2,637 matches
-
nici entropie, ci un salt calitativ care naște Întotdeauna altceva nou, schimbat, aceeași fâșie care formează spuma mării, din care s’a născut cândva Afrodita, adică “altceva”. E poate un loc prin care negentropia trece din lumea imanentă În cea transcendentă. Dar mai există o altă, tot Îngustă, zonă de tranziție, de astă dată de la entropia plajei la negentropia solului. Aceea e faleza, la fel de lipsită de viață permanentă, unde doar vreo câteva păsări Își găsesc un refugiu vremelnic, zburând apoi spre
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la aprinderea focului sacru, ori viu, pentru o mulțime de ritualuri tradiționale, devenite Între timp creștine. Dar, Întotdeauna bradul a fost smuls pădurii printr’un ceremonial din care nu lipseau motivarea acțiunii, cererea iertării și, mai mult decât atât, promisiunea transcendentului. Această promisiune, făcută bradului real, se leagă de rolul altui brad, unuia mitic, rolul de arbore cosmic, de axă a lumii, axă ce unește lumea imanentă, În care trăim biologic, cu aceea transcendentă, În care vom ajunge odată. Evoluția n
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
iertării și, mai mult decât atât, promisiunea transcendentului. Această promisiune, făcută bradului real, se leagă de rolul altui brad, unuia mitic, rolul de arbore cosmic, de axă a lumii, axă ce unește lumea imanentă, În care trăim biologic, cu aceea transcendentă, În care vom ajunge odată. Evoluția n’a avut mereu aceeași viteză. Pe planul biologic ea a Început timid, cu o viteză ce-a crescut - trei miliarde de ani - prea Încet. Dar, așezată pe o bază tot mai largă, forme
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ÎNVĂȚĂMÎNTUL ÎN FAȚA MARILOR PROBLEME ALE LUMII ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI XX 168 13. INTERESULUI CONTEMPORAN PENTRU ȘCOALĂ I SE OPUNE "DEȘCOLARIZAREA" 177 14. CONFRUNTĂRI ÎN FILOSOFIA EDUCAȚIEI 182 14.1. Neotomismul dezvoltarea omului ca expresie a unei voințe transcendente 182 14.2. Personalismul educația ca operă de caritate 186 14.3. Existențialismul educația ca proces de "trezire" 189 14.4. Critici aduse filosofiei pragmatice a educației 196 14.4.1. Perenialismul 196 14.4.2. Esențialismul 197 14.4
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ființei umane și a educației sale; cum afirmarea acestor teorii s-a produs într-o perioadă de puseu al filosofiei marxiste, ele au cel mai adesea un pronunțat caracter antimaterialist. 14.1. Neotomismul dezvoltarea omului ca expresie a unei voințe transcendente A doua jumătate a secolului al XIX-lea poate fi caracterizată, pe plan filosofic, ca o revenire la concepții mai vechi, formulate cu cîteva decenii înainte, dar care acum, după puternica dezvoltare a științelor, aveau nevoie de o puternică infuzie
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Sartre este libertatea; el este liber să aleagă, dar nu alege; de aceea, spune filosoful francez, omul este condamnat să fie liber își alege valorile, își alege esența. Spre deosebire de existențialiștii religioși (K. Jaspers, Gabriel Marcel ș.a.) după care există un transcendent absolut spre care omul tinde, J.-P. Sartre consideră că omul însuși este transcendență, putîndu-se proiecta fără intervenția divină. Deși are libertatea de a-și alege valorile, alegerea sa nu se încheie decît odată cu viața. De aceea și pentru J.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
al poeziilor lui F. Aderca, cele mai multe de factură cerebrală. [...] Dar romanele, nuvelele, eseurile, foiletoanele, traducerile sau contrafacerile și polemicele lui F. Aderca (tip arțăgos și ritos, gata să-i sară capsa din senin, din iarbă verde, dar numai pe pricini transcendente) l-au mânat mai departe, risipit și excesiv, pe cărările blestematei de Îndeletniciri, vag denu mită, a „publicisticei“ (cea mai rea primejdie a omului de talent), ajungând la o adevărată industrie, cu firme stridente țintuite la poarta fragedei lui reputații
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fenomenului erotic la eroul nostru. - Tristeți, tris teți postume. - Marea cu fascinațiile și seducțiile ei, cu femeile, aventurile, bu curiile și regretele pe urma ei. - Cum că experiența noastră cu femeile ne oferă o metodă de cunoaștere filozofică, practică și transcendentă. - Ce păcat Însă că scurtele accese de genialitate ale iubitelor noastre sunt Întrerupte brusc de oboselile măriti șului. - Multă și impertinentă vor bărie despre femei, despre zbuciumul lor zadarnic și despre scurta lor glorie lumească. - Cele mai aspre cuvinte ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Michel d'Herbigny, că studenții teologi români plecați la studii în academiile occidentale fie se convertesc, fie se întorc acasă plângând. Dar momentul de maximă schimbare, de "trezire" se produce când credinciosul exilat își dă seama că relația sa cu transcendentul nu mai ține de un "mister" specific și nici cu practica tradițională de acasă. Gestul de a merge la Biserică devine mecanic sau echivalentul frecventării unui club de afaceri, club etnic sau mai știu eu ce formă de socializare hibridă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tuturor că aceste realizări au fost posibile datorită unei noi conștiințe sociale ce își are originile în ideologia comunistă.