3,565 matches
-
mai puțin evidente pentru publicul larg. De pildă, dacă semafoarele prevăzute și cu semnalizare sonoră sunt observate de cei mulți, posibilitățile nevăzătorilor de a accesa aparate capabile să transforme stimulii vizuali în stimuli auditivi sau chinestezici pot trece neobservate de către trecători. De asemenea, mediul trebuie să fie astfel amenajat încât să nu conțină surprize, cum ar fi obstacole neanunțate. Când vorbim de mediu, ne referim la tot arealul în care trăiesc și se mișcă aceste persoane, împreună cu cerințele impuse nu numai
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
m deasupra nivelului lacului. În interior se găsesc mai multe insule iar apa lacului este mai puțin poluată și permite dezvoltarea păstrăvului și sturionilor. Circulația între lacurile Superior și Huron se face prin canalele Sault Ste Marie - prevăzute cu 5 trecători și 5 ecluze. În zona lacului s-au construit 32 silozuri gigant, combinate siderurgice ce valorifică bogatele zăcăminte de fier. Lacul Huron - este despărțit de Peninsula Bruce și Insula Manitoulin în două compartimente: unul mai mare în sud-vest și unul
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
Eram mult mai singur decât sunt acum, când sunt foarte singur. Meseria mea, pe atunci, era singurătatea". "Pe care insomniacul, nevroticul nostru erou și-o compensa prin incontinente deambulații prin cartierele vechi ale Bucureștiului, recitând versuri cu glas tare, uluind trecătorii cu ochii lui rătăciți și fața asimetrică și gălbejită. Realitatea inventariată spectacular, plastic, cromatic este un repertoriu de materie degradată, aflată parcă sub un blestem al descompunerii și putrefierii, textul înaintând printr-o acumulare de senzații dureroase, viscerale, sufocante. Zilele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu înzestrările sale cu utilizarea unui instrument de cea mai înaltă precizie pentru a deschide o ladă grosolană, îi va răspunde: „Îmi amintești de un om care privește prin fereastra închisă și nu-și poate explica mișcările neobișnuite ale unui trecător; el nu știe ce furtună este afară, că acest om se poate ține pe picioare doar cu mare greutate.“50 Wittgenstein a încetat să creadă că ar putea produce o carte care să spună ceva altora. Ca urmare, a renunțat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
numeroase ale cărnii). De aici, în plan existențial, conștiința dramatică a naturii trecătoare, iar în plan poetic, dorința de a produce stihuri care să definească ființa căutătoare de și trăitoare în sacru: "Adu-Ți aminte de omul Tău, căci sunt trecător pe Pământ ca o adiere", "Da, omul este ca o umbră ce umblă în neștire și se frământă în zadar, căci bucuria lui se poate preface/ într-o clipită în amare tânguieli" sau "carnea noastră miroase a putred din cauza/ nebuniei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de jocurile erotico-livrești: Aer cald, ochii-s fierbinți/ tremură jumătatea-nsorită-a orașului/ trecem agale, cuminți,/ prin mansarde,/ anonimi fără steaguri, fără cocarde.// La noi e liniște peste olane,/ să facem pasiența din cărți și din palme / sus uitați de trecători,/ iubirile noastre sunt calme". În Paletă de amurg (Editura Junimea, Iași, 1991), poetul rămâne același devorator de fantasme erotice sau livrești, trecându-le însă printr-o vocație picturală neostoită. Cromatica și, în genere, întreaga recuzită poetică capătă, aici, expresive tușe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Midas/ de pe acum se prelungește// presimt destinul singular/ măgar cu stele în copite / și lent îmi pregătesc tăcerea/ până la porți în cer izbite" (Lupoaica). În fine, poetul apare asemeni unui "trandafir sălbatic", spălat zadarnic de torente și îngrășat de excrementele trecătorilor, pe care tot el îi maschează, generos, "pe cât poate"; superioritatea acestui reprezentant regal al vegetalului este, firește, indiscutabilă: "dar pe când arbori în păduri/ se prăbușesc ruinați de topoare,/ el neclintit rămâne se apără cu spinii/ și cu fantoma lui tulburătoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fizică. Numai un zid din vasta clădire rămîne în picioare și acesta este chiar cel de la capătul patului său. Pe el se conturează monstruos imaginea uriașă a unei pisici lipsite de un ochi, avînd o funie în jurul gîtului. Mai mulți trecători contemplă tabloul sinistru, fără a putea să găsească o interpretare plauzibilă. Totuși, asemenea eroului din The Tell-Tale Heart, naratorul acestei confesiuni are vocația explicațiilor originale. Fiind un maestru al detaliilor semnificative, hotărît ca, tocmai prin calitatea minuțiozității, să-și dovedească
