2,894 matches
-
caut eu, cit un țărm. Un țărm pe care În același timp mi-l amintesc și l-am visat. Dacă aș rămîne În insula ta ar Însemna să renunț să mai sper. Ai avea lîngă tine o stîncă. Sau o trestie dintre acestea ce se leagănă În bătaia vîntului. Nimic altceva. Deoarece sufletul meu e tocmai speranța de care ți-am vorbit. Nu, Calypso, nu vreau Încă să devin stîncă. Adică zeu. Vreau sa rămîn om. Un om ce se teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
năpădit pe maluri de stufăriș, cu apa Înverzită somnoros și mirosind a plantă putredă. O barcă singură cu un pescar se tîrăște În marginea stufărișului; Încolo, Între pereții săi vegetali, lacul pare incinta unui templu ruinat. VÎntul sună uscat printre trestii, dar nu Încrețește apa deloc, contribuind la această atmosferă de realitate saturată de timp. Nuferi ușor tumefiați de căldură Încurcă barca; În apă umbrele se văd alungite ca siluetele din pînzele lui El Greco. Printre sălcii, o plantă agățătoare sălbăticită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
auzim nu vorbim... dar vă înnebunim cu Terențiu și cu Baronius și cu Otto al treilea, Sfântul, politicianul idealist. „Rând pe rând le oferi romanilor spectacolul sacrei lui maiestăți și aspirația la singurătatea absolută într-un bordei de lut și trestie.“ Înaltul Scaun, scaunul electric, apocalipsa... crepusculul lumii... mundus senescit. Și iubirea, bineînțeles, împărăția iubirii pe pământ, o mie de ani, frater, dulcissime frater, o mie și unu de ani, amantissime. În baie intrase vecinul Gafton, se auzea tusea și fornăiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă doare inima. Grea e viața fără tine, Plâng și nu te pot uita. A destinului putere Pentru fiecare sună. Într‐o zi și tu și tata, Vom sta veșnic împreună. Bucium, 15.07.1998 Artur Enășescu (1889 - 1942) „O trestie umană clătinată de destin...Un cap frumos, dar alterat de prelucrările necunoscute ale unei boli neiertătoare. Acest cap cu pielea feții înnegrită de înnegurările acelor nori care întunecă pe dinăuntru și de bordul pleoștit al unei pălării vechi purtată la
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pălării vechi purtată la hainele uzate, ce nu păreau croite pe trupu‐i, o floare roșie la butonieră. Arăta ca un Oscar Wilde bom‐ marché.” Radu Boureanu din Recviem... la „Poezii”, ediție îngrijită de Mihail Straje, 1968. MAMEI Cum dintre trestii nufărul scânteie, Zvârlind zăpezi pe negre heleșteie, și‐n cupa‐ i ce se leagănă alene, Potir de frumuseți marmoreene Ascunde‐ un vis pe veci neîmplinit, Tot astfel, tu, din umbră te desfaci. O! chip slăvit de nimfe și de vraci
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
scânteieri de aștri ce dispar și legănându‐ ți visu‐n infinit. Adesea, printr‐a cerului palori, Cat umbra ta, ce lunecă sub nori, Un ram întins pe‐ a lacului oglindă Îmi pare‐ un braț ce vrea să mă cuprindă, Iar trestii îmi șoptesc cuvântul drag! O, sfântă mamă, cer pe veci ascuns, În care vijelia vieții n‐a pătruns, Cu negurile triste și pustii; De când te‐ aștept, la pieptul meu să vii! De când te‐ aștept, visând mereu în prag! De voi
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Barca rămâne goală, locul fiind ocupat de așteptare, repetăm, o așteptare virtuală. Întreg spațiul Lacului devine (cum ar spune fizica și filozofia cuantică) un "gol cuantic plin", și anume încărcat de promisiunea farmecului iubirii, magie întreținută de foșnetul vântului printre trestii și sunetul unduios al apei, două inconsistențe. Demiurgul, ducând la împlinire creația, s-a aflat între două suferințe: cea a unei așteptări din veșnicie să se vindece de singurătatea din Ajun creând lumea umană, urmată apoi de suferința unei realizări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, și făcu un semn spre zidul de trestii. Apăru mai întâi un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder. Avea în buzunar o revistă făcută sul. Se ștergea pe față cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi ținută în mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
