4,226 matches
-
grabă la o cotitură a coridorului. Căpitanul Leeth se afla acolo și, deși palid, părea calm. În câteva minute, îi povesti lui Grosvenor tot ce se întâmplase. Zărindu-l pe Ixtl, un tânăr tehnician, cuprins de panică, uitase să se trântească pe podea și, la vederea tunului cu țeava întoarsa spre el, trăsese în servanții acestuia, chiar în momentul în care era slobozită șarja. Probabil că servanții avuseseră un moment de ezitare când îl văzuseră pe tehnician între ei și monstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și sări spre platformă cea mai de jos a tabloului de comandă. Văzându-l că se apropie, Kent încetă să tragă și-l întâmpină, cu un glas mânios: - Ce cauți aici, lașule?! Grosvenor îi dădu un pumn zdravăn, care-l trânti la pământ, iar armă îi zbură din mână. Când sări pe platforma următoare, îl văzu pe Kent târându-se spre armă. Convins că voia să tragă în el, Grosvenor se grăbi să ajungă la comutatorul care punea în funcțiune uriașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sări pe platforma următoare, îl văzu pe Kent târându-se spre armă. Convins că voia să tragă în el, Grosvenor se grăbi să ajungă la comutatorul care punea în funcțiune uriașul scut cu energie polivalentă al navei. Acționându-l, se trânti fulgerător pe platformă - tocmai la timp, căci radiația armei lui Kent atinse tabloul de comandă exact în locul unde, cu o clipă mai înainte, fusese capul nexialistului. Kent se ridică în picioare, strigând ca un apucat: - Nu pricepusem ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
își imagina tot felul de scene, scria în gând. Nici nu știai câte se petrec îndărătul ochelarilor lui rotunzi. La el aveai impresia că întredeschide ușa spre exterior, vorbește puțin din prag cu cei de-afară, apoi, pe neașteptate, le trântește ușa-n nas, trage draperiile la ferestre, rupe toate posibilitățile de comunicare cu exteriorul și cade în el însuși ca-ntr o groapă adâncă, plină de șerpii ideilor. Neculai Procopiu, dimpotrivă, era mereu în panică, dornic de oameni și la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Las’ pe mine, Jeane, le spusese Fane în loc de rămas-bun nefericiților care-și petreceau Crăciunul în arest, nici io nu-s născut ieri! Fluieră a mirare când dădu de-o frizerie deschisă, intră binedispus pe ușa sprijinită în mătură și se trânti pe-un scaun de lemn, în fața oglinzii. Uite că toate-i merg ca încuietorile unse, o să ajungă fercheș la „logodnica“ lui. — Ce-i Jeane, cum de ții deschis în zi de sărbătoare, n-oi fi turc? — Mie-mi zice Mitică
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Polițaiul făcu o mișcare strâmbă - deformată probabil de ceea ce trebuia să fi fost dorința de precauție -, urmată imediat de revelația faptului că nu putea da înapoi de față cu atâția oameni. Sării stângaci către ușa deschisă, dar aceasta i se trânti în față. Fara se uită prostește Ia mâna lui, de fapt la pumnul încă strâns. Și apoi, încetișor, îl străbătură fiori prin tot trupul. Clanța se retrăsese. Se răsucise, devenise vâscoasă și alunecase amorfă printre degetele încordate. Își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și... Viteza mișcării revolverului fu uimitoare. Nici nu întinsese bătrânul degetele, că revolverul sări între ele de la distanța de peste un metru. Mișcare de o precizie desăvârșită. Ca ușa în noaptea aceea când îi scăpase din mână lui Fara și se trântise fără zgomot în nasul polițistului Jor. Instantaneu! Fara, care deschisese gura, în timp ce bătrânul îi dădea aceste explicații, pentru a protesta, arătând inutilitatea ilustrării vreunei alte calități a armei în afară de cea de care întrebase el, strânse buzele la loc. Se holbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Clark îl împușcă în picior. Flacăra strălucitoare se concentra într-o rază subțire, cu o lumină orbitoare. Se stârniră un miros de piele arzândă și un șuvoi de fum albastru. Cu un țipăt, individul scăpă pistolul din mână și se trânti la pământ. Începu să se zvârcolească, apucându-și cu amândouă mâinile piciorul. La îndemnul lui Clark, "directorul" ridică mâinile în sus, fără prea multă bucurie. Clark îi înhăță repede arma, o ridică și pe cea căzută pe podea, retrăgându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nu degeaba se știe că raiul e tors din cuvinte de laudă și că în el nu atârni, ci plutești ca puful de lână. Ieșise din bancă fără să își mai simtă picioarele și nu și le simțea nici atunci când, trântit pe banchetă și sprijinit de volanul propriei limuzine, încercă să citească ceva din ziar. Cumpăra un cotidian popular, plin de poze și cu titluri cât o jumătate de pagină, dar prin el învățase scurtăturile limbii, argoul și vorbirea de gang