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mi-e dor de nimeni,/ Pământ apus în somn/ Prin verzi orbite/ Și sunt străină dacă trec hotarul/ Pletelor tale obosite./ Eu numai limba ta/ O știu vorbi în vis/ Și spune basme numai pentru tine/ Prea trecătoru-mi paradis,/ Prea trecătorule stăpâne./ E frig afară/ Și ceața e deasă,/ Se face seară,/ Timpu-ncet se lasă,/ Dar cât de bine și de cald e-acasă,/ Când unul altuia ne spunem țară" (Țară). Întoarcerea către sine se confundă cu întoarcerea către o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Durand, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Marcel Aderca, postfață de Cornel Mihai Ionescu, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 297. 27 Simion Florea Marian, op. cit., p. 126. 28 Material cules "din Livenii-Noi, Dorohoi, dela un trecător" de D. Ahrițculesei, Ms. 111, BFA Cluj, f. 8. 29 Elena Niculiță-Voronca, Datinile și credințele poporului român, ediție îngrijită și introducere de Iordan Datcu, Editura Saeculum Vizual I. O., 2008, vol. 2, p. 291. 30 Ibid., vol. 1, p. 253
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
chiar și în cuplu, chiar și în grup, se simt mai singuri ca niciodată, în vreme ce o indiferență discretă le cuprinde sufletele: Oamenii așezați la mesele lor de pe terasă nu-l bagă în seamă pe bărbatul care stă singur în stradă, trecătorii nu-l privesc, mașinile încetinesc și îl depășesc, el face piruete, se așează în genunchi, se ridică, face salturi în aer. E prima dată cînd văd o asemenea scenă la Paris, mi se pare că acest om e supărat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
îl depășesc, el face piruete, se așează în genunchi, se ridică, face salturi în aer. E prima dată cînd văd o asemenea scenă la Paris, mi se pare că acest om e supărat pe planeta întreagă, îl văd făcînd semne trecătorilor, beau cafea și mă gîndesc la suferințele ființelor umane. (CR) Ipoteza pe care o susțin aici este aceea că spațiul totodată închis și nelimitat pe care îl oferă limba franceză străinilor conduce la moduri de scriitură inedite, la folosirea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
47). 304 Ibidem, p. 48. 305 Calvin Schrag, Resursele raționalității. Un răspuns la provocarea postmodernă, trad. de Angela Botez, Argentina Firuță, Editura Științifică, București, 1999, pp. 51-58. 306 David Harvey, op. cit., p. 52. În formularea lui Baudelaire, modernitatea este "tranzitoriul, trecătorul, contingentul, jumătatea artei, a cărei cealaltă jumătate este veșnicia și imuabilul" (Charles Baudelaire, Pictorul vieții moderne și alte curiozități, antologie, traducere, prefață și note de Radu Toma, Editura Meridiane, București, 1992, p. 390). 307 A se vedea Anexa capitolului 2
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca garante ale integrării individului în societate. Și mai grave sunt faptele prin care se abandonează și pe ei ca ființe umane conștiente, responsabile față de noua generație, față de echilibrul familial și comunitar. Cerșetoria, îngemânată cu înșelătoria și hoția din buzunarele trecătorilor adâncesc divizările din interiorul societății și diferențele tot mai mari ale României față de alte țări emergente din UE și din lume prin creșterea numărului neadaptaților. Și atunci se pun fireștile întrebări: Uniunea Europeană este numai a țărilor ori și a oamenilor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
să arăt, este tocmai acumularea șocului produs de contactul cu mulțimile, cu tehnica sau cu scriitura jurnalistică. Baudelaire însuși pierde lupta, dar o câștigă un personaj al său, flaneurul, care găsește metoda de a „tezauriza“ impresiile pe care le lasă trecătorii anonimi: metoda fizionomică. În capitolul al treilea al lucrării de față voi detalia, cum am anunțat deja, reperele experienței prin care flaneurul își mediază raporturile cu labirintul metropolei. Pentru moment, ajunge notarea acestui rezultat important în discuția despre conceptul de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
compun lucrurile într-o infinită oglindire reciprocă. Interesantă este observația pe care Benjamin o face pe urmele lui Georg Simmel: simțul spe cific orașului este văzul, nu auzul. Epiderma orașului, brăzdată de trăsături supuse legilor similitudinii, se arată prin chipurile trecătorilor, clădirilor, mărfurilor. Obiectele sau persoanele se recompun pentru flaneur de fiecare dată nu plecând de la ele însele, ci de la „altul“ lor. Lumea orașului capătă, în acest fel, o dimensiune onirică, iar modalitatea în care ea se arată este cea a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
festarea lor ca imagini. În varianta din 1939 a textului Paris, die Hauptstadt des XIX. Jahrhunderts, Benjamin prezintă această chestiune ca miză fundamentală a proiectului parizian din Passagen-Werk. În ceea ce privește experiența flaneurului, două sunt domeniile privilegiate ale imaginilor fantasmagorice: mulți mea trecătorilor și universul mărfurilor. Ca un exemplu al momentului epistemologic al acestei experiențe, mă voi referi cu precădere la primul domeniu. „Die Menge ist der Schleier, durch den hindurch dem Flaneur die gewohnte Stadt als Phantasmagoriewinkt. In ihr ist sie bald
