4,979 matches
-
de morală. După virtute, traducere de C. Pleșu, Editura Humanitas, București, 1998. 29. P. Dobrescu, Tehnocrație și putere politică, Editura Politică, București, 1983. 30. H. Arendt menționa că dictaturile din România, Polonia, Țările Baltice, Ungaria, Portugalia, Spania nu au fost "totalitare", pentru că aici nu s-ar fi ajuns ca oamenii să aibă sentimentul că "sunt de prisos", că e mai bine să manifeste indeferentism politic, să nu participe la vot și altele de acest fel care urmează după prăbușirea sistemului de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
această carte PCR, prin diferite mijloace, pornea asaltul pentru câștigarea puterii și declanșează lupta de clasă, sub lozinca „democratizării” vieții publice, a eliminării fasciștilor, legionarilor, reacționarilor pe plan central și local. Treptat, întreaga țară a fost înregimentată noului sistem politic totalitar și un rol important îi revenea UTC ca pepinieră de cadre pentru partidul stat, comunist. Acest regim represiv s-a pretins a fi o nouă civilizație, superioară celei capitaliste pe care a negat-o cu pasiune și a forțat peste
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
univers închis, represiv și umilitor . Condamnarea comunismului este astăzi, mai mult ca oricând, o obligație morală, intelectuală, politică și socială. Statul român democratic și pluralist trebuie să o facă și să își asume trecutul cu luminile și umbrele sale. Regimurile totalitare, inclusiv cel comunist, se remarcă prin atenția extraordinară pe care o acordă încadrării politice a tinerilor și socializării lor primare. Proiectul totalitar viza cuprinderea tuturor tinerilor și copiilor, de la cele mai fragede vârste, într-un cadru organizat și îndoctrinarea sistematică
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
democratic și pluralist trebuie să o facă și să își asume trecutul cu luminile și umbrele sale. Regimurile totalitare, inclusiv cel comunist, se remarcă prin atenția extraordinară pe care o acordă încadrării politice a tinerilor și socializării lor primare. Proiectul totalitar viza cuprinderea tuturor tinerilor și copiilor, de la cele mai fragede vârste, într-un cadru organizat și îndoctrinarea sistematică a acestora în scopul creării „omului nou”, proces prezentat excelent în demersul autorului. Pe baza examinării a mii de file din dosare
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
ca să fie mai aproape de ceaunul cu mămăligă. (...) Pentru scriitori, regimul comunist e regimul ideal. Cu gazetarii e altă vorbă: starea lor e mai bună ca starea scriitorilor”. La punctul 2, „Noi și Rusia”, Maestrul face o inexplicabilă apologie a regimului totalitar sovietic, probabil la modă printre unii intelectuali în acea perioadă tulbure. Iată ce spunea în interviul din care ne permitem să reproducem și noi: „Între noi și Rusia? Desigur că o apropiere spirituală e nu numai posibilă, dar și de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
noi, din Est în Vest, din Vest în Est, asemenea unor călători cosmici care se folosesc de hiperspațiu pentru a străbate anii-lumină, ajungînd într-o clipită dintr-un imperiu galactic în altul, din democrația populară în democrația burgheză, din universul totalitar în universul pluralist. În 1957, cînd mă întorceam cu mașina din Polonia împreună cu Dionys Mascolo, am făcut o escală în Berlinul de Est, în condițiile unei clandestinități oficiale asemănătoare cu acelea ale sejurului precedent, funcționarii însărcinați cu primirea străinilor neputîndu-ne
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
chiar ca buldozerele să intervină pentru a-l doborî. Această dislocare însemna nu doar sfîrșitul divizării Germaniei, ci și sfîrșitul divizării Europei. Însă acest lucru devenise posibil și apoi inevitabil în virtutea răsturnării radicale petrecute în URSS: domnia deplină a sistemului totalitar în strategia de expansiune planetară fusese urmată începînd din 1987, și în mod co-relativ, de deplasarea internă a URSS în afara totalitarismului și de abandonarea politicii externe hegemonice. Pornind de la aceeași logică a avut loc în 1989 propagarea în lanț a
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în 1989 propagarea în lanț a revoluțiilor antitotalitare în fostele pseudo-democrații populare, și cu toate că procesul de democratizare rămîne incert pînă și în URSS, cu toate că acesta comportă eventualități regresive și explozive, noul an 1990 a adus cu sine certitudinea că sistemul totalitar instituit de Stalin este de acum mort din punct de vedere genetic și că Imperiul care avea acest sistem drept armătură nu are altă posibilitate decît să se reconvertească în federație sau confederație și/sau să-și părăsească numeroasele republici
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
autonomie, și chiar independență, dospesc pretutindeni în sînul naționalităților sale. URSS reprezintă o forță militară supra-dezvoltată, însă și o economie subdezvoltată, strivită de birocrație, incapabilă să suplinească necesitățile populațiilor urbane. URSS este un stat a cărui forță o reprezintă monopolizarea totalitară a puterii de către Partidul unic; însă punctul vulnerabil al totalitarismului este faptul că pentru el orice deviere, orice pluralitate, banale într-o democrație, se pot dovedi fatale. Așa se explică justețea celor două teze opuse: cea care afirmă cu tărie
