KorAP: Find »[drukola/base=trib & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...319 >

7,958 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

ani nu trebuie să fie neapărat responsabilitatea noastră. Poate că până atunci, rușii, chinezii și americanii ne vor fi aruncat în aer. Sau poate că Omenirea se va hrăni cu pilule și nu va mai avea nevoie de selvă, iar triburile indigene... Credeți că în anul 2000, când vom merge și ne vom întoarce de pe Marte, yubani-i vor mai putea micșora capete în continuare? Sunt un anacronism, prietene. Sunt în afara vremii noastre și trebuie să dispară sau să se transforme... — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
să spui: „Pace oamenilor de bună-credință“? Oamenii de bună-credință vor acum pacea pentru ei înșiși - păstră tăcerea câteva clipe ca și cum și-ar reaminti ceva și zâmbi ușor. Îmi amintesc că, fiind copil, am învățat pe dinafară discursul marelui Arapooish, căpetenia tribului crow. Să tot fi avut vreo cincisprezece ani când l-am citit, eram un băiat romantic și mi s-a părut cea mai frumoasă declarație de dragoste care putea exista - își fixă ochii în tavanul avionului, își încruntă sprâncenele reamintindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ani când l-am citit, eram un băiat romantic și mi s-a părut cea mai frumoasă declarație de dragoste care putea exista - își fixă ochii în tavanul avionului, își încruntă sprâncenele reamintindu-și și recită cu voce monotonă: „Pământul tribului crow se află exact în locul cel mai potrivit. are munți înzăpeziți și văi însorite, tot felul de clime și recolte bune. Când vara pârjolește pășunile, refugiul lui e în aerul curat, la poalele munților, cu râuri cristaline și iarbă nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
la poalele munților, cu râuri cristaline și iarbă nouă. Iar toamna, când caii sunt grași, putem coborî în vale să vânăm bizoni și castori. Iarna, găsim ocrotire în pădurile adânci sau pe valea Râului Vântului, unde este multă iarbă. Țara tribului crow este exact în locul potrivit. Nu e altă țară cum e țara tribului crow.“ — E frumos. — Cel mai frumos lucru pe care vreun om l-a spus vreodată despre patria lui. Dar acum, din țara tribului crow n-a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
sunt grași, putem coborî în vale să vânăm bizoni și castori. Iarna, găsim ocrotire în pădurile adânci sau pe valea Râului Vântului, unde este multă iarbă. Țara tribului crow este exact în locul potrivit. Nu e altă țară cum e țara tribului crow.“ — E frumos. — Cel mai frumos lucru pe care vreun om l-a spus vreodată despre patria lui. Dar acum, din țara tribului crow n-a mai rămas nimic. Pădurile lor au fost tăiate ca să-i îmbogățească pe câțiva puțini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
este multă iarbă. Țara tribului crow este exact în locul potrivit. Nu e altă țară cum e țara tribului crow.“ — E frumos. — Cel mai frumos lucru pe care vreun om l-a spus vreodată despre patria lui. Dar acum, din țara tribului crow n-a mai rămas nimic. Pădurile lor au fost tăiate ca să-i îmbogățească pe câțiva puțini la număr; bizonii lor au fost stârpiți; pășunile lor au devenit deșert. Nu mai există țara tribului crow. Făcu o pauză: Nici tribul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
patria lui. Dar acum, din țara tribului crow n-a mai rămas nimic. Pădurile lor au fost tăiate ca să-i îmbogățească pe câțiva puțini la număr; bizonii lor au fost stârpiți; pășunile lor au devenit deșert. Nu mai există țara tribului crow. Făcu o pauză: Nici tribul crow... Probabil că peste câțiva ani, se va spune. „Nu mai există selva yubani-lor. Nici yubani nu mai există“. — Probabil. Dar știți un lucru, părinte? Cu tot pesimismul meu... Cu toată neîncrederea mea, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
tribului crow n-a mai rămas nimic. Pădurile lor au fost tăiate ca să-i îmbogățească pe câțiva puțini la număr; bizonii lor au fost stârpiți; pășunile lor au devenit deșert. Nu mai există țara tribului crow. Făcu o pauză: Nici tribul crow... Probabil că peste câțiva ani, se va spune. „Nu mai există selva yubani-lor. Nici yubani nu mai există“. — Probabil. Dar știți un lucru, părinte? Cu tot pesimismul meu... Cu toată neîncrederea mea, în adâncul ființei mele rămâne speranța că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
