe manuscrise grecești vechi, care se puteau procura cu multe dificultăți. Lui i se
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
pentru a nu cădea pradă cămătarilor și se agigurau pensii preoteselor văduve. În anul 1879 a înființat o tipografie diecezană, iar în anul 1894 a înființat și o librărie "în care să se afle totdeauna manualele de școală prescrise și tipărituri corespunzătoare, iar prețurile să fie cele mai modeste". În circulara nr. 287 Pres. din 30 martie 1882, episcopul îi îndemna pe preoți și învățători să înființeze "Reuniunile de lectură și de cânt", astfel după exemplul "Societății de lectură din Semlac
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
ibid., XXII, 1971, nr.1, (252), p. 61-63; Prima scrisoare a lui George Bariț", ibid., XXII, 1971, Serie noua, 16-31 iunie, p. 37; "“Taina domnului de Cosimelli”. Contribuții la Bibliografia românească veche", ibid., XXXII, 1981, nr.10, p. 46-67; "O tipăritură necunoscută: necrologul lui Grigore Maior", ibid., XXXIV, 1983, nr.8, p. 31; "Alexandru Vlahuță", ibid., nr.9, p. 7; "Andrei Șaguna", ibid., XXXV, 1984, nr.1, p. 39; "Cartea românească și geneza națională", ibid., XXVII, 1986, nr.3, p. 12-13
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
plante oleaginoase și de fibre a categoriilor "semințe de bază" și "semințe certificate". 2. Pentru autorizația acordată la alin. (1), se aplică următoarele condiții: (a) informațiile necesare se imprimă sau se ștampilează de neșters pe ambalaj; (b) formatul și culoarea tipăriturii sau a ștampilei sunt în conformitate cu modelul etichetei utilizat în statele membre respective; (c) dintre informațiile necesare, cel puțin cele solicitate la anexa IV partea A lit. (a) pct. (3) și (4) din Directiva 69/208/ CEE se imprimă sau se
jrc3216as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88373_a_89160]
-
traduce o carte, nepublicată însă. În urma unui conflict în 1970 cu secretarul de partid și directorul, își dă demisia de la Școala pentru Surzi nr. 1. Predat inițial Editurii pentru literatură, însă respins în două rânduri de Direcția controlului presei și tipăriturilor, deoarece autorul refuză orice imixtiune în text, volumul "Omul fără voie" (sustras autorului și apoi rescris) este retras pe data de 7 martie de la acea editură și predat recent înființatei edituri Cartea Românească. Mihai Gafița pretinde că nu se poate
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
(sau pe scurt lipsum) este textul standard utilizat pentru a simula casete de text și a ușura evaluarea designului unei viitoare tipărituri sau a unui site web. Inițial, incepand cu anul 1500, textul "Lorem Ipsum" era utilizat numai în tipografii, de către culegători. În prezent, datorită apariției și utilizării globale a computerelor, textul "" este utilizat pentru a simula orice text cu aspect neutru
Lorem ipsum () [Corola-website/Science/302388_a_303717]
-
limba proprie sunt, printre altele, faptul că nu aveau întotdeauna un text neutru la dispoziție sau ar fi trebuit să improvizeze câte un text de fiecare dată și faptul că, pentru o evaluare corectă, obiectivă, a aspectului grafic al unei tipărituri, era de preferat ca evaluatorul să nu fie influențat de mesajul textului. În același timp, nu se putea folosi nici o înșiruire de cuvinte de tipul „aici va fi text, aici va fi text”, deoarece aspectul general ar fi fost denaturat
Lorem ipsum () [Corola-website/Science/302388_a_303717]
-
multe perioade. Propaganda a fost studiată, inițiată, controlată și executată la nivel național, fiind destinată atât populației locale, dar și restului lumii. A fost realizată cu un întreg arsenal de mijloace științifice și tehnologice printre care statistica, radioul, presa și tipăriturile. Părintele acesteia, vârful „aisbergului”, a fost Joseph Goebbels, primul și singurul ministru al propagandei al celui de-al Treilea Reich. Astfel, cu rare excepții, cea mai mare parte a propagandei în Germania Nazistă a fost produsă oficial de Ministerul Propagandei
Propagandă nazistă () [Corola-website/Science/302674_a_304003]
-
tuturor lăcașelor ortodoxe aflate sub dominație musulmană : mânăstiri din Moesia, cele din Rila, din Athos ori Meteore, mânăstirea Sumela din țara Trebizondei, mânăstiri din Palestina, Sinai, Siria, nordul Egiptului ș.a.m.d. Aceste stipendii aveau forme extrem de variate : manuscrise și tipărituri în limbile acelor țări, obiecte de cult, meșteri constructori, sume mari de bani, uzufructul unor moșii din nordul Dunării... Sprijinul românesc a fost esențial pentru supraviețuirea acestor focare de credință și cultură. Iar rezultatele mecenatului românesc pot fi văzute și
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Târgoviște. În 1559-1560 s-a stabilit definitiv la Brașov, unde i s-a oferit posibilitatea de a tipări nu doar în limba slavonă, ci și în limba română, fapt imposibil la vremea respectivă în Țara Românească, din cauza opoziției Mitropoliei Ungrovlahiei. Tipăriturile lui, apărute în mare parte la Brașov între 1556 și 1583 sub influența curentelor de reformă religioasă luterană și calvină răspândite atunci în Transilvania, sunt adevărate „monumente” de limbă veche românească, importante și prin predosloviile scrise de el, în care
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
religioasă luterană și calvină răspândite atunci în Transilvania, sunt adevărate „monumente” de limbă veche românească, importante și prin predosloviile scrise de el, în care se ridică pentru prima oară, cu hotărâre și claritate, problema introducerii limbii românești în cultul religios. Tipăriturile lui Coresi utilizau graiul din Țara Românească și sud-estul Transilvaniei și au avut o mare importanță pentru evoluția și unificarea limbii române. Ele au stat la baza formării limbii române literare. El este dâmbovițean, „"ot Târgoviște"”, cu rădăcini adânci „în
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]