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pentru burghezii anticomuniști și idee-torță pentru adepții săi, își pierde consistența. În spatele cuvîntului totalitarism, cuvîntul socialism se estompează într-un șir de imagini ce pălesc pe măsură ce altele li se suprapun. Revelația că "democrația reală" nu este decît pseudonim al tiraniei totalitare reevaluează "democrația formală" în ochii intelectualilor de stînga. Democrația "formală" devine reală, încetînd a fi percepută ca deghizare a tiraniei capitaliste. Astfel, opoziția democrație / totalitarism se va substitui opoziției capitalism / socialism. În cursul acelorași ani 1970-1980, lumea realizează că URSS
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cel puțin cantitativă în toate domeniile militare. Totalitarismul este o mașină care pare capabilă să se autoreproducă la nesfîrșit, de vreme ce înăbușă în fașă toate potențialele deviații. Puterea militară a URSS pare să sporească la infinit. Astfel, URSS este o putere totalitară și imperială care tinde spre infinit, dînd, privită sub anumite unghiuri, impresia unei Forțe infinite. Dacă o privim dintr-un alt unghi însă, descoperim o vulnerabilitate infinită. URSS este un Imperiu imens, însă forțele centrifuge ce tind către autonomie, și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
autonomie, și chiar independență, dospesc pretutindeni în sînul naționalităților sale. URSS reprezintă o forță militară supradezvoltată, însă și o economie subdezvoltată, strivită de birocrație, incapabilă să suplinească necesitățile populațiilor urbane. URSS este un stat a cărui forță o reprezintă monopolizarea totalitară a puterii de către Partidul unic; însă punctul vulnerabil al totalitarismului este faptul că pentru el orice deviere, orice pluralitate, banale într-o democrație, se poate dovedi fatală. Așa se explică justețea celor două teze opuse: cea care afirmă cu tărie
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
parte a Imperiului, în vreme ce Rusia ține Imperiul, și ea ține la ceea ce ține. De fapt, tentativele de liberalizare ale lui Hrușciov au eliberat foarte repede forțele centrifuge în Polonia și Ungaria, ceea ce a provocat recurgerea la intervenția militară și ranforsarea totalitară. Într-un anumit sens, expansiunea mondială a Imperiului în anii '60-'70 derivă din eșecul liberalizării lui Hrușciov. Acest eșec a supradeterminat avansarea ca putere făcînd din aceasta și o justificare în avans. Problema care se pusese în 1953-1960 se
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
acum sub forma sa suverană paranoică, cea a statelor-națiune europene de la începutul secolului XX. După o clipă de libertate, popoarele s-au trezit asuprite din nou de călăuzele eliberării lor. Promisiunea salvării terestre, garantată de "socialismul științific", a implantat aparatul totalitar, s-a impregnat în naționalism, a adus noua servitute. Violența culturicidă a procesului de europenizare a lumii a generat un contra-curent de fanatism integrist. Naționalismele, integrismele, revoluționarismele, expansionismele și hegemonismele se dezlănțuie, se combină, se combat, avînd în comun doar
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
extrem în lume. Pe celelalte continente, democrațiile stabile sînt rarisime. În America Latină și în Africa puciurile militare alternează cu restaurațiile democratice. Însă în acest secol principalul dușman al democrației nu mai este dictatura militară sau tirania unui conducător. Este sistemul totalitar, care, odată implantat, domină în mod absolut toate aspectele vieții sociale și înăbușă în fașă orice deviere, părînd astfel să dispună de o capacitate de auto-perpetuare. Multă vreme democrația a fost definită în raport cu monarhia absolută, cu tirania, cu dictatura. Virtutea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
al unui grup, al unei clase, al unei societăți, se pot manifesta idei diverse și opuse, nu numai cu privire la tacticile de urmat sau la strategiile de adoptat, ci și cu privire la valorile și finalitățile pentru care se va opta. În optica totalitară, individul trebuie să fie în deplină armonie cu societatea. În optica democratică, individul trebuie să își conserve capsula personală ne-politizabilă și ne-raționalizabilă, iar acest fapt, departe de a fi o sărăcire, reprezintă o complexitate susceptibilă a îmbogăți organizarea socială. Explicația
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ideologii post-materialiste, precum ecologismul și feminismul. Există, desigur, și un spațiu politic radical, cel al "metapovestirilor" din direcția socialismului utopic, socialismului luptei de clasă de sorginte marxistă, conservatorismului antimodern și retrograd, naționalismului xenofob, ca și unul extremist al exceselor reacționare, totalitare și neototalitare, ale căror partide, ideologii și activiști adoptă, de cele mai multe ori, soluții nerealiste, iraționale și imorale. Istoria și practica politică ne arată că trecerile dinspre spațiile moderat-reformiste spre cele radicale și extremiste sunt, cu atât mai ușoare și periculoase
