9,583 matches
-
Și scântei să lase in slovele scrise. Privirea îngheață pe geamul de cleștar, Când lacrimi îmi topesc sufletul de ghețar, Să pictez ramuri cu mii de diamante, Pe geana lunii cu vise revărsate. În sânul iernii cu mantie de gheață Tremură de dor, a inimii speranță. Iar gândurile cu vise poleite În raze de cuvinte sunt împletite. Pe dorul iubirii ce-n așteptări s-a stins, Îngheață speranța pe creștetul meu nins, De ani ce-n tâmple argintii nu mai au
MAGIA IERNII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349633_a_350962]
-
Au căzut din cer pe case Bucățele de hârtie. Și-au căzut și în ogradă, Și-n livadă, și-n grădină; Șoriceii ies să vadă Dacă nu-i cumva smântână. Unul ia o bucățică, Dar pe dată se topește; Ceilalți tremură de frică, Ce se-ntâmplă îi uimește! Deodată ciripește Un sticlete pus pe sfadă: - Fraților, îi lămurește, Asta e ... prima zăpadă! Referință Bibliografică: PRIMA ZĂPADĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1806, Anul V, 11 decembrie 2015. Drepturi
PRIMA ZĂPADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349636_a_350965]
-
face, puiule de cerb”, rosti, după câteva momente de reflecție. A privit apoi, fascinată, cerul de un violet strălucitor, câteva bufnițe cu patru aripi ce zburau deasupra sa, a stat ore întregi, a ieșit în afara timpului... ...Îi era frig. Aiko tremura din tot trupul și nu înțelegea de ce nu își mai face apariția acel astru incandescent, luna vernil. Ar fi vrut să se învelească cu ceva, dar nu avea cu ce. Într-un târziu, a înțeles. Luna nu se mai vedea
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
pot oferi șansa să te răzbuni pe cei care te-au răpit și te-au batjocorit... Eu pot face să se aleagă praful și pulberea de Shinji și de toată gașca sa...”. De unde știi cum îl cheamă?”, întrebă fata, încă tremurând. ”Ahaha...”, râse scurt arătarea, ”eu știu totul, draga mea; chiar și ce a fost înainte de a apărea viața pe Pământ... Tot ce ai de făcut este să mă conduci la ei, de restul mă voi ocupa personal...”. Aiko stătu câteva
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
Eu? Nimic, n-am spus nimic, pe cuvânt...". Părea sincer. A trecut peste momentul dificil și nici nu l-a mai băgat în seamă. Când a ajuns la cimitir, i-a înmânat plata, plus un bacșiș. S-a îndreptat, aproape tremurând, către piatra funerară a mătușii scriitorului. Mai are atât de puțin... Încă puțin, și va fi liberă... Misterul va fi dezlegat. A căutat cu înfrigurare, a săpat prin jurul mormântului în neștire, a căutat chiar și printre florile și iarba de pe
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
de pustii și lipsite de activitate din cauza depopulării încât se auzeau, sinistru, zgomotele produse de ciocănitori de la câțiva kilometri distanță! Un fel de ecou lugubru al morții. La ei încă nu se ajunsese acolo, dar nici mult nu mai aveau. Tremurând de frică, a luat-o pe Corina de mână și au început să înainteze printre casele din care se ridicau valuri de fum. Trebuia să se miște repede, dacă voiau să scape cu viață. Era suficient un singur contact, o
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
aveau cum să știe dacă s-au contaminat în acest periplu sau nu - nu le rămânea decât să riște. În cele din urmă, s-au urcat într-un tren și au părăsit Capitala. Patru. Când au ajuns în Constanța, încă tremurau de frică. Neavând niciunul dintre ei febră sau frisoane, tindeau să creadă că scăpaseră necontaminați, deși nu puteau fi siguri sută la sută. Au mers pe peron, apoi au ieșit într-un bulevard. Când au văzut în depărtare o patrulă
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
ta, care te amenință, îți pun viața în pericol, și așa mai departe, împingându-te în situații-limită. Așa am ajuns și eu reprezentanta unei cunoscute firme de telefonie...”. Am scăpat pumnalul din mână. Eram uluit, interzis. ”Și ceilalți?”, am întrebat, tremurând. Fata este o fostă colegă de serviciu, care a lucrat ca internă la voi. Posibil să fi avut o atracție față de ea, de aceea i-ai atribuit rolul de dansatoare într-un club de noapte. Iar polițistul, un fost coleg
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
și te pierzi undeva, pe la un bar din locurile ce înconjoară Sala”. ”Perfect. Rămâne stabilit”, i-am spus, și i-am înmânat un card care conținea suma convenită. Peste puțin timp, planul nostru a fost pus în aplicare. Am intrat tremurând în Sală și m-am așezat pe un scaun liber. Am avut impresia că exact în fața mea se afla un Controlor și am înghețat de frică. Dar, privindu-l mai cu atenție, mi-am dat în cele din urmă seama
