5,108 matches
-
pleca, te rog să primești aceste mici daruri din partea mea... (îi dă pălăria și ochelarii negri) El n: (omul ăsta e impertinent și periculos) Dar pentru ce? Ce să fac eu cu astea?! El 1: Așa... ca amintire... ca un trofeu pentru... ca un simbol a ceea ce ne leagă... El n: (actor bun) Îți mulțumesc din inimă, dragule, dar nu pot să le primesc. Păstrează-le tu. Poate o să mai ai nevoie... cine știe... Și dacă n-o să găsești nisip în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
păsările mesagere care anunță moartea (corbul, cucul, bufnița) și păsări care reprezintă diverse aspecte ale sufletului mortului (păsări reale columbeii, porumbeii, sau fantastice Pasărea Măiastră, Pajura). În mitologia morții, pasărea-suflet are multiple semnificații: alter ego al sufletului, apotropeu al mormântului, trofeu asupra morții, emblemă funerară, ornament somptuar, prăjitura pasăre (din pomul mortului), pretext de cântec funerar. Pasărea funerară se înfățișează sub dublu aspect: "cu aripile strânse", ca pasăre a sufletului, ca alter ego existențial, și "cu aripile deschise", ca ipostază cosmică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Râde sarcastic și dispare tot atât de brusc precum a apărut. Acest final deschis, tulburător, propus de regizor, accentuează sensul contemporan al satirei caragialiene. Regizorul repetând cu Liubov Strejenova Veta și Boris Șcerbakov Rică Spectacolul a primit premiul criticii, cel mai prestigios trofeu în URSS, iar actorul Boris Șcerbakov premiul pentru cel mai bun rol masculin. Cu anii, făcând mai îndeaproape cunoștință cu creația, cu opera lui Alexa Visarion, mi-am dat seama că, în persoana lui, teatrul românesc are de-aface cu unul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
înainte de 1914 are consecințe nemăsurate pentru Europa și pentru întreaga lume. Ea reprezintă o importantă înfrîngere a principalei secțiuni a Internaționalei Comuniste. Totuși, avînd în vedere stabilizarea deja foarte avansată a acestei organizații, pierderea fără luptă a celui mai frumos trofeu al său nu provoacă decît o slabă agitație. Influența SPD-ului în ISM se face mai puțin simțită în comparație cu cea a muncitorilor englezi sau a socialiștilor din Europa de Nord a căror importanță politică prevalează asupra celor din Austria și Franța. Acest
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
asumându-și impasul terminologic, autorul riscă să redeschidă controversa dintre modernism și tradiționalism (termeni folosiți uneori impropriu sau tendențios), id est orientarea europenizantă, lovinesciană și cea autohtonizantă (cu obârșia în semănătorism) care și-au disputat vreme de douăzeci de ani trofeele artistico-literare. Departe de a cultiva aceleași valori la mare preț în "Semănătorul", lunarul "Gândirea" este considerată totuși ca direcție ideologică, exponenta tradiționalismului. Sub aceeași zodie tradiționalistă se află, "gruparea atât de ... modernă de la Criterion", se miră cu tâlc Mircea A
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pupe asfaltul, îmbrîncindu-l. L-a buzunărit apoi în mai puțin de-o secundă, înainte ca ăla s-apuce să facă vreun gest, și i-a luat pachetul de țigări mototolit și pe trei sferturi fumat, pentru a-l aduce ca trofeu băieților. A șterpelit o sticlă cu băutură scumpă dintr-un market și a șters-o în țiuiturile triumfătoare ale alarmei. Și-a lipit buzele de buzele unei fetișoare care trecea însoțită de fraierul ei și a fugit și ăla după
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a trei persoane: "regele pescar", aflat în castel proprietarul căruia îi era rău, iar alarmă declanșată va aduce ambulanță care-i va salva viața; Parry, aflat în comă la spital, în urma unui atac stradal a cărui victima a fost, primește trofeul adus de prietenul său la spital și Cavalerul însuși, Jack, care, ca urmare a aventurii prin care a trecut, isi regăsește valoarea propriului eu, isi demonstrează omenia și credința în valori în care credea că nu mai credea. În urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și la noi. Primul se leagă de scufundarea, în 1820, a vasului-balenieră Essex, undeva în apele Americii Latine. Respectiva ambarcațiune întîlnise temuta "balenă albă" (considerată pe atunci, cu precădere de către americani, cel mai feroce monstru marin, balena era rîvnită, ca trofeu, de aproape toți căpitanii de vas). Giganticul mamifer acvatic departe de a putea fi vînat de echipaj a zdrobit pur și simplu fragila corabie, producînd un dezastru absolut. Surprinzător, în urma confruntării, a rămas un supraviețuitor. E vorba despre secundul balenierei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
