3,029 matches
-
nobili. Nu purtau toți arme, însă Sebastianus putu repede să facă, luându-se după cele ce se vedeau, un sumar și descurajant inventar: puține săbiile și sulițele de fabricație militară, multe, în schimb, cuțitele, cosoarele, buzduganele bătute cu fier și topoarele de tăiat lemne. Printre acei oameni zări și nu puține femei, dintre care unele gravide, și câteva adolescente cu o privire nerușinată și batjocoritoare. La trecerea lui Eucherius, cu mâinile legate, din mulțime se ridicau exclamații de surpriză și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
administrativ, fiind prea departe. (De aceea chiar, în 1920 și 1939, cu ocazia reformelor administrative locale, o seamă de sate de pe Prut, precum : Leușeni, Călmățui, Cioara, Dancu, Pogănești, Mingir, etc., ba și unele de mai la Est ca Regina Maria, Toporul, Voinescu, etc., au fost trecute la județul Fălciu). Viața culturală însăși a acestor sate este legată mai mult de Huși, mulți din elevii școlilor secundare din acest oraș provenind din satele basarabene vecine cu regiunea Hușilor. Din cauză că raza acestei zone
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
dealul de mijloc, la Movilița lui Crășnaș, Drumul cel Mare a Iașilor s-au pus altă piatră, și de acolo la vale până la Fântâna lui Suilă, și de acolo pre din gios de Fântână până în țărmurile Prutului, la Podul lui Topor, s-au pus altu stâlp de piatră, atâta iaste hotarul târgului pri din sus. Iară pre din gios să începe de lângă Prisaca lui Vrabie și din gios de prisacă într-o moviliță s au pus un stâlp de piatră lângă
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Pădurenii de astăzi, județul Vasluiă, arendate banului Grigorie Butucea până la 23 aprilie 1846 (venit de 7100 lei); moșiile din Basarabia: Obileni, Cotiujeni și Dobcenii, „ unite într-un hotar, care se numesc și Cotu Morii, Ciorăști, Vrăbienii, Colcia, Frasinii, Tălăeștii și Toporul, ținut(ul) Orhei, Căcăcerii și Dobrenii, ținut(ul) Cahul”, arendate de Zaharia Dimovici până la 23 aprilie 1848; părțile din moșia Oțeleni, arendate lui Pavăl Marta până la 17 decembrie 1846 (venit de 2500 leiă, părțile de moșie din Gura Șopârleni, Morești
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
cunoscut de strămoșii noștri semăna cu “o cutie de lemn, mai mare ca o roabă și mai mică ca un car cu boi. Niciun cui de fier nu intra în construcția lui, iar roțile erau făcute dintr-o bucată cu toporul”. Asemănător, descrie căruța de poștăăolacul) scriitorul francez Stanislas Bellanger, care a călătorit prin Moldova în anul 1836 și cam tot așa trebuie să fi fost și în perioadele anterioare. “Închipuiți-vă o cutie fără capac, înaltă de 30 degeteă 81
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
fost și în perioadele anterioare. “Închipuiți-vă o cutie fără capac, înaltă de 30 degeteă 81 cm), largă de 2 picioare)(65 cm), lungă de 3 picioare(97,5 cm), așezată pe patru roți, construite dintr-o singură bucată cu toporul, din gros și pe două osii de lemn”. Că a fost așa pe vremuri, o confirmă și relatarea călătorului francez, seniorul de Forquevauls François de Pavie, care în 1585, a trecut prin Moldova folosindu-se “de o căruță cum se
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
luată în primire de județ în ziua de 28 aprilie 1884. În buget erau deja prevăzute sumele necesare pentru un cantonist și un factor, care urmau să o întrețină. Obiectele necesare întreținerii liniei telegrafice (ciocan, clește de tăiat, ferestrău, sapă, topor, șurubelniță, daltă, cheie de noduri, sfredel mic și mare, cutie de unelte etc) se procurau de către Direcția Generală a Telegrafelor și Poștelor, dar din fondurile județului. Linia fiind terminată, Direcția Generală a numit începând cu data de 1 mai 1884
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