a întâmplat? Sălbaticul ridică din umeri cu un gest fatalist: — A atacat-o Taré al mațelor. Nu există Intié împotriva Taré al mațelor. Alergă, așa cum nu alergase niciodată. Piá transpira și gemea în cea mai îndepărtată colibă din sat. Căpetenia tribului și patru femei o înconjurau îngânând descântece, dar pe chipurile lor se oglindea oboseala, iar în tonul glasurilor, convingerea că strădaniile lor sunt zadarnice. Se aplecă asupra ei, ea deschise ochii și șopti ceva. O femeie îi oferi apă într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
mai goală decât oricând, mai copilă, mai lipsită de apărare. Slăbise și doar pântecele îi apărea tare și încordat în comparație cu moliciunea picioarelor. Coborî cu grijă mâna și îi palpă încheietura piciorului. Fata lăsă să-i scape un țipăt, iar căpetenia tribului făcu un gest negativ cu capul. Ieși din colibă. José Correcaminos stătea lângă Kano, așteptând: — Ce au spus albii? întrebă el. Se mărgini să arate spre interiorul colibei: Cred că e apendicită, spuse el. Dacă rămâne aici, o să moară. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cu naturalețe și, întorcându-se cu spatele, se îndreptă cu José Correcaminos spre coliba mare. Îi privi câteva clipe și reveni la colibă. Desprinse de pe o grindă cearșaful vechi, o acoperi pe fată și luă pe sus trupul ușor. Căpetenia tribului și femeile îl priviră în tăcere. Când ieși cu povara și se îndepărtă, încetară să mai îngâne monoton și se întoarseră la ocupațiile lor, încheind chestiunea. A fost un marș greu, deschizându-și drum pe poteca îngustă, împiedicându-se de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
obstacole în imensitatea câmpiei. Dormi neliniștit și, odată cu răsăritul soarelui, porni la drum în căutarea lui Kano, hotărât să-i ceară să-l însoțească pentru a afla motivul împușcăturilor. De pe malul mlaștinii, îl surprinse activitatea din sat și observă că tribul era adunat în jurul unei mici piațete formate de colibele mari, lângă apă. Când ajunse până la ei, războinici, copii și femei îi deschiseră calea în tăcere, fără să-și ia privirea din mijlocul cercului. A trebuit să facă un efort ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
și nu vor mânca, nici nu vor bea în zilele cât va dura ceremonia. Și nici nu pot vorbi decât între ei. — De ce? — Spiritele morților bântuie în jurul capetelor. Caută să se răzbune împotriva celor care i-au biruit și împotriva tribului yubani. Dacă ritualul micșorării nu se îndeplinește în toate amănuntele lui, spiritele vor reuși să se răzbune. Războinicii și vraciul sosiseră împreună la butuc. La trecerea lor, tribul se dădu în lături cu respect și acum forma un larg și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Caută să se răzbune împotriva celor care i-au biruit și împotriva tribului yubani. Dacă ritualul micșorării nu se îndeplinește în toate amănuntele lui, spiritele vor reuși să se răzbune. Războinicii și vraciul sosiseră împreună la butuc. La trecerea lor, tribul se dădu în lături cu respect și acum forma un larg și tăcut cerc. Xudura se postă dinaintea capetelor și începu să le acopere cu blesteme, strigând din răsputeri și agitând în fața lor un fel de apărătoare de muște din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
așezară vasul pe foc, aruncară înăuntru pumni de plante și rădăcini, amestecară totul și se așezară pe vine așteptând să fiarbă. Stăteau în continuare fără să rostească alte vorbe decât descântecele și procedau de parcă ar fi fost singuri și restul tribului n-ar fi existat. Stăteau cu ochii ațintiți în apă și, când aceasta a început să dea în clocot, își ridicară privirile spre vraci. Xudura se ridică în picioare, luă pielea lui Lucas și înaintă spre vas. Întinse mâna dreaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ce se poate întâmpla? — Îmi dau seama. Îi pot distruge pe yubani. Dar, dacă o fac, e mai bine să fie un război pe față, dintr-odată, și nu cum i-au nimicit pe yuma, pe huanga și atâtea alte triburi. Nu vrem să sfârșim roși de pojar și de tuberculoză. Nu vrem să le vedem pe femeile noastre servind drept distracție pentru garimpeiros și pe fetele noastre cerșind pe străzile din Santa Marta. Dacă yubani-i trebuie să fie nimiciți, vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Nu vrem să le vedem pe femeile noastre servind drept distracție pentru garimpeiros și pe fetele noastre cerșind pe străzile din Santa Marta. Dacă yubani-i trebuie să fie nimiciți, vor muri cu mândrie, așa cum au trăit. Nu va fi un trib care moare uitat, ci „Tribul“ care lasă amintiri cu trecerea timpului. Albii vor trebui să se simtă rușinați de dispariția noastră, nu noi. — Cine a hotărât asta? — Toți. La yubani, hotărăsc toți. Ne-am strâns în casa cea mare în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
