15,306 matches
-
internet la adresa http://www.uea.ac.uk/menu/acad depts/swk/MRC web/public html/files/qpb5.pdf Thoburn, June, Liz Norford și Steven P. Rashid, Permanent Family Placement for Children of Minority Ethnic Origin, Jessica Kingsley Publishers, London, 2000. Tiu, Ilarion, Copilărie tristă, în jurnalul.ro (ediția electronică a cotidianului Jurnalul Național din 9 august 2006), 2006a, citat în 12 august, disponibil pe internet la adresa 2009, http.//www.jurnalul.ro/ ?section= articol &screen=print&id=15017. Tiu, Ilarion, Document-Foametea din Moldova, în jurnalul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Document-Foametea din Moldova, în jurnalul.ro (ediția electronică a cotidianului Jurnalul Național din 8 august 2006), 2006b, citat în 12 august, disponibil pe internet la adresa 2009, http.//www.jurnalul.ro/? section=articol&screen=print&id=15084. 55 Ilarion Tiu, Copilărie tristă, în jurnalul.ro (ediția electronică a cotidianului Jurnalul Național din 9 august 2006), 2006a, citat în 12 august, disponibil pe internet la adresa 2009, http.//www.jurnalul.ro/?section=articol&screen =print&id=15017. 56 Maria Roth-Szamoskozi, op. cit. 57 Comisia Prezidențială
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
o casă mare; cu un coș ca de fabrică, de unde țâșneau valuri groase și negre de fum. Era multă lume adunată înăuntru acestei case. M-am strecurat și eu, cum am putut, până înăuntru, ca să privesc ce face această lume tristă și îmbrăcată-n negru. Ce să vezi, prietene? Un fior de spaimă, amestecat cu ură și scârbă, mi-a cuprins toată ființa, când mi s-a spus de o femeie, că această casă este "Crematoriul", adică o casă unde se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu au o orientare dogmatică și nici scopuri definite, ci sunt, mai degrabă, nuclee de-nvrăjbiri confesionale și naționale între popoare. Biserica creștină respectiv reprezentanții ei uitând spusele Mântuitorului: "Casa, care se dezbină între sine, se pustiește", a-ncercat o tristă și dureroasă experiență, căreia i-a urmat o luna perioadă de frământări și convulsiuni interne, până aproape de secolul al XIX-lea, secol ce a schimbat întrucâtva după cum vom vedea mentalitatea celor din biserică și le-a deschis perspectiva, dacă nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
condiția ca această producere să se afecteze pe sine, în Afectivitatea acestei produceri prin urmare și mulțumită ei. Astfel, lucrurile nu sunt sensibile ulterior, ele nu îmbracă acele tonalități care le fac să se ivească în fața noastră amenințătoare sau senine, triste sau indiferente, în virtutea relațiilor pe care le-ar înnoda într-o istorie cu dorințele noastre sau cu jocul nesfârșit al propriilor noastre interese ci mai curând nu o fac și nu sunt susceptibile a o face decât pentru că sunt afective
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este cea care permite definirea acestor oameni și a acestor timpuri. O asemenea natură, în ciuda spațiilor verzi despre care se pretinde că sunt salvgardate în ea, nu este nici verde, nici albastră, nu este nici trandafirie la răsăritul soarelui, nici tristă la apropierea nopții. În ea, pâraiele nu curg pe pietre, care nu lucesc în lumină, cerul nu este niciodată amenințător, iar fluviul nu este niciodată liniștit, și asta deoarece în ea nu este loc nici pentru culori, nici pentru lumina
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
rațiuni de stat, a egoismului, lăcomiei și incompetenței politicienilor, nobililor și monarhilor noștri. Cronicarul anonim pune chiar asta În gura aceluiași popor, În vechea Cântare a Cidului, și nu te poți opri să nu-i rememorezi cuvintele când meditezi la trista istorie a neamului nostru, care Întotdeauna a dat tot ce avea el mai bun, nevinovăția, banii, munca și sângele lui, și a fost atât de rău răsplătit: „Ce vasal bun ar fi fost, dacă-avea un bun senior“. Prin urmare, entuziaștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-mă cu nimic - lucru care ar fi trebuit să-mi dea de gândit -, Angélica de Alquézar Îmi mulțumi din nou că o apărasem de pușlamalele alea de pe strada Toledo, mă Întrebă cum o mai duceam cu căpitanul acela Batiste, sau Triste, pe cale Îl slujeam, și se interesă de viața și proiectele mele. Am făcut pe nebunul puțin, trebuie s-o recunosc. Ochii aceia foarte albaștri, larg deschiși, care parcă te ascultau cu luare-aminte, m-au făcut să trăncănesc peste măsură. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o facă. Mult mai târziu am întrebat-o pe mama: De ce mă sileai să privesc imaginile acelea înspăimântătoare? Eram un prunc! Nu puteam crede ceva rău despre lume. Ar fi fost de ajuns să te privesc pe tine. Ochii tăi triști, un pic oblici! Sau cutele îngrijorate de pe fruntea ta! Voiam doar să mă conving că vezi, mi-a răspuns. Că ochii tăi funcționau cum trebuie. Da, funcționau! Și sigur că am văzut! Imaginea s-a întipărit în mine cu fierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