de a „paleta” într-un bol numele noastre de familie, asemenea unei salate de fructe: Anghel, Angopolos, Ariz, Bunea, Calotă, Coteț, Caraianidis, Cucerenko, David, Desli, Dumitriu, Elizande, Fahri, Fatim, Giol, Ianis, Macarova, Mavrodin, Mezavian, Simachis, Simion, Sterios, Still, Sthüle, Pandrea, Topor, Turgün, Vasile, Ungureanu, Urgün. La română nu mai aveam același sentiment, acolo domnul profesor le apăsa așa de tare și într-atât de lingvistic, încât „ne mai lipseau steagurile pe națiuni”. Doamna Moise avea o prezență de spirit fabuloasă și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de a „paleta” într-un bol numele noastre de familie, asemenea unei salate de fructe: Anghel, Angopolos, Ariz, Bunea, Calotă, Coteț, Caraianidis, Cucerenko, David, Desli, Dumitriu, Elizande, Fahri, Fatim, Giol, Ianis, Macarova, Mavrodin, Mezavian, Simachis, Simion, Sterios, Still, Sthüle, Pandrea, Topor, Turgün, Vasile, Ungureanu, Urgün. La română nu mai aveam același sentiment, acolo domnul profesor le apăsa așa de tare și întratât de lingvistic, încât „ne mai lipseau steagurile pe națiuni”. Doamna Moise avea o prezență de spirit fabuloasă și deseori
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
-ntâmplat, după ce au ars mașinile poliției și sediul acesteia, dar nimic nu poate justifica violența ridicată la rang de lege și fărădelegile produse sub înaltul patronaj al celor care au vrut să facă ordine cu bâta și cu cozile de topor. Întrebarea care se impune este: „Cum a fost posibil să se ajungă până aici?”. De ce de două luni de zile autoritățile n-au găsit o cale de dialog cu cei care au făcut greva foamei și cu manifestația tineretului care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
e cinstit, de ce n-a vorbit românește?!”, după care a adăugat: „Vezi să nu te duci și tu după el”. M-am îndepărtat îngrozită fiindcă oricum nu mai era nimic de făcut. Fusese izbit cu bâtele și cu cozile de topor și urcat într-un camion pentru simplul fapt că spusese câteva cuvinte în limba engleză și că îl arătase cu degetul femeia „de bine” și că în ziua aceea toți se temeau de toți și nimeni n-a reușit să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
el a dobândit totuși un ascendent în fața cetățenilor țării. Salariații săi nu și-au pătat în aceste zile uniformele lor cele noi. Au stat și s-au uitat - ca niște belferi - cum dădeau minerii cu bâtele și cu cozile de topor pe spinările celor aduși „din greșeală” la poliție. Parcă erau niște bieți civili ca și noi. Și parcă totuși ceva îi apăsa - ca și pe noi. Și asta m-a făcut să mă-ntreb: Ce-ar fi să nu fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
intelectualii sunt cei care i-au jignit pe mineri, ci aceia care i-au luat de la munca lor grea pentru care se bucurau de respectul nostru al tuturor și i-au pus să umble cu bâte și cu cozi de topor ca să atace femei și copii și să distrugă laboratoarele facultăților și sediile partidelor și ale redacțiilor. Nimeni (nici măcar „odiosul” și „sinistra”) nu a îndrăznit să coboare această clasă care a fost cândva în avangarda societății românești până acolo unde a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
cu toate că, privindu-i, n-ai fi spus decât că-s niște bieți neputincioși, loviți de soartă. Când au pătruns în ograda gospodarului, nu le-a fost prea ușor: căci, cele opt fiice ale țăranului au luat în mâini care un topor, care o coasă sau o bardă, care o greblă... Se spune că mezina, nemaiavând nimic la îndemână, a luat vătrariul de la sobă. Și, așa înarmate, ai fi zis nu că-s opt fete tinere și frumoase, ci opt oșteni aprigi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ai lor, cei mai mici, nevoind a se lăsa mai prejos, ajută după puterile lor: cară apă cu gălețile lor mici de plastic sau merg să aducă lemne pentru foc. Deodată, lui Sorin i a venit o idee: să ia toporul și să ajute la tăiat. Doar e și el bărbat, nu? Iar lemne pentru bucătărie or să care fetele, care-s mai plăpânde și nici n-au forța unui bărbat! N-a prea înțeles de ce tata și bunicul nu l-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
stare cu dreapta încă crudă, Dar tot socot cu mintea așa-n prostia mea Că trebuia norodul, boierii, ostășimea Să giuruie credință copilului Bogdan. Prea șubrede sânt Doamne, tocmelele în țară. De, eu cam cârtesc cu vorba, cioplit cam din topor, Căci n-au stătut nici craiul, nici papa (se descopere). (Pe amândoi Să-i ție Domnu-n lume ani mulți și fericiți) Dar numai, vorba vine, nu m-au cioplit nici ei. E vorba despre mine... eu caut totdeuna Nu al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
alerga câinele să facă din el pastramă. Din câine. Ghindoc ăl mic (ăl mic e un fel de-a spune, având în vedere că era a XII-a) alerga și el câinele, dar din motive umanitare. Ca să-l salveze de toporul lu’ tac-su’. Și exact în timpul ăsta, Paganel a intrat în curte. Când bătrânul trăgea într-o parte de jigodie, iar ăla mic în direcția opusă. Fâstâcit, a încercat să se prezinte: „Profesor de filosofie Popescu!“. Să i-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