pe femeile noastre servind drept distracție pentru garimpeiros și pe fetele noastre cerșind pe străzile din Santa Marta. Dacă yubani-i trebuie să fie nimiciți, vor muri cu mândrie, așa cum au trăit. Nu va fi un trib care moare uitat, ci „Tribul“ care lasă amintiri cu trecerea timpului. Albii vor trebui să se simtă rușinați de dispariția noastră, nu noi. — Cine a hotărât asta? — Toți. La yubani, hotărăsc toți. Ne-am strâns în casa cea mare în ziua când ai luat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
bune, știu asta, m-au vindecat de multe ori. Dar mai știu și că, pentru fiecare vindecare, oamenii civilizați aduc o nouă boală pe aceste meleaguri. Mai bine ca Piá să moară de Taré al mațelor, decât să moară tot tribul de gripă, de tuberculoză sau de pojar... Se înnoptase. Se aprinseseră focurile și țânțarii se luptau cu fumul ca să ajungă la victimele lor. José Correcaminos trase iute o palmă și strivi cinci dintr-o lovitură. Poate că țânțarii or să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
monstru ce devorează tot. Cum să și-l imagineze pe Kano în rânduiala lumii capitaliste...? Ce viitor ar avea el în angrenajul economic al secolului al XX-lea, cu fabricile, sindicatele, grevele și problemele sale sociale...? Să vrei să asimilezi triburile sălbatice însemna să vrei să mărești numărul marginalilor din suburbii: milioanele de înfometați din „favelas“ de la Rio, din „bidonville-urile“ din Santiago, din „cartierele de cocioabe“ din Caracas, sau din „mahalalele-mizerie“ din Perú“... Cum să vrea să-i „civilizeze“ pe sălbatici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
mai mică. Când, la ultima oră a după-amiezii, Xudura își încheie sarcina, erau de mărimea unei portocale. Le înălță, câte unul în fiecare mână, ținându-le de păr și le prezentă ajutoarelor sale. Apoi, se întoarse pentru prima dată spre trib, care nu existase pentru el până în acel moment și își reluă pomelnicul de insulte, la care în curând se alăturară cu toții: războinici, bătrâni, copii, femei, chiar și José Correcaminos. Victoria fusese deplină. Spiritele n-au reușit să se răzbune. Oricât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
date pentru Universitatea din Liverpool. Unul dintre profesorii universitari, Edwin Brooks, realizează un studiu despre șoseaua transamazoniană și invazia negustorilor de cherestea și a companiilor miniere. Vrem să-i trimitem un raport complet despre țara noastră. După părerea lui Brooks, tribul indienilor xavante a fost torturat și asasinat anul trecut de către proprietarii funciari care voiau să le fure pământurile. A fost și cu cei de la Vilas Boas să-i caute pe kreenkore ca să-i ducă în rezervația Xingú, dar nu i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
nu sunt de-ajuns ca să oprească răul care li se va pricinui acestor indieni. Nici două mii, nici două milioane. Câtă vreme Omenirea nu recunoaște faptul că cei care îi distrug pe indieni o distrug și pe ea, nimeni nu va salva triburile amazoniene. Poate că se va întâmpla o minune, îndrăzni să spună preotul. Există o adevărată preocupare pentru indieni și conservarea lor. Sunt rare zilele când ziarele nu publică telegrame care tratează problema. Și marile reviste, canalele de Televiziune, documentarele cinematografice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
își recitau lecțiile sub copac, iar bătrânii stăteau la soare pe butuci groși ciopliți, dar nu-i zări nicăieri pe războinici. José Correcaminos îi ieși în întâmpinare. — Bine ai venit! îl salută el. Kano a povestit aventura cu mașinile și tribul îți mulțumește. — Unde sunt războinicii? — La vânătoare... S-au dus să caute tapiri în Sud-Vest. Nu e nici o mișcare pe șosea. Doar o mașină mai funcționa, dar au luat-o. Totul este liniștit. Se așezară pe un copac căzut la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Ești un erou pentru yubani. Erou și prieten. — Meritul a fost al lui Kano. El a dat foc mașinilor. Eu n-am făcut nimic. — Ba ai făcut. Eu știu că ai făcut, zâmbi el. Două fete, cele mai frumoase din trib, trecură legănându-și fundurile goale, ținându-și țanțoș sânii descoperiți și râzând cu un aer de complicitate. Își umplură ulcioarele cu apă, lăsându-și fesele negre și tari foarte la vedere, și se întoarseră fără grabă, continuând să șușotească. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]