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
monștri! N-am să fac asta în viața reală, n-am să-mi ucid prietenul!”. Pelicula a fost deja scrisă. Ne pare rău, nu mai poți schimba nimic”, vine răspunsul, de undeva de nicăieri. ”Sunteți niște monștri!”, repet, apoi plec, tremurând aproape. În film, ca și în viața reală. Totul e o nebunie. * Sunt prins ca într-o pânză de păianjen. Gigantică, amețitoare. Orice aș face, nu eu dețin controlul situației. Au fost alții, înaintea mea, care s-au gândit la
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
chiar de față cu el și, albindu-mă brusc la față, am zbierat: ”Omule, te chinui degeaba, pricepi? Asta NU e literatură! E ca o înșiruire de cuvinte și atât! Literatura are conflict, pasiune, nebunie... Înțelegi?”. Liviu a început să tremure ușor și l-am văzut cum își dă jos pentru câteva momente ochelarii pentru a-și șterge lacrimile. Înțelegi măcar ce-ți spun?!!”, am urlat, neluând în seamă faptul că-l făcusem să plângă. Da, înțeleg, înțeleg...”, răspunse cu greutate
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
unor aventuri amoroase, mai mulți bărbați în apartamentul lor, pe care i-au torturat zile în șir și, în cele din urmă, i-au ucis, pentru propria satisfacție și pentru propriul amuzament... Atât de tare urăsc bărbații!”. ”Incredibil!”, am rostit, tremurând. Eram cu adevărat șocat. ”Vedeți, că n-am uitat. Învăț repede. Literatura trebuie să aibă conflict, pasiune, nebunie... Nu așa ați spus?”. ”Ba da”, am murmurat, pierdut. ”Exact așa...” S-a lăsat o tăcere adâncă, împovărătoare pentru amândoi. ”De fapt
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
nou cu elevii să-l vizităm pe rege, povesti ea cu mândrie, de parcă ar fi căpătat și ea în acest mod, ceva din noblețea regală. Andrei își aminti zâmbind cum au râs toți colegii când profesoara ținu un discurs pompos, tremurând în fața fostului suveran. Pentru ei a fost o distracție de zile mari, deoarece considerau că un rege era ceva de poveste sau din filele istoriei, care nu avea nimic în comun cu actualitatea. - Am strâns ajutoare cu elevii pe care
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
nu îl vom putea lua cu noi în lumea viitorului sunt păcatele noastre născute din orgoliu și din blestemul șarpelui... Încearcă să fii demn, să te înalți... Iartă-mă pentru că am ucis-o pe iubita ta soră... Iartă-mă!", rosti tremurând, apoi începu să plângă cu lacrimi stranii, de sânge. Nu... ce e asta? Nu, te rog, oprește-te! Unde sunt?", am articulat, confuz. "Crede-mă... n-ai vrea să știi unde ești. Să știi cât de cumplite, de pline de
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
nu îl vom putea lua cu noi în lumea viitorului sunt păcatele noastre născute din orgoliu și din blestemul șarpelui... Încearcă să fii demn, să te înalți... Iartă-mă pentru că am ucis-o pe iubita ta soră... Iartă-mă!", rosti tremurând, apoi începu să plângă cu lacrimi stranii, de sânge. Ah! Nu se poate! Am fost prevenit, dar n-am înțeles la timp! Am alergat într-o cursă contracronometru, printre mașini, trecători, perechi de îndrăgostiți, bătrâni ce își plimbau animalele de
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
pe un animal la abator. N-am să ți-o iert niciodată! Acum pleacă! Dispari!". "Nu se poate... Era... Era...", începu să se bâlbâie. "N-am știut... Iartă-mă pentru că am ucis-o pe iubita ta soră... Iartă-mă!", rosti tremurând, apoi începu să plângă cu lacrimi stranii, de sânge. Am părăsit încăperea, complet bulversat. * Era ora 14.00. M-am îndreptat către locul fatidic cu un sentiment straniu, ce depășise demult pragul durerii. Va trebui să aibă loc ultimul dans
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
dintre călători aveau o mică greutate în stomac. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, pilotul ne anunța vreme nefavorabilă deasupra Germaniei și ne sfătuia să ne păstrăm pe parcursul călătoriei centurile de siguranță. Ocupasem un loc lângă o doamnă ce tremura vizibil din cauza fricii și care imediat după ce pilotul și-a încetat alocuțiunea, cu ochii pe cartea ce o aveam în mână, mi-a șoptit. - Da știu că v-ați ales de citit ceva pe măsură. Remarca ei m-a făcut
METEOROLOGUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350340_a_351669]
-
au făcut altceva decât să aducă o altă lume în lumea noastră, deși această lume există deja... O lume într-o lume într-o lume într-o lume într-o altă lume... La infinit. M-am îndreptat către ea încet, tremurând. „Trăiești... Scuză-mă, am crezut la un moment dat că ți s-a întâmplat ceva. E prea complicat, nu știu cum să-ți explic. Vrei să facem o plimbare împreună?”. „În regulă, cu plăcere”. Am discutat multă vreme prin cafenele, ne-am
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
ieșiră din restaurant, unul după altul. Lovită de aerul rece al nopții, se întoarse căutându-l din priviri pe Râul. Prin pereții de sticlă ai restaurantului, o văzu pe proaspătă soție a lui Andrei aplecata din mijloc, cu funda uriașă tremurându-i pe posterior, deschizând plicul și numărând banii. De ce nu se deschidea pământul în fața ei să o înghită pe loc? Simți brațul lui Râul acoperindu-i umerii. - Te pot invită la un hamburgher? - Ți-e foame și ție, nu se
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > ROUA AMINTIRILOR Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 870 din 19 mai 2013 Toate Articolele Autorului ROUA AMINTIRILOR Vezi roua amintirilor cum tremură-n priviri, Când farmecul iubirilor mai arde în simțiri? Sunt răbufniri ce-am adunat și stăruie în gânduri, Din clipele ce au plecat, lăsând aceste rânduri. Când ochi în lume am făcut, priveam atent în jur, Atras mult de necunoscut
ROUA AMINTIRILOR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350390_a_351719]
-
orice faci, să nu rămâi dator, Când nu mai poți. . . rabdă și taci. . . te-ntoarce la izvor, Cu-o rugăciune spre ISUS, spre DOMUNUL nostru Sfânt, Ai liniștea ce ți-a adus EL, TATĂL - în Cuvânt! Vezi roua amintirilor cum tremură-n priviri, Când farmecul Iubirilor mai arde în simțiri? Sunt răbufniri ce-am adunat și stăruie în gânduri, Din clipele ce au plecat, lăsând aceste rânduri! = Dragomirna - Bucovina - România = Referință Bibliografică: Roua amintirilor / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ROUA AMINTIRILOR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350390_a_351719]
-
Am nevoie de o mașină, pentru... Am să-l sun pe cumnatul... - Rezolvă această problemă și sună-mă! îi vorbi răspicat, poruncitor, asistenta socială, închizând telefonul fără să mai aștepte alt răspuns. Elena, cuprinsă de emoție și bucurie, începuse să tremure. Se grăbi să dea telefoane pentru a anunța vestea și a face rost de o mașină cu care să meargă după fetiță. ”Astăzi o vom primi..., o vom aduce acasă! În sfârșit!” își zicea ea în răgazul dintre două convorbiri
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
amar de timp, credea că se datorează unei veri capricioase, cu temperaturi sufocante și ploi în averse urmate de căderi de grindină. Nu odată a fost prins în câmp și udat până la piele, ba au fost câteva zile când a tremurat ca-n plină iarnă. Stratul de piatră colțuroasă, destul de gros, care se formase în câteva minute, când norii cerului își lăsaeră urgia peste ogoarele oamenilor, făcând una cu pământul legumele, viile și zdrențuind porumbul... de nu mai rămăsese nimic, îi
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Andrei trecuse demult de anii tinereții, iar singurătatea și nevoile îi ruinaseră sănătatea. A mers la ogeac, a găsit pe corlată cutia de chibrituri, a prins-o cu mare greutate între degetele-i noduroase, fiindcă mâinile nu-l ascultau: îi tremurau așa de tare, că a scăpat multe bețe pe jos până când a reușit să aprindă lampa de pe polița din dreptul ferestrei. Pe vatră se mai vedeau câțiva tăciuni care se încăpâțânaseră să ardă ultimile cioturi din niște buturugi de salcâm
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
a încolțit asemeni ideilor”. (pag.29) Dealtfel ființa sa se regăsește în esențele locului țâșnind în lumina viței de vie, în foșnetul boabelor dulci, rod al sevei, al sudorii și al soarelui. Trupul și sufletul, o devenire, poetul trăiește clipele, tremurând închegate în cupe de muguri, în bronzul toamnei sunând în frunza viei, în eternitatea dorului de mare, în puritatea răcorii dimineților de vară. Născut să descifreze taina cuvântului, el poposește la „Cina cea fără de taină” căutând înțelesul a ceea ce e
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]