“ („Un an hotărâtor“, Gazeta literară, 10 ianuarie 1960) „Acești detractori ai poeziei naționale și sociale rămân însă sensibili la toate miturile transcendente, ca acela al «spațiului mioritic», fără să bănuiască de fel că Miorița păștea iarbă verde (și că românul numește vedeniile celor zăltați «cai verzi pe pereți»). Este cazul să nu se mai facă uz de asemenea vechi recuzite ale existențialismului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fie și în glumă, cu ale ei ; și cu atît mai puțin cu ale unui AndrØ Bazin, la care fiecare articol (deși scris în același regim cronicăresc în care lucrăm cu toții, producînd reflecții de circumstanță despre fenomene trecătoare) are calități transcendente iluminează (și adesea inegalabil) o problemă mai largă de estetică, filozofie sau sociologie. Nu-mi fac nici un fel de iluzii în privința distanței care mă separă de acea critică cea pe care sper să ajung cîndva s-o scriu. Ce m-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mă simt, sunt de stânga. La noi, în ultimii ani, cel mai bine a vorbit despre ce înseamnă dreapta și stânga Magdalena Bedrosian, într-o convorbire cu Andrei Grigor, publicată în Literatorul. Aș adăuga din partea mea doar că imanența Dumnezeirii transcendente, Întruparea, Mântuirea, chenoza Domnului Nostru Iisus Hristos, care „S-a deșertat pe Sine (de slava și de demnitatea Sa divină!), chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor”, reprezintă ample, cosmice, infinite în timp și spațiu acte și operațiuni „de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Prostia. El nu e, cum crede lumea, deștept, subtil, ironic, „mefistofelic” etc. Nu. E prost. „Inteligență diabolică” : sintagma asta e stupidă, e un non-sens. Diabolică e numai prostia (răutatea și Răul sunt efectele ei secundare). Prostia și Răul sunt realități transcendente, cu caracter numinos, sunt ceva ungeheuer, ca să mă exprim ca Rudolf Otto. Priviți (ocaziile sunt nenumărate) cât de vicleni pot să fie imbecilii, ce tertipuri le dau prin cap, pe care inteligența nu le imaginează, nu fiindcă ar fi incapabilă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
deoarece uzura compromisurilor îi amorțise sensibilitatea la ele. Dar cine a fost în Italia a putut vedea că Rubiconul e un râu foarte mic, - se trece pe nesimțite. Constantin Noica pune ca test eliminatoriu pentru vocația filozofică trei distinguo-uri : între transcendent și transcendental, între intelect și rațiune, între suflet și spirit. Evident, aceste distingeri sunt elementare. Baiul e că Noica trage de aici consecința excluderii câte unuia din termeni la fiecare din aceste trei cupluri. Cad așadar ca nedemni de filozofie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și transcendental, între intelect și rațiune, între suflet și spirit. Evident, aceste distingeri sunt elementare. Baiul e că Noica trage de aici consecința excluderii câte unuia din termeni la fiecare din aceste trei cupluri. Cad așadar ca nedemni de filozofie transcendentul, intelectul și sufletul. Pentru mine, aceste excluderi, precum și disprețul arogant al filozofului ̀ îi viciază mortal construcția teoretică. De la Kant încoace, mai exact în idealismul post-kantian, das Transzendentale, die Vernunft și der Geist constituie elementele capitale ale filozofiei, acești termeni
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
încoace, mai exact în idealismul post-kantian, das Transzendentale, die Vernunft și der Geist constituie elementele capitale ale filozofiei, acești termeni având în repertoriul speculativ o valoare instrumentală. Totuși ei nu reprezintă decât niște dublete verbale la realitățile efective care sunt transcendentul, intelectul și sufletul. Când spun „dublete verbale”, nu vreau câtuși de puțin să depreciez ceea ce am numit valoarea lor instrumentală în ordine speculativă, dar, sper că se înțelege, nu trebuiesc extrapolați, așa cum face Noica. Noica nu recunoaște nici o altă valoare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sunt realități, sau mai bine zis sunt realități secunde, plăsmuiri ale minții, așa cum există Doamna Bovary sau Anna Karenina ; față de realitățile prime, ele se află în același raport în care se află Helena față de Gretchen, în Faust al lui Goethe. Transcendentul, intelectul și sufletul sunt esențe ; dubletele verbale, adică transcendentalul, rațiunea și spiritul, sunt sensuri. Sensul poate orienta esența și poate constitui cu ea nu o unitate, dar o fuziune. Dar cuvântul „spirit” este obiectul unei inflații îngrozitoare (începând cu majuscula