stă așezat cu mâinile pe lângă corp, ușor depărtate și cu palmele întoarse spre exterior în timp ce simetric, în stânga și în dreapta lui, se află călăul angajat în mișcarea care-i va reteza capul și Salomeea, ținând tava pe care va fi așezat trofeul. Tema este tratată cu onestitatea picturii academice, Salomeea nu are nimic din fascinul și misterul sângeros al femeilor fatale, iar pictorul nu se arată interesat de actul crud al decapitării, ci de echilibrul între părți, de realizarea corectă a temei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alt episod, cel al decapitării Sfântului Ioan și înfățișării capului acestuia pe o tavă, decapitarea lui Orfeu nu este niciodată înfățișată în act, dar capul său este așezat pe lira care a servit ca instrument al artei sale. Asemeni unui trofeu, capul de efeb al lui Orfeu pare montat pe corzile lirei, iar asocierea dintre prezentarea trofeului sângeros solicitat și obținut de Salomeea, capul tăiat al sfântului Ioan, și cea a capului lui Orfeu prezentat pe suprafața alcătuită de corzile lirei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Orfeu nu este niciodată înfățișată în act, dar capul său este așezat pe lira care a servit ca instrument al artei sale. Asemeni unui trofeu, capul de efeb al lui Orfeu pare montat pe corzile lirei, iar asocierea dintre prezentarea trofeului sângeros solicitat și obținut de Salomeea, capul tăiat al sfântului Ioan, și cea a capului lui Orfeu prezentat pe suprafața alcătuită de corzile lirei, se înrudesc simbolic în aceeași arie a imaginarului decadent. Elocvente din acest punct de vedere sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lirei sale, asemeni unei măști mortuare. Jean Delville a utilizat chiar chipul soției sale, de aici și ambiguitatea care rezidă în androginia acestui chip, de o frumusețe spectrală. Lira, instrumentul artei lui Orfeu, servește drept suport pentru capul său devenit trofeu. Odilon Redon preia la rândul său tema, numai că, de data aceasta, lira și capul lui Orfeu apar suspendate într-un decor montan, dar de factură onirică. Augustin Rodin oferă un Orpheus (1892) remarcabil pentru modelajul său, care transcrie tensiunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expresia unei grații coregrafiate atent, preparate parcă într-un laborator fotografic. Această caligrafie posturală, care-i scoate în evidență feminitatea, sugerează aparent reversul senzualității, o atitudine meditativă, abstrasă, cu atât mai mult cu cât sculptorul a scos din scenă prețiosul trofeu al nimfetei, capul sfântului Ioan. În plus, capul acestei Salomei, prin capelură și banda de mătase care-l încojoară decorativ, și singurul amănunt vestimentar, aparține unei femei contemporane din înalta societate bucureșteană. Criticul subliniază apartenența sculpturii la simbolism într-un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un posibil prestigios model al tratării temei. Ca și în cazul lui Moreau, pictorii simbolisto-decadenți folosesc o licență poetică în configurarea dimensiunii simboliste a tratării temei biblice. În pictura simbolistă având-o ca subiect pe Salomeea, dansul nu precede obținerea trofeului sângeros, ci se desfășoară în prezența lui. Expresie a unei psihologii morbide, suport al unei senzualități sangvine, această punere în prezență conferă uneori o dimensiune coșmaresc- onirică scenei, dimensiune pe care, spre exemplu, Gustave Moreau o accentuează în tabloul său
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a schimba atitudinea Salomeei. Tabloul este împărțit în două segmente, două volete pe verticală, de dimensiuni diferite. În primul, Salomeea ține pe o tavă capul sfântului Ioan cu o garnitură de flori, gestul recomandând extazul dansatoarei care-și expune triumfătoare trofeul. Florile reprezintă fie o imagine eufemizată a sângelui, fie, într-un registru ironic, laurii, omagiul postum adus sfântului, fie ilustrează pentru Salomeea caracterul de artefact estetic pe care-l reprezintă trofeul decorat astfel. Și în acest caz, în personajul Salomeei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
flori, gestul recomandând extazul dansatoarei care-și expune triumfătoare trofeul. Florile reprezintă fie o imagine eufemizată a sângelui, fie, într-un registru ironic, laurii, omagiul postum adus sfântului, fie ilustrează pentru Salomeea caracterul de artefact estetic pe care-l reprezintă trofeul decorat astfel. Și în acest caz, în personajul Salomeei putem recunoaște modelul utilizat pentru portretele cu țigănci, care scot în evidență transportul erotic similar isteriei menadelor și o senzualitate provocatoare. Haloul auratic al capului tăiat al sfântului proiectează o lumină
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
