7,094 matches
-
Începeau să-i curgă printre degete. Noimann Însuși devenea și el lichid. Trupul său, pe măsură ce se umplea de tot felul de licori, se transforma Într-un șuvoi de haine umede, ce se zvântau fie stând pe scaun, fie mergând pe trotuar. Ce rost avea să te Împotrivești cursului general al vremii? Nu era mai simplu să te lași dus de curent, devenind o simplă părticică din acest tot șovăielnic și inconsistent ce Încerca să-și găsească identitatea, umplând până la refuz orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Avem noi ac și pentru Oliver, și pentru Bikinsi... „conchise Satanovski, desenînd cu-o scobitoare, pe fundul ceștii, un arbore și-o șapcă aplecată peste-un șevalet. Orașul abia se trezea din somn. Pașii câte unui trecător grăbit răsunau pe trotuar. Aerul era atât de proaspăt, atât de limpede, Încât orice sunet reverbera, amplificându-se În spațiu. Porumbeii stăteau cu aripile desfăcute pe marginea havuzului, Încălzindu-se la soare. Guguștiucii guguiau, tramvaiele huruiau În stații, Îndreptându-se În grabă dinspre centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de ciorapi și alte lucruri indispensabile unei călătorii, ieși valvârtej pe ușă. Era o dimineață caldă, senină. Păsările ciripeau În frunzișul neașteptat de verde. Insectele zburau, rotindu-se În lumina sinilie ce se cernea printre crengile copacilor postați la marginea trotuarului. Noimann trăgea