caut-al vieții înțeles nedeslegat. Iese-n noapte... ș-a lui umbră lungă-ntins se desfășoară Pe-ale Nilului lungi valuri. - Astfel pe-unde de popoară Umbra gândurilor regii se aruncă-ntunecat. Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde, Ale trestiilor sunet ce sub luna ce pătrunde Par a fi snopuri gigantici de lungi sulițe de-argint, Toat-a apei, a pustiei și a nopții măreție Se unesc să-mbrace mândru veche-acea împărăție, Să învie în deșerturi șir de visuri ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
zise mititica, Dulce netezindu-mi părul, Ah! ea spuse adevărul; Eu am râs, n-am zis nimica. Hai în codrul cu verdeață, Und-izvoare plâng în vale, Stânca stă să se prăvale În prăpastia măreață. Acolo-n ochiu de pădure, Lângă trestia cea lină Și sub bolta cea senină Vom ședea în foi de mure. {EminescuOpI 55} Și mi-i spune-atunci povești Și minciuni cu-a ta guriță, Eu pe-un fir de romăniță Voiu cerca de mă iubești. Și de-a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
câmpie; S-adun-flori în șezătoare De painjen tort să rumpă, Și anina-n haina nopții Boabe mari de piatră scumpă. Lângă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină, Ruptă de mișcări de valuri Ca de bulgări de lumină, Dîndu-și trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roșii Peste unda fermecată. Ca să vad-un chip, se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri; Ca să iasă chipu-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lună, Iar în ochii ei albaștri Toate basmele s-adună. {EminescuOpI 74} LACUL Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe El cutremură o barcă. Și eu trec de-alung de maluri, Parc--ascult și parc--aștept Ea din trestii să răsară Și să-mi cadă lin pe piept; Să sărim în luntrea mică, Îngânați de glas de ape, Și să scap din mână cârma Și lopețile să-mi scape; Să plutim cuprinși de farmec Sub lumina blândei lune - Vîntu-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să răsară Și să-mi cadă lin pe piept; Să sărim în luntrea mică, Îngânați de glas de ape, Și să scap din mână cârma Și lopețile să-mi scape; Să plutim cuprinși de farmec Sub lumina blândei lune - Vîntu-n trestii lin foșnească, Undoioasa apă sune! Dar nu vine... Singuratic În zadar suspin și sufăr Lângă lacul cel albastru Încărcat cu flori de nufăr. {EminescuOpI 75} DORINȚA Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, Unde prispa cea de brazde
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se aprinde, se mărește, Muchi de stâncă, vârf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește, Iar stejarii par o strajă de giganți ce-o înconjoară, Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. Numai lebedele albe, când plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie Când în cercuri tremurânde, când în brazde de văpaie. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită, somnoros suspin-un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mare, {EminescuOpI 169} {EminescuOpI 170} Și apa unde-au fost căzut În cercuri se rotește, Și din adânc necunoscut Un mândru tânăr crește. Ușor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Și ține-n mână un toiag Încununat cu trestii. Părea un tânăr Voievod Cu păr de aur moale, Un vânăt giulgiu se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra feței străvezii E albă ca de ceară - Un mort frumos cu ochii vii Ce scînteie-n afară. - " Din sfera mea venii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Pentru mine vre odată? {EminescuOpI 207} SOMNOROASE PĂSĂRELE... Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele - Noapte bună! Doar izvoarele suspină, Pe când codrul negru tace; Dorm și florile-n grădină - Dormi în pace! Trece lebăda pe ape Între trestii să se culce - Fie-ți îngerii aproape, Somnul dulce! Peste-a nopții feerie Se ridică mândra lună, Totu-i vis și armonie - Noapte bună! {EminescuOpI 208} DE-OR TRECE ANII... De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu vrei și mai te lași, Ochii tăi sunt plini de milă, Chip de înger drăgălaș. Iată lacul. Luna plină Poleindu-l, îl străbate; El aprins de-a ei lumină, Simte-a lui singurătate. Tremurând cu unde-n spume, Între trestie le farmă Și visând o-ntreagă lume Tot nu poate să adoarmă. De-al tău chip el se pătrunde, Ca oglinda îl alege - Ce privești zâmbind în unde? Ești frumoasă, se-nțelege. Înălțimile albastre Pleacă zarea lor pe dealuri, Arătând