come una zingara danzatrice del ventre tra profumi d'Oriente"553 aduce foarte mult cu țigăncile travestite în Salomei ale lui Vermont, de la coregrafia unei exuberanțe erotice la expresivitatea senzuală. Gestul frânt al dansatoarei se conjugă lubric- terifiant cu prezența trofeului, capul așezat pe tavă, pe care doar aura îl scoate din anonimatul unui conjunctural artefact atroce, diminuat prin culori terne care-l topesc în obscuritatea fundalului. În schimb, Mariana Vida, fără a decela neapărat o influență directă, apropie Muzele și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reprezentând o Salomee pocăită, în locul celei inconștiente din biblie"555. În Salomeea (1913) (vezi planșa 3), aceasta se apleacă cu dragoste asupra capului detașat de trup al sfântului Ioan. Este aici ceva din sărutul furtiv transformat uneori în îmbrățișare a trofeului, devenit monedă curentă a sensibilității decadente prin intermediul piesei lui Oscar Wilde, o comuniune derealizată, imposibilă, menținând o tensiune dureroasă exilată în limbul senzualității macabre? Nimic din toate acestea nu se află în tablourile pe această temă ale Ceciliei Cuțescu-Storck. Cu toate că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artificial, ostentatoriu, de gestul sacrileg al sărutului. Cele două ovale care reprezintă chipurile Salomeii și a Sfântului Ioan tind în această pictură spre o mișcare eliptică, prin care este refăcut centrul gravitațional al comuniunii. Capul sfântului nu mai devine un trofeu oferit privirii celorlalți sau obiectul unei dorințe inavuabile, aprop(r)iat cu forța și, prin aceasta menținând o polarizare negativă, de respingere. Există alte două tratări ale temei vădind aceeași particularitate interpretativă prin care Cecilia Cuțescu-Storck se delimitează de convenția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
drept postament capului Sfântului Ioan, mâinile ei rețin ondulația părului sfântului care urmează geometria spiralată de cochilie a unei linii caracteristice Art-Nouveau-ului. Este o modalitate de a înfățișa extraordinara suplețe a dansatoarei elogiată și în Herodiada lui Flaubert care acompaniază trofeul sângeros? Mai degrabă poziția mâinilor, anatomic imposibilă sculptorul a evidențiat și elongația nefirească a gâtului Salomeei sugerează transferul actului crud în spațiul corporalității, transformând-o în același timp pe Salomeea dintr-o dansatoare-gimnastă de o mobilitate ieșită din comun, deopotrivă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cm, inventar 915467, 1926), ne oferă o Salomee verticală, care ține capul sfântului în dreptul feței, la oarecare distanță, în timp ce întoarce privirea în cealaltă direcție. Acesta este gestul care conferă tensiune compoziției, Salomeea pare să execute o figură de dans, expunând trofeul fără să se uite la el, ca și cum acesta i-ar inspira oroare sau dezgust, realizând astfel un cuplu de forțe din care rezidă tensiunea irepresibilă a atracției-repulsie. Dincolo de o posibilă influență maillolistă, tema este tratată neconvențional. Pe de o parte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Tour se abandonau reflecției, absorbite într-o contemplatio morosa care le spiritualiza, privind la flacăra lumânării sau în gol, figura feminină la Kimon Loghi este expusă frontal, frontalitatea specifică privirii meduzante. Fata ne fixează obsedant, expunând craniul ca pe un trofeu, obiect de cult, cât și obiect simbolic. În plus, această figură feminină, aparent nubilă, apare ca nud, craniul așezat între coapse voalează sexul, dar îl și conotează morbid. Arta și moartea sunt legate nu printr-o meditație filozofică, inspirațională, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Mediawave Festival, Györ, Ungaria, 2008; Premiul pentru cel mai bun film despre migrarea forței de muncă la Festivalul Cronograf, Chișinău, Moldova, 2008; Premiul pentru cel mai bun film care a reflectat tema Drepturile Omului la Festivalul Cronograf, Chișinău, Moldova, 2008; Trofeul Marea Neagră, pentru cel mai bun film documentar, la IPIFF, Mamaia, 2008; Premiul pentru cel mai bun film la Festivalul Internațional de Film de la Jihlava, Cehia, 2008; Premiul UCIN pentru film documentar, București, 2009; Premiul GOPO pentru cel mai bun film
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
2011, Mențiune ecumenică la Warsaw IFF, Polonia, 2011, Premiul ochiul de argint la Festivalul de la Jihlava, Cehia, 2011, Premiul pentru cel mai bun documentar românesc, Astra FF, Sibiu, 2011, Premiul Amnesty la CPH DOX, Copenhaga, Danemarca, 2011, Marele Premiu și Trofeul UCIN, București, 2012. Director de imagine al lungmetrajelor de ficțiune: Rămânerea (1991) și Drumul câinilor (1992) Regizor al lungmetrajului de ficțiune: Întâlniri încrucișate (2008). Cărți publicate • Magie în Cișmigiu, Editura Scripta, București, 1993, (volum pentru copii) • Cele zece porunci, Editura
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
1991), Marele premiu al UCIN, 1992 • Eminescu, truda întru cuvânt (1993), produs împreună cu Anca Damian, Premiul UCIN, 1994 • Licitație cu suflete (1997), Premiul UCIN pentru cel mai bun film documentar, 1998 • Autoportret pe o frunză de toamnă Ion Țuculescu (1999), Trofeul "7 Arte", la Festivalul Filmului despre Artă, Călărași, 2000; Premiul special la festivalul DAKINO, București, 2000 • Constantin Brâncuși coloana sau lecția despre infinit (2000), Premiul UCIN pentru cel mai bun film documentar, selecționat la Festivalul Internațional al Filmului de Artă
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]