răceală se instalase între ei, se îndepărtaseră unul de altul, el cu jurnalistica, ea acaparată tot mai mult de cariera coregrafică, de lumea ei diafană și plutitoare, în care Lacul Lebedelor însemna mai mult decât baletul tot mai dezarticulat al tristei lor conviețuiri conjugale. Când încetase să mai scrie cronici la spectacolele în care apărea ea, ruptura dintre ei se adâncise, cu toate că fățiș ea avusese delicatețea sau reținerea de a nu-i reproșa nimic. Apoi se mai petrecuseră câteva lucruri foarte
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
om terminat, Arm, un uomo finito, și cred că nu-mi mai rămâne de făcut decât să stau țintuit aici și să-mi aștept cu resemnare apocalipsa mea personală, ce altceva?... încheie bărbatul cu o mină mai degrabă veselă decât tristă, parcă amuzat de toate necazurile pe care le revărsase, cu atâta dărnicie, destinul asupra bietei sale persoane. În dosul acestei măști însă nu era nimic vesel. Observând că pachetul de țigări ajunsese pe dușumele, își săltă cu un vădit efort
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
a vrut copii, dar nici tu nu te-ai străduit să vezi asta, trebuie să recunoști!... sfârși ea cu un glas apăsat de o ciudată melancolie și peste chip îi trecu parcă o umbră. Azi nu te las să fii tristă! se grăbi Bart să acopere tăcerea cu glasul său voit vesel și, prinzând-o de mână, o sili să se așeze împreună cu el pe canapea. Hai să stăm la povești, spune..., spune-mi mai bine despre copilăria ta... Mi-ar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
îi rezerva încă destule lucruri frumoase. Doar lipsa lui Arm îi umbrea într-o măsură trăirile radioase ce-l stăpâneau, dar nu mai suferea atât de mult din cauza despărțirii de ea, așa cum se întâmplase în primele zile care urmaseră acelui trist eveniment, ajungând între timp, cu înțelepciune, la convingerea că ar fi fost absurd să mai pretindă ca ea să își abandoneze fetele, de dragul său. Se cuvenea să o înțeleagă, să o lase să-și refacă viața cu Liviu și să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Plină de speranțe, Arm rămase țintuită locului. Două brațe o înlănțuiră. Da’ știu că e dotat, gagiul, exclamă Crăița, în limbajul ei colorat. Dacă și motorul corespunde caroseriei..., spuse ea privindu-l pe cel care cobora din mașină. Văzând privirea tristă și dezamăgită a Armancăi, Crăița înțelese într-o clipă ce nu înțelesese în toată viața ei despre dragoste și despre suferința provocată de ea. O strânse și mai tare în brațe pe Arm. Mama?... Tu m-ai învățat că trece
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
strânse și mai tare în brațe pe Arm. Mama?... Tu m-ai învățat că trece... Mama?... Chiar dacă se dărâmă tot pământul, tu rămâi mama mea grozavă, adevărata mea mamă... Arm o strânse și ea în brațe. Mama?... Ai fost foarte tristă în ultimul timp, lasă, am înțeles eu destul... Voiam să știi că eu sunt de vină că Mădălina plânge noaptea, eu i-am spus grasa, grasa, și de aici... Știu ce i-ai spus, dar dacă nu era asta, ar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe ceva ce-i aparține în mod necondiționat, îi fusese soț, iubit, dar nu sclav... Ce ar înțelege fetele dintr-un divorț, se gândea ea cu amărăciune. Părinții ei se despărțiseră când avea trei ani, și își amintea cât de triste erau de fapt pentru ea toate aniversările ei, de la care lipsea tata, căci tatăl ei rupsese orice legătură cu fosta familie. Era dreptul lui, dar nu putea crede că Liviu le poate face așa ceva fetelor, căci le iubea cu adevărat
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Arm tăcea. Fața ei, foarte palidă, cu ochii încercănați arăta că ea trecuse prin suferință în ultimul timp. Mama mea, psihiatra, crede că e greșit să-ți construiești căsnicia pe fidelitate sexuală, rosti în sfârșit Arm, cu o voce foarte tristă. Poate că aici este începutul greșelilor noastre. Da, Arm, am făcut greșeli foarte mari. Știu și mi le asum, vorbi Liviu. Nici eu nu-mi pot explica, însă, cum am putut fi așa de nătărău, așa de stupid..., cum m-