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sie bald Landschaft, bald Stube.“ În contact cu mulțimea, în care flaneurul se refugiază fără a-și dizolva identitatea, se manifestă modul său specific de cunoaștere: prin schițarea unei fizionomii a acesteia, prin identificarea acelor urme și trăsături care conferă trecătorilor un chip. Este o modalitate de a asuma alienarea specifică vieții metropolei prin identificarea exterioară a mărcilor care conferă celorlalți o identitate fluidă, con struită ca diferență. Trăsăturile identificate ca fiind individuale se dovedesc a fi de fapt trăsături tipologice
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
interpretarea „fizionomică“ a orașului. Principiul acesteia urmează principiul fizionomiei care descrie modalitatea privirii flaneurului și despre care a fost vorba mai sus. Benjamin descrie orașul prin ochii unui flaneur potențial, doar că obiectul său predilect nu mai este mul țimea trecătorilor care îl învăluie, ci spațiul urban ca atare: „For Benjamin, the buildings, spaces, monuments and objects that compose the urban environment both are a response to and reflexively structure, patterns of human social activity.“ Fizionomistul este acela care sesizează această
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
momentul teologic al experienței se va arăta a fi central pentru Benjamin. Orașul este mediul care, de fiecare dată, întâmpină subiectul (fie că este vorba despre flaneur, copil sau poetul urban) cu fațadele mute ale clădirilor, cu figurile anonime ale trecătorilor sau cu ocoalele imperturbabile ale străzilor. O pedagogie critică a privirii deschide însă acest peisaj instrumentalizat către natura lui istorică, face vizibilă criza memoriei care îi este constitutivă și îi deconstruiește caracterul reic, anistoric. În cazul copilului, aceasta se întâmplă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și, în același timp, Ariadne. În felul acesta, memoria colectivă, involuntară poate să survină doar în momentul în care traseele urmate nu sunt predeterminate, intenționale. Evenimentul pur al întâlnirii cu un loc, cel care creează între acesta din urmă și trecător o relație de fami lia ri tate, o recunoaștere „reciprocă“, se petrece în penumbra feli narelor și în indecizia direcțiilor. Ia naștere astfel ceea ce Benjamin numește, într-o conferință radiofonică, Berlinul de monic (das dämonische Berlin), descris de E.T.A
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
releva sensul unei posibile analogii, autoportretele lui Luchian din perioada accentuării maladiei sale fac loc unei anxietăți și trăiri nevrotice decelabile în tablourile lui Munch. Spre deosebire de acesta, intensitatea se concentrează nu în figurile de spaimă, relevând contururi de tigvă ale trecătorilor sau în climaxul unui țipăt însolitat, ci în intensitatea privirii care pare să dizolve totul în jur, ca și în tăietura crudă a buzelor împiedicând parcă un strigăt. Reflexul decadent se desprinde din transformarea maladiei în subiect estetic, prin portretizarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui, de 20 de minute, și una a mea, de 10 minute. Am hotărât să nu mai lucrăm împreună, pentru că nu mai vedeam la fel, aveam viziuni diferite. Primul film pe care l-am făcut singură a fost Ion Nicodim Trecătorul pământului, apoi un film despre poetul național, Eminescu sau călătorie virtuală în absolut. Este un film cu o viață lungă, datorită subiectului este prezentat la aniversări, la diferite alte ocazii pe la ambasade, centre culturale. Am folosit o formulă cu scene
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Șeful Serviciului Technic al Primăriei Huși”. Această „comisie de salubritate” fusese constituită în baza articolului 314 din Legea Sanitară. Concluzia unanimă a acestor specialiști a fost „...că aceste imobile, prin stricăciunile pe care le au, constitue pericol pentru locatari sau trecători și propunem a fi dărâmate după cum urmează: imobilul din str. Ștefan cel Mare nr.92 proprietatea d-lui Michel Melechsohn (...). A se dărâma imediat până la pragul de sus al ușilor dela parter și acoperi provizor până la primăvara 1941”. Aceleași recomandări
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
puterii centrale și nu de localnici. Totul se rezumă la practica încasării dărilor, la posibilitatea de rezolvare a litigiilor din ținut, la întreținerea unei infrastructuri comerciale specifice locurilor „de târg și de popas” și la pulsația meșteșugărească ce deservea nevoile trecătorilor sau ale micii garnizoane militare. Odată cu trecerea în secolul al XVI-lea, Bacăul, la fel ca majoritatea localităților moldovenești, a intrat pe o pantă descendentă a evoluției sale, fenomenul fiind circumstanțiat de consolidarea dominației otomane în Țările Române. Pierderea Chiliei
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]