parte de jigodie, iar ăla mic în direcția opusă. Fâstâcit, a încercat să se prezinte: „Profesor de filosofie Popescu!“. Să i-o ia înainte lui Ghindoc, să evite placa aia umilitoare cu „Poftiți, domnu’ Paganel!“. Ghindoc ăl bătrân a înfipt toporul într-o buturugă, și-a șters mâna dreaptă de o salopetă, aici trebuie să presupunem că era echipat într-o salopetă, s-a șters așadar și, provocat de prezentarea protocolară a lui Paganel, a rostit extrem de decis: „Mecanic de locomotivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
salopetă, aici trebuie să presupunem că era echipat într-o salopetă, s-a șters așadar și, provocat de prezentarea protocolară a lui Paganel, a rostit extrem de decis: „Mecanic de locomotivă Ghindoc!“. Vasăzică, în timpul cât se ștersese pe salopetă, cât înfipsese toporul în buștean, scormonise în minte, cine sunt, de unde vin. Dacă ăsta din fața lui era profesor, sau cel puțin așa se lăuda, criza de conștiință îi șoptea că nu se putea nici el legitima cu simplul nume. Ghindoc avea o bănuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fost exersate de o mie de ori înainte. O clipă se gîndi cît de ușor i-ar fi venit să se amestece și el printre sacourile alea șifonate care mișcau hîrțoage dintr-un birou într-altul, sau printre cozile de topor care-și dădeau aere grave făcînd pe paznicii neclintiți ai noii democrații pe cale de instaurare, și pentru prima dată de la începutul evenimentelor simți cum o neputință molatică începe să-i îngreuneze mișcările. Cît mai poate să dureze? O zi, poate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acest aspect. Te lasă să auzi ca din greșeală agonia altcuiva, ca să te Înmoaie pe tine. Nimic nu e mai rău decât așteptarea chinuitoare, fie că e vorba de așteptarea rezulatelor unor analize la spital, fie că e vorba de toporul călăului. Nu vrei decât să se termine odată. În felul meu, la scară mică, folosisem și eu această tehnică la Alex, când lăsasem suspecții, să transpire până când ajungeau Într-o stare În care erau gata să-ți spună orice. Așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
guvernului. Țăranii sunt încurajați să „experimenteze comunismul acolo unde trăiesc” - cantine comune, cu mâncare gratis, încep să se înmulțească precum buruienile după ploaie. În domeniul industriei, Mao promovează „oțelăriile din curtea casei”. Localnicilor li se ordonă să-și doneze tigăile, topoarele și ligheanele. Marele Salt este expresia perfectă a minții și crezurilor lui Mao, a îndrăznelii și romantismului său. El așteaptă nerăbdător rezultatele. La început, viziunea sa e lăudată, însă după doi ani vin raporturi despre izbucniri violente între săraci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe masă, mormăind printre dinți: „Mama lor de bandiți!” „Da, toa’lent, să trăiți, bandiți, criminali, dușmanii poporului!” „Iar tu”, Îi spune nevestii, „să iei icoana aia a lui Sfântu’ Anton din casă, că de nu ți-o tai cu toporul În bucăți! Să dispară din casa mea”, urlă În timp ce iese pe ușă, Împlecitindu-se În primăvara mohorâtă, urmat de plutonier. Mulți ani de zile icoana a stat ascunsă printre prune uscate și păstăi de fasole, În cămară. În ziua În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un borcan. Mănânci și, În timp ce mănânci, dincolo de gard, În curte la Pompieri, pompierii fac instrucție cu furtunuri și extinctoare. Se tot suie și coboară, nădușiți, pe un perete de lemn care seamănă cu o casă. Fac asta ajutându-se cu topoare, frânghii și cârlige. E bine În zi de lucru, la ștrand. Apa e limpede și rece. Duminica este caldă și miroase a pișat. După ce mănânci, vă duceți la bazinul de doi metri și vă aruncați În picioare, În cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ajuns În spatele curții, unchiașul Lae suduia și se certa cu tușa că nu știa să grijească nimic că numai prăpădește și dă pe la alții și lui frati-so și dacă mai prinde pe cineva În curtea lui Îi taie capul cu toporul și așa ne-am speriat și am fugit acasă prin dosul viilor la vale și până acasă nu ne-am mai oprit și n-am mai mâncat carne de porc. Odată ne-am dus mai mulți oameni la cules de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]