3,826 matches
-
sau diavolul, de pildă. El va trebui să-l domine fără să-l poată Înlătura. Toate strădaniile teologilor vor consta În diminuarea puterii sale, și În cele din urmă, În triumful asupra diavolului, fără ca totuși să izbutească În existența concretă trăită a oamenilor care trebuie să lupte Împotriva forței satanice a Îngerului decăzut. Dimpotrivă, În religiile politeiste vom găsi o căpetenie, ca Jupiter, de pildă, În mitologia greacă, ce reprezintă forța omogenizantă a eterogenității divinității sub forma zeilor multipli. În toate
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
formarea caracterului, care e o realitate nouă și proprie pentru fiecare om. Caracterul nu este ereditar, el nu se imită, nu se Împrumută; fiecare o Își creează prin adâncire a vieții proprii, prin reflexie și mai cu seamă prin experiențele trăite, un caracter propriu. Caracterul Înseamnă conjugarea armonioasă a tendințelor și valorilor pe care se bazează adaptarea, conservarea și dezvoltarea ființei noastre În raport cu lumea și societatea. Fiind un rezultat de totalitate a unor dispoziții temperamentale ereditare și a unor factori sociali
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
bani, mașini, case, funcții, partener de viață, etc. Ar Însemna că Dumnezeu să dea acces la comori numai unora. Coboară În profunzime și acolo vei găsi esența vieții: bucuria, pacea, iubirea adevărată, iertarea, Împlinirea, etc. O viata neîncercată nu merită trăită, spunea Seneca. Înțelepții nici nu o numesc viață, o numesc somn. Când Tu nu trăiești viața, nu ai control asupra a ceea ce trăiești, viata te trăiește pe tine. Ești la cheremul ei. Noua paradigmă a fizicii cuantice, prin noua concepție
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
organism, prevăzut cu sistem nervos, le execută ca răspuns la stimulii din mediu (ambianță), care sunt, de asemenea, obiectiv observabili. Echivalent (engl.) al termenului behaviour. În sens larg, reacție globală a unui organism, prin care el răspunde la o situație trăită, În funcție de stimulările mediului și de tensiunile sale interne si ale cărui mișcări succesive sunt orientate Într-o direcție semnificativă; este modul de a fi al animalelor și omului; manifestări obiective ale activităților lor globale. Conceptele sunt condensări informaționale, generalizări despre
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
constituie un subsistem de activitate informațională care este dotat cu autoreglaj. Procese psihice și mentale Procesele necesare punerii În joc a percepției, gândirii, planificării, dorințelor și luării de decizii sunt evenimente conștiente. Acest proces de autoobservație este denumit introspecție. Evenimentele trăite se fixează În memorie, de unde pot fi din nou aduse În conștiință. Această activitate este denumită retrospecție. În felul acesta omul are posibilitatea cunoașterii propriilor sale acte și poate, nu numai să-și controleze comportamentul personal, dar să Înțeleagă și
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
sau subacut au o serie de trăsături comune, și anume (Predescu, 1976): - tulburarea atitudinii față de sine și de cei din jur, față de spiritul și corpul propriu; - modificarea sensului constiintei propriului EU; - modificarea semnificației lumii exterioare prin destructurarea constiinței allopsihice; - senzația trăită, de obicei penibil, de pierdere a libertății interioare. O sursă majoră a stresului psihopatologic derivă din sentimentele încercate de lipsă de control asupra evenimentelor (Lazarus, 1980; Perris, 1987; Ross et al, 1993); - fenomenele incipiente și comune de disociere sunt exprimate
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
și tinerii decât cei vârstnici. Criterii medico - psihologice ale stării de periculozitate: - deteriorarea, slăbirea sau calitatea mediocră a facultăților intelectuale reprezintă faptul de luat în considerație, ca de altfel și sugestibilitatea, imaturitatea, sărăcia afectivă sau etică, absența sentimentului de culpabilitate trăit. - reticența, confabulația și alte modalități de disimulare pot ascunde, în special la psihotici, intenții omucidare sau suicidare. Existența unor relații de proastă calitate și a tulburărilor de comunicare cu anturajul sau echipa de îngrijire, reprezintă un element prognostic defavorabil. - anumite
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
său de integrare a pornirilor sale afective față de o persoană și, îndirect, față de sine, angoaselor sale sau experiențele sale psihologice. în această perspectivă, pasajul la act nu mai devine necesar. Indiferența apare finalmente, ca o apărare fața de detresa profundă trăită, sau ca o agresivitate reprimată adesea. Evenimentele trăite de o manieră dramatică , relațiile imposibile sunt adesea exprimate prin momente de criză, eventual prin intermediul unei metaforizări delirante (de exemplu, în delirul său, pacientul poate să considere că toată lumea îl urmărește
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