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
la atâta violență și mizerie morală?! Tu nu înțelegi că m-au părăsit?! Că m-au abandonat?! Cum să uit asta?! Și ce câștigi dacă te jelești toată viața?! Și tatăl meu m-a abandonat... și eu trebuia să fiu tristă mereu?! Știi, mam, acolo mai e o fată de-a lor... o soră de-a mea, se pare... Ai dreptate, crește într-o sărăcie lucie... Sărăcia nu e totul, nu e lucrul cel mai rău pentru un copil, draga mea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ei, neștiute și nedescifrate încă de noi... Ce fire tainice se țes între doi oameni care se iubesc, cine știe, ce fire tainice se țes între o femeie și un copil... Da, ai găsit tu ceva! Hotărăște-te, iubito, ești tristă sau obraznică! îi spuse Armanca. Hai, după cum îți merge gurița văd că ești foarte bine, plecăm acasă... adăugă ea, privindu-și de data aceasta fata în ochi. O logodnă fericită Camelia se putea, cu adevărat, declara satisfăcută și chiar încântată
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
desprinsă din recapitularea crailâcului nocturn: "Și, cu toate că nu mergeam în familii, am izbutit să coborâm și mai jos"? Pus pe iscodiri lipsite de afectare pudibondă, Ion Vianu elimină aseptic astfel de echivocuri. În sfârșit, o poveste cu aer de epilog, tristă și veselă totodată, balcanică precum în timpul lui Mateiu și periferică precum într-al nostru, reconstituie plimbarea - e un fel de a spune - pe strada numită, omagial, după fiul natural al lui Ion Luca. O uliță desfundată de fapt, aruncată undeva
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
portret nu i-ar aparține Lisei. Analize ale tabloului au arătat că, atunci când Leonardo a început să picteze modelul așezat în fața lui, nu a pus pe chipul ei acel zâmbet vag și misterios, ci a pictat mai curând o persoană tristă și deprimată. Zâmbetul, crede Silvano Vinceti, ar fi fost adăugat ulterior, foarte probabil de către Gian Giacomo Caprotti, asistentul (și, după unele zvonuri, chiar iubitul) lui Leonardo da Vinci și ale cărui trăsături apar în alte opere ale pictorului. Alți istorici
Cine se ascunde în spatele zâmbetului Giocondei? by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80490_a_81815]
-
cazul Marthei, câteva cărămizi scăpate pe picior, în alt caz, și alte pricini aparent mărunte sunt, invariabil, cauzatoare de moarte). Șvabii, oameni simpli ori intelectuali, au un aplomb specific, izvorât din conștiința propriei valori, sunt însă lipsiți de răbdare, ignorând trista realitate că nenorocirea lovește uneori în pofida meritelor. Parând injustiția prin capacitate reflexivă și organizatorică, ei luptă să îmblânzească haosul din jur, să nu se lase stăpâniți de el, lucru excelent, ce nu la aduce însă pacea sufletească. Le lipsește dimensiunea
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
Celan, la 22 noiembrie 1957, pe atît de complicată este relația ce-i leagă pe cei doi mari scriitori germani și dincolo de moarte, în epistolele pe care și le-au adresat cu unele intermitențe timp de aproape două decenii. Începutul tristei povești de iubire dintre Paul Celan și Ingeborg Bachmann este un banal "coup de foudre": o întîlnire la sfîrșit de mai 1948, în casa pictorului Edgar Jene, la Viena. Viitoarea mare poetă are 21 de ani, este studentă în filozofie
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
Ion SÂNTION Presentiment și iată-mă acum ajuns la cea mai înflorită vârstă, când albul florii m-a pătruns și tremură petala tristă. Se apropie un sfârșit de veac, așa cum poți sfârși o carte, mai mult șoptesc și mai mult tac, dar rima nu-i cuvântul "moarte". E cineva în locul meu? E doar schimbarea unui nume, renaștem și murim mereu, un vers în
Poezie by Ion SÂNTION () [Corola-journal/Journalistic/8061_a_9386]
-
poate-o iubire, ia-mi un bilet, te rog, de nemurire". " Spuneți-mi, rogu-vă frumos, unde-i cetatea ce-i zice Ur?" "A șasea sau a șaptea." L-am luat de braț, dar mâneca e goală, o ultimă și tristă păcăleală. Eu ruguri n-am aprins Eu ruguri n-am aprins, am ars pe rug, eu n-am pus lumânări la căpătâiul unui ev defunct, eram o trestie, iar frumusețea-n jur cu nuferii plutea, și pruncul Moise era-n
Poezie by Ion SÂNTION () [Corola-journal/Journalistic/8061_a_9386]