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a avântat piciorul maestrului pentru a mă elibera, maeștrii sunt întotdeauna gata să alerge în ajutorul unui frate. Aici este al doilea punct; genunchi la genunchi: în acest fel maestrul a depus toate eforturile pentru a mă ridica atunci când eram trântit [la pământ]. Maestrul nu trebuie să ezite să îngenuncheze dacă trebuie, pentru a cere iertarea unui frate condamnat. Aici este al treilea punct; piept la piept: în acest fel, maestrul, când am fost în picioare, m-a atras spre el
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Se apucă de copacii tremurau de - nvălmășeală, Tremură sub ei pământul de-a lor pasuri apăsate, Scăpără cremenea neagră a stîncimei detunate. Crunt Călin de mijloc l-îmflă, pân la vârf de brazi îl urcă, Ca pe-un lemn el îl trântește, pân copaci trupul i-ncurcă, (320) Și-n genunchi apoi l-îndoae ca pe-un vreascur ce îl frânge, I se îmflă mușchii vineți de oțel pe când îl strânge Și lovit, pierzând simțirea, smeul ca o muscă moare, Ce lovită este
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Aide, dară. 3* 35 {EminescuOpVI 36} Sună frunza sgomotoasă, codrul din adânc răsare, Tremură mai surd pământul, oasele parcă se rup, Când vânjoși și-ndoae dânșii a lor brațe ș-a lor trup, 410Dar Călin în sus l-ardică și-l trântește la pământ De sun oasele ca hârburi și sbor aripele-n vânt. Îl omoară. Apoi zice: Rămâi fata mea cu bine. Merg să scap pe sora mare și să auzim de bine. Trece selbele - argintoase, trece-o vale, un colcantaur 415Pînă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oi hrăni; Din ochi negri-oi lăcrăma Murgul ți L-oi adăpa. - Nici așa nu te-oi lua, - Nici așa nu me-i lua Eu așa te-oi blăstăma: Prin cea pădure deasă, Mare ploae te pălească, Calul jos să te trântească, Mâna stângă să-ți o frângă Și cea dreaptă să ți-o rupă, Să ții frâul cu dinții, Să mâi calul ca muții, Și încă să te mai duci Pân ce-i cădea rob la Turci; Și încă să te mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Deliul Dacă-l auzia Tare că se mânia, Mâna pe buzdugan punea Și într-însul repezea. Iar Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul, Cu mâna se aținea 284 {EminescuOpVI 285} Și în palmă că-l prindea, De genunchi că mi-l trântea, Patru bucăți că-l făcea Și paloșul că scotea Și din gur - așa grăia: Ațin-te a te sprijini, Și odată se-nvîrti Și-n deliul repezea Și foarte tare-l lovea. Nu-ș cum focul se loviră, Ochii amândoi săriră Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. Ochii ei două nopți turburi, gura ei un hău căscat, dinții ei șiruri de pietre de mori. Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc și o trânti cu toată puterea într-o piuă mare de piatră; peste piuă prăvăli o bucată de stâncă, pe care-o legă din toate părțile cu șepte lanțuri de fier. Înăuntru baba șuiera și se smulgea ca vântul închis dar nu-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
așa, numai el știa inima lui, că dă, să ierți mata, cinstita fața matale! era a lui, - Da mă rog, bade, ajută-mi a da porcii-n ocol. Merg porcii merg, când o scroafă nu vrea să intre. Călin-Nebunul a trântit cu drucu-n scroafă. Ea a-nceput a țipa alergând, porcii toți după dânsa. Decât a auzit ei ș-o ieșit afară ș-o început a striga, care-i acolo de bate porcii? Da CĂLIN - NEBUNUL intră-n ogradă. Ei cum
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zice că era tare fericiți - numai acela saracu era mai necăjit (cel cu rînza). Acela s-a luat și s-a dus la Frumoasa lumii. Dă să intre-n palatul boerului celuia, nu-l lasă să intre. Așa el a trântit un bal strălucit ș-o poftit pe toți să vie la balul cela, între cari era și Frumoasa lumii. Decât așa era ea* de frumoasă, cât, când a intrat în bal a luminat balul de atâta... să ierți mata. El