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
odinioară Paul Zarifopol, un cumul excesiv de „lucruri sfinte” constituie un abuz, o stare maniacală, un blocaj devoțional și nu înseamnă, în cele din urmă, decât a nu avea nimic realmente sfânt. Suflet tautologic. Suflet ̀ închistat, inapt de relația cu transcendentul. S-ar părea că fenomenul acesta e cvasiunanim în veacul nostru ; de la această constatare pleacă teza lui Ortega y Gasset asupra „revoltei masselor”. Masificarea societății contemporane este efectul acestei amputări a sufletelor de orice recurs la o instanță transcendentă. Fiecare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu transcendentul. S-ar părea că fenomenul acesta e cvasiunanim în veacul nostru ; de la această constatare pleacă teza lui Ortega y Gasset asupra „revoltei masselor”. Masificarea societății contemporane este efectul acestei amputări a sufletelor de orice recurs la o instanță transcendentă. Fiecare se ia pe sine drept scop, primă și ultimă rațiune de a exista. E, de fapt, ceea ce Tolstoi (tot în Învierea) numește „egoismul vecin cu nebunia”. Să înțelegem termenul atât ca „demență” cât și ca „a nu fi bun
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
metafizică, Nae Ionescu ține prelegeri despre „tipul mirelui” și „tipul pelerinului” („nuntă” și „cale”, ce presupun omologarea în absolut). Pentru Mircea Eliade, metafizica înseamnă un anumit nivel de situare în raport cu Cosmosul. Dar nu Cosmosul ca realitate astrofizică, ci ca realitate transcendentă, ca ordine, ca lume a normelor și esențelor. Accesul la acest nivel de situare presupune o ruptură a nivelului empiric anterior, o transmutație, așadar metafizica nu mai e doar o ramură a filozofiei speculative, ci o experiență ontologică, o experiență
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
le désespoir ; ils savent que l’amour existe”, scrie Albert Camus (La mer au plus près, în L’été). În piesele acestea e vorba de dragoste împărtășită și definitivă, care umple o viață, o transfigurează și-i dă valoare absolută, transcendentă. Nu sunt comedii sentimentale, nici „drame de amor”, cu atât mai puțin de alcov. Eugen Ionescu și-a exprimat în mod decis plictiseala pe care i-o inspiră „la préoccupation du cocuage”, chiar dacă cel ce a introdus-o în literatură
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
păcatul adamic și alungarea din rai, coborârea duhului sfânt, faptele, precum și învierea și înălțarea lui Iisus, Judecata de Apoi etc. Spre diferență de acest mit creștin − configurat în perioada secolelor I-V d.Ch. pe fundamentul dat de mitologia iudaică (monoteică, transcendentă, etnică și mesianică) −, mitul din culturile antice europene, "păgâne", reflecta "un raport de imanență în natură" (Dubois 29), ceea ce a dus la un politeism totodată insurgent și tolerant. Creștinismul a modificat viziunea asupra relației umanității cu divinitatea, insistând asupra dragostei
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
s-a vrut reprezentat realist, accentuând calitățile individuale, forța, frumusețea chipului, sugerând valoarea civică și politică a persoanei (statuile lui Augustus însuși, spre exemplu); basilëìa a ales în schimb, în detrimentul individualității și al diferenței, hieratismul, privirea abstrasă și transcendentă, subliniind obligația penitenței și a datoriei îndoliate față de figurile sacre (de aici, motivul donației și al închinării bisericilor împărătești; un tipar pentru portretul votiv este mozaicul din secolul X, care îi figurează pe Constantin I, în dreapta, închinând Fecioarei cetatea orașului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mai este doar cea dintre o Idee, binele, și imaginea ei, ca la Platon, și nici nu mai este impusă prin voință imperială, ca la Roma, ci se trans-substanțiază în însăși persoana împăratului, basilēus, zeul terestru delegat (instituțional) de cel transcendent; este, după autorii de panegirice, demiurgul platonician [meșteșugarul divin, n.n.] care răspândește asupra lumii legile pe care le contemplă în modelul divin. (Besançon 69). Puterea sa divină îi este dată pentru a transfera în realitatea teritorial-administrativă a imperiului creștin planul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a Mântuirii, ... este în consonanță cu teologia lui Plotin: Unul, Zeul trascendent, Gândirea, Zeul mediator, Sufletul, care răspândește divinul la toate nivelurile realității. Ea este în consonanță și cu teologia creștină a lui Origene și Eusebius din Caesareea: Dumnezeu Tatăl transcendent, Logosul care creează și conduce lumea prin Spirit. (Besançon 69). Ca urmare a acestei decantări definitive, în imperiul condus de la Constantinopol după impunerea religiei oficiale, pentru o lungă perioadă de timp, până mult după criza iconoclastă (spre schisma din 1054
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]