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lasă pustiit, Vestejit și amorțit Și cu doru-mi singurel, De mă-ngîn numai cu el! {EminescuOpI 215} LA MIJLOC DE CODRU... La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș La voiosul luminiș, Luminiș de lângă baltă, Care-n trestia înaltă Legănîndu-se din unde, În adîncu-i se pătrunde Și de lună și de soare Și de păsări călătoare, Și de lună și de stele Și de sbor de rîndurele Și de chipul dragei mele. {EminescuOpI 216} MAI AM UN SINGUR
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
întâmpla mai deunăzi cu pantalonii aceia cu talie joasă. Aproape toată coloana îi este descoperită și, tipa fiind atât de slabă, zici că e un șnur pe care sunt înșirate strâns niște firave bucăți de os. Se clatină ca o trestie pe tocurile cam înalte. Mă simt ca Holly Golightly din Mic dejun la Tiffany’s: vreau să strig „Atenție! Cade!“ și să o privesc cum se prăbușește. Puțin îi mai lipsește. Nu-i trebuie decât un ghiont. Doi filfizoni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cap o coajă de ou roșu, de la Paști, și striga ca o nebună: Scaliene, pornește ploile!, să deschidem porțile, mă! L-au îngropat apoi, s-au dus spre un loc ascuns între ierburi, prima fată ducea steagul făcut dintr-o trestie cu o batistă albă în vârf, după asta mergea popa, două fete care duceau sicriul cu Caloianul, făcut dintr-o scândurică pe care puseseră păpușa împodobită, ce știau ele, fetele, să facă un sicriu?, apoi urma Romanița mea, dascălul, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
zile zdraveni, sănătoși și traserăm drept la Belvederea lui Dinicu Golescu, astăzi moșia d-lui Grant, lângă Gara de Nord. Acolo a venit generalul Kiseleff călare, cu suita sa, de ne-a inspectat și ne-a băgat în niște balagane făcute din trestie și în niște corturi de pânză, date nouă de oștirea rusească. " În vremea aceea de vară, de pe la finele lui august, mureau în București, deși era puțină populație, căci toți fugiseră, cum spusei, prin sate și prin mănăstiri, mureau, zic, până la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
companie la Mărcuța, o companie la Văcărești; o companie la bariera Ghencea (Dealu Spirii) și o companie la Cotroceni; de la taberele acestor companii se întindeau, în dreapta și în stânga fiecărei companii, la distanțe cuvenite, câte două sentinele, stând prin surle de trestie sau prin casele locuitorilor de prin vii. Se dăduseră ordine circulare în toată țara ca oricine va veni în București din familiile refugiate să meargă drept la ștabul companiei, să se înfățișeze la căpitan, pentru ca acesta să-l trimeată cu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
schimbare, să-și fricționeze abdomenul cu spirt camforat". Și apoi alăturat scrisorii prezintă rețeta doctorului Stamborzky împotriva holerei și modul de aplicare al tratamentului preconizat: din medicamentul prescris, "într-o lingură se vor pune 10 picături de zahăr (miere de trestie) și se va lua diluat în ceaiul de ierburi. După aceasta se bea la fiecare sfert de oră o ceașcă din ceaiul de ierburi, până ce încetează vărsăturile, diareea și crampele. Bolnavul se va culca imediat și se va acoperi bine
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a hangiului, fiindcă prima îi murise. Și era o șerpoaică de femeie de te băga în boale! Numai s-o fi văzut și nu-ți mai venea să pleci de la han. Parcă plutea printre mușterii. Își arcuia mijlocul ca o trestie, iar sânii se îndesau în iie gata s-o rupă!. Toți mușteriii ședeau cu ochii lipiți de șoldurile ei, pe care drăcoaica le mișca ca o tipsie de jăratec în fața unui cal năzdrăvan din povești! Și ce ochi avea! Două
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Tu ai zis: "Pentru război trebuie chibzuință și putere." Dar acestea sunt doar vorbe în vînt. În cine dar ți-ai pus încrederea, de te-ai răsculat împotriva mea? 21. Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frîntă, care înțeapă și străpunge mîna oricui se sprijinește pe ea: așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 22. Poate că îmi veți spune: "În Domnul, Dumnezeul nostru, ne încredem." Dar nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]