America. Am scris, în urma acelui sejur, un jurnal american, din care am publicat ample fragmente și în revista noastră, Contrafort, încercând să prezint niște realități cunoscute de peste Ocean și, totodată, formulându-mi propria relație și atitudine față de cele văzute și trăite acolo. Am început să conștientizez acest raport, cred, abia la întoarcerea mea acasă, reflectând, comparând, analizând cele două lumi, atât de diferite una de cealaltă - America și Moldova. Ființa umană este un conglomerat de aptitudini și virtualități ascunse în codul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Eminescu. E vizibilă, după cum observa și Theodor Codreanu, «o catastrofală cădere în partizanat politic și culturală, «o degringoladă spirituală de contestare a modelului cultural națională care își are sorgintea în totala respingere a modelului ontologic eminescian. Este și cauza dramei trăite de Ion Negoițescu și Nicolae Manolescu, bunăoară. «Nimic nu se produce la întâmplare. Faptul depășește cadrele unei experiențe personale și arată o deviere tragică a intelectualității românești, în ultimele decenii, sub impactul formidabil al presiunii ideologiilor supranaționale pe care le-
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
scris și cât rezistă examenului timpului, nu are consistență și repere pe care să se sprijine. Parafrazând un binecunoscut titlu, scriitorul basarabean pare că privește în urmă cu frică și rușine... Se iluzionează uneori că poate începe o viață nouă, trăită altfel, că poate șterge cu buretele un trecut greu, încărcat de lașități și compromisuri, însă „eliberarea” aceasta e doar iluzorie. Este de fapt aceeași minciună terapeutică pe care o înghite din obișnuință, o minciună care doar amână un deznodământ crunt
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
literar. Gesticulația amplă, acutele mărturisirii, Întrețeserea de avânturi și căderi, isteria deciziei și apatia răzgândirii alcătuiesc un scenariu pe cât de contradictoriu, pe atât de apropiat de regulile textului literar. Dramatismul jurnalului intim nu decurge numai din expunerea nudă a Întâmplărilor trăite sau doar văzute de către scriitor. Seducția ficțiunii guvernează fiecare rând al scriitorului care Își pune În pagină nu doar tragedia intimă, ci și imaginea pe care dorește s-o confere acestei tragedii. Chiar și inconștient, el acționează asemeni unui regizor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
săi, el e gata, În orice clipă, să moară. Sedus de proiectul suicidar, uită și de misticismul său cultural și scrie, fără ca mâna să-i tremure: „Pentru mine, care nu sunt deloc mistic, sinuciderea va fi cel puțin o rugăciune trăită. Curiozitatea mea când, la Chartres, am crezut că am fost ucis: În sfârșit, voi ști”. La el, virilitatea și ascetismul sunt mai mult decât simple atribute ale existenței: sunt adevărate valori culturale. Cu toate profețiile Îndeplinite, fericit că a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să stau Întinsă lângă el, să ard uitând de mine În desfătătorul foc animalic. Saltul de la astfel de secvențe, pline de-o tinerească nestăpânire, la meditația gravă (și nu arareori confuză) se produce În mod firesc, uneori În interiorul aceleiași pagini. Trăitul și scrisul Își au originea comună Într-o neliniște incontrolabilă, primară, și În experiența, puțină, dar intensă, pe care a dobândit-o: Cât de mare a fost capacitatea de a gândi pe care am primit-o de la părinți, de la Îndemnul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nerecunoscută oficial. Capriciul devansează interesul pentru soliditate și profunzime, fragmentarismul se substituie clasicei ordonări de cuvinte. E vorba, firește, de o revanșă psihologică: scriitorul lucrează În direcția propriei sensibilități. Un roman poate fi o construcție mentală. Jurnalul intim - doar una trăită. O transcriere a vieții, o retrăire a ei. Prin studiu, prin meditație. Urechea internă a scriitorului Îi dictează un alt ritm: un lucru spus e deja un lucru trăit. Amânarea, intervalul dintre trăire și transcriere, nu intră Între aceste constante
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Un roman poate fi o construcție mentală. Jurnalul intim - doar una trăită. O transcriere a vieții, o retrăire a ei. Prin studiu, prin meditație. Urechea internă a scriitorului Îi dictează un alt ritm: un lucru spus e deja un lucru trăit. Amânarea, intervalul dintre trăire și transcriere, nu intră Între aceste constante, pentru că bătălia autorului de jurnale se dă și cu timpul: un timp al trăirii aproape confundat cu cel al scrierii. Testament fără destinatar În contrabalans, Încorsetat Între obligațiile scrierii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
aceea a ascunsului, a muncii pentru sine, scriitorul devine victima prejudecăților sale. Actul de fundamentare a jurnalului intim este un pact cu viciul: cel care știe că vorbește fals este de-o extremă luciditate. Precizia descrierii provine din mecanica transpunerii trăitului. Scriitorul de jurnale e prea puțin atent la cum transcrie: legea de aur Îi cere să se observe doar În raport cu ceea ce scrie. Psihanaliștii cred că orice demers analitic se revendică principiului plăcerii. Discursul analizei este, Într-o anumită măsură poetic