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un lemn și cruce și măciucă. 118Și cel bun și cel rău dintr-o mumă amândoi, ca oala și țucalul tot dintr-un lut amândouă. 119Ca un buric în mijlocul pântecelui. 120Bubuiește ca un maiu, când zece îl ridică și-l trântesc pe pământ. 121Unde bărbatul lipsește, ca gardul când lipsește, pază nu se mai găsește. 122Bărbatul fără muiere, ca foarfeca fără soție, ce nu taie, numai sgîrie. 367 {EminescuOpVI 368} 123 Ca un cuiu când se bate, suferă cât nu mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
noastre năzdrăvănii. Și asta, mai ales acum, când punem la cale o combinație... Cum zicea bietul Lupu, deși el n-a fost niciodată un bărbat prea isteț: "Dragă Melania, dacă ai de gând să înșeli pe cineva, nu i-o trânti în față". Ți-am spus doar, n-avea cine știe ce spirit... Încă o linguriță de rom? Încep să cred cu adevărat că exagerezi. Apucă sticluța și turnă în ambele cești. ― În realitate, nu are cum să-mi strice o picătură, mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
va fi o călătorie comodă. În general, automobilul nu-mi face bine. Nici eu nici Mirciulică nu suportăm benzina. Prima oară când m-am urcat într-o mașină am avut o senzație de vertij. Raul Ionescu începu să râdă și trânti portiera. Prinse în aer brațul cârnului care făcea exerciții de gimnastică. ― Ai grijă! Te ții după noi și fără exhibiții pe șosea. Nu vreau probleme cu șmecherii de la Circulație. Mașinile ― una albă și una roșie ― demarară. Pe parbriz, ștergătoarele ticăiau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
femeie. Acum însă nu-i cazul. Individa e ștearsă, genul care după 25 de ani încetează să prezinte interes. ― Ca să vezi! Mi-a fost descrisă cu totul altfel. O femeie elegantă, mondenă, amatoare de divertismente. Matei începu să râdă. Se trânti pe pat. ― Recunosc ― desigur îndulcit ― stilul Valericăi. N-o luați în seamă, domnule maior. Are reprezentări ciudate despre oameni. Îi vede cu picioarele în sus și capul în jos, fără degete sau cu un singur ochi. Fatal! E trist un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
place... Apăsă pe comutator. Bucătăria se umplu de o lumină tulbure. Valerica Scurtu își înfipse unghiile în părul cleios. ― Scoate-l de-acolo! Nu mai suport! Bătrâna se cocoță pe un scaun și apucă o oală uriașă cu capac. O trânti cu toată puterea de ciment. Zgomotul asurzitor se prelungi câteva secunde. În prag apăru Azimioară înspăimîntat. ― Ce se întîmplă? ― Oh, iertați-mă, se scuză bătrâna, confuză, cu un zâmbet vinovat, mi-a scăpat din mână. Sânt atât de neîndemînatică... * Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vreo școală de meserii autorizată ― ca să nu mai vorbim de un colegiu ― care să dea o diplomă unui depanator de motoare atomice incapabil să monteze la loc un motor. Unde ați făcut școala? Greer își pierdu răbdarea și i-o trînti în față: ― Lasă vorba și bagă-te în costumul ăla. Hedrock se dezbrăcă repede. Nu-l mulțumeau rezultatele sondajului său pentru a afla cît de bun mecanic este Greer. Dar scurta conversație dintre ei canaliză decizia pe care o avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mine. Dar de fiecare dată se întîmpla că făceam o gafă care strica totul și ne readucea pe poziția inițială de combatanți; el pentru a-și impune ideile cu forța, eu pentru a le lua în derâdere. Când mă certa, trânteam ușile prin toată casa până ce biata mama, care era din ce în ce mai bolnavă și abia se mai ridica din pat, izbucnea în plâns. Asta ne înstrăina și mai mult unul de altul și ne-a fost și mai ușor să ne șicanăm
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că mătură "gunoaiele" de pe pereți; adică imperiile mele. Atunci îmi arătam colții: "Îndrăznește". Știa la ce mă refer. Suferea de migrene teribile și era o adevărată sărbătoare pentru mine să tropăi, când îl durea capul, în camera alăturată. De aceea trântea ușa și mă lăsa în pace. O singură dată l-am rugat din nou, după ce jurasem să nu-i mai cer nimic, să mă ducă într-o seară la circ. Doream din tot sufletul Bă văd de aproape animalele la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]