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
un truism recunoașterea faptului că nici o parte nu ajunge la gestionarea întregului în absența puterii. Puterea este, desigur, mijlocul politic necesar pentru gestionarea binelui public. Tocmai de aceea, transformarea puterii politice din mijloc de conducere societală în scop de dominare-subordonare totalitară sau partidocratică este un indicator cât se poate de vizibil pentru evaluarea gradului de normalitate și rezonabilitate politică. Lucru, de altfel, pus în evidență prin paradigma părților și a întregului. Clivajul dintre politica puterii și politicile publice decurge din cel
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Marga 2008, 33), tratarea cu nepăsare a minciunii practicate de cei ce activează în sferele de decizie (minciuna publică) este un lucru periculos, întrucât aceasta poate avea consecințe deosebite asupra vieții individului, a societății și chiar asupra cursului istoriei, (regimurile totalitare ale secolului al XX-lea sunt ilustrative pentru dimensiunile exagerate pe care minciuna politică le poate lua). Într-o cercetare anterioară, am subliniat impactul pe care minciuna politică îl are asupra vieții politice și a societății în general prin negarea
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
negate sau ascunse prin minciuna organizată a unor grupuri sau clase sociale. Fiecare poate înșela, întrucât lucrurile ar putea sta așa cum le prezintă cel care recurge la minciună (însă numai până la un punct). Acest lucru s-a întâmplat în regimurile totalitare ale secolului trecut, în Germania nazistă, în Italia fascistă sau în țările fostului bloc comunist. Agentul, cel care minte, este partidul unic și conducătorul acestuia, ce deține un "monopol" al adevărului. Filozoful francez Raymond Aron a observat că impunerea ideologiei
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
care minte, este partidul unic și conducătorul acestuia, ce deține un "monopol" al adevărului. Filozoful francez Raymond Aron a observat că impunerea ideologiei partidului monopolist existent ca adevăr oficial al statului constituie unul din cele cinci elemente definitorii ale regimurilor totalitare. Liderii sistemelor totalitare au urmărit mai degrabă decât obiective palpabile, obiective psihologice, obținerea controlului asupra minții umane. Omul era văzut de aceștia ca "o masă amorfă, depersonalizată, gata de a fi remodelată pentru a da naștere șirurilor de supuși perfecți
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
partidul unic și conducătorul acestuia, ce deține un "monopol" al adevărului. Filozoful francez Raymond Aron a observat că impunerea ideologiei partidului monopolist existent ca adevăr oficial al statului constituie unul din cele cinci elemente definitorii ale regimurilor totalitare. Liderii sistemelor totalitare au urmărit mai degrabă decât obiective palpabile, obiective psihologice, obținerea controlului asupra minții umane. Omul era văzut de aceștia ca "o masă amorfă, depersonalizată, gata de a fi remodelată pentru a da naștere șirurilor de supuși perfecți." (Ficeac 1998, 66
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
coord. 2009. Alegeri 2008. Campanii, lideri și sondaje. Iași: Polirom. Tismăneanu, Vladimir. 1999. Fantasmele salvării. Democrație, naționalism și mit în Europa postcomunistă. Iași: Polirom. Tismăneanu, Vladimir. 1999. Revoluțiile din 1989. Între trecut și viitor. Iași: Polirom. Tismăneanu, Vladimir. 1995. Noaptea totalitară, București: Athena. Troncotă Tiberiu. 2006. România comunistă. Propagandă și cenzură. București: Tritonic. Tudor, Marius; Gavrilescu, Adrian. 2002. Democrația la pachet. Elita politică în România postcomunistă. Iași: Ed. Multiprint. Vaus, David. 2001. Research Design in Social Research, London: Sage Publications. Weber
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
diferă fundamental de cea din cazul statelor vestice. Cele din urmă au devenit democrații prin modificarea treptată a sistemului politic. În Europa Centrală și de Est, tranziția către democratizare a început doar după schimbarea radicală a sistemelor politice autoritare sau totalitare (pentru diferențele dintre ele, vezi Linz și Stepan 1996). Reforma și schimbarea graduală au fost înlocuite de restructurarea radicală/totală a sistemului politic. Mai mult, urmând axele lui Dahl (1971), ceea ce s-a întâmplat la începutul secolului al XX-lea
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
cu care circulau mai marii comuniști, se perindau cu o frecvență neobișnuit de mare. Dar, oricare erau planurile regimului, nu mai puteau fi împiedicate deoarece rușii considerau că Monarhia era o instituție anacronică ce nu putea coabita cu o putere totalitară de tip comunist în care Stalin își pusese toate speranțele. Petru Groza a apărut în audiență însoțit de Gheorghe GheorghiuDej, pe acea vreme secretarul general al PCR-ului. Ultimatumul adus de cei doi trimiși urmărea reîntoarcerea lor nevătămată, în mai
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]