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
anumită măsură poetic, adică pură creație. Doar că el e produs de identitatea dintre cuvânt și acțiune. Transcrierea directă, strânsă, pliată pe obiect Își găsește În jurnal una din manifestările ideale. „Stadiul oglinzii” Jurnalul intim ambiționează să reunească toate fragmentele trăitului. Dar el se izbește de imposibilitatea cuprinderii precise a ceea ce, trăind, și-a adjudecat: elaborarea insesizabilă a unui „câmp de existență și acțiune”31. Adică acel obsedant au jour le jour care, oricât ar părea de tern și monoton, se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
spațializată dobândită despre sine se topește la contactul cu cealaltă imagine, manevrată de fantasmele compensatorii ale dorinței de reflectare, numită de Lacan „forma ortopedică a totalității”36. Scriitorul tinde să se plaseze În viitor, Însă cuvântul recuperează doar trecutul, doar trăitul. Între aspirația mărturisirii și practica ei efectivă se produce o ruptură: structura rigidă a unui text literar (a jurnalului) tulbură comunicarea directă a eului cu propriile-i umbre. Dorindu-se, inițial, o reflectare a realului, scrisul se vede investit și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
oricărei forme de literatură - că se pot reprezenta doar lucruri date, modele exterioare și, totodată, anterioare textului 55. Lipsa de imaginație a jurnalului este evidentă. Libertatea de mișcare se vede constrânsă la fidelitatea reproducerii. El suportă orice, dar În limitele trăitului. Altminteri, exterioritatea și anterioritatea, condițiile obligatorii ale existenței sale (inclusiv estetice) Îl vor submina. Îl vor obliga să treacă În alt gen, să suporte rigorile altei presiuni: a imaginației, a invenției, a rescrierii. Adică să se lase cuprins de seducția
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
creației, o detașare de ceea ce va fi transcris. O detașare subminată de dorința mărturisirii, a relevării istoriei personale ca ficțiune. O destăinuire prin limbaj, printr-un limbaj care, codificat sau nu, răspunde necesității conștientizate În spațiul temporal scurs Între faptul trăit și remodelarea lui. Iar una din finalitățile artei pare a fi tocmai aceea de a-și crea, de a produce un limbaj propriu. Un limbaj văzut ca adecvare a stilului vieții la altul, adeseori nemărturisit, al literaturii. Elaborarea, În cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mult decât În oricare altul - este o formă de a reacționa, de a retrăi ceea ce n-a fost pe deplin trăit. O modalitate de a eterniza, de a construi din neputințe edificiul solid al amintirii. Scrisul nu se suprapune niciodată trăitului, pentru că e reflectarea unei realități. Un autor de jurnale care ar scrie necontenit nu ar avea de transcris decât gestul propriei mecanicități. Intervalul pus, Întotdeauna, Între acești doi poli obligatorii ai jurnalului intim determină retrospectivitatea timpului scrierii. Pentru că, firește, orice
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
s-ar apropia într-adevăr de universal"21. Pare să exercite o fascinație de durată, încântându-i pe cei nemulțumiți de academismul reconstituirilor factuale: "respingând obiectivitatea și factualismul, [memoria] valorizează reprezentarea și reamintirea [...]. Împotriva oficialismului istoriei, memoria cheamă trecuturi ascunse, trăitul și localul, obișnuitul și zilnicul. Împotriva totalității istoriei, pluralismul memoriei explodează"22. În ciuda sentințelor care opun istoria și memoria 23, critica istoriografică a reacționat la noua provocare oferind observații atente asupra unor posibile deficiențe: abordările evazioniste, terapeutice sau vindicative 24
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a celor trei mari dimensiuni narative: durata, faptul istoric, protagoniștii. Construirea unui oarecare fir cronologic cum ar fi cel invocat de Dumitru Almaș nu este suficientă pentru a vorbi despre cunoașterea istorică. Este nevoie de o reprezentare inteligibilă a "timpului trăit"273 în diferite segmente cronologice sau de o adevărată "ucenicie a timpului"274, așa cum bine a înțeles Neagu Djuvara. Mai precis, trebuie creată o diferențiere între cronologie și temporalitate, între simpla succesiune și consistența sa. Istoria are tendința de a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
După luptele din vara anului 1917, firul militar al povestirii se pierdea în complicatele relații politice cu țările combatante, revenind neconvingător, odată cu noua și aparent foarte scurta ofensivă împotriva Puterilor Centrale. În manuale răzbătea încă ecoul neliniștilor și al speranțelor trăite atunci când, în ciuda declarației oficiale de reintrare în război, se aștepta, de la o zi la alta, încheierea ostilităților prin intervenția salvatoare a Antantei în Estul Europei. Relatarea Unirii (nu a unirilor) ocupa exact acest interval nedefinit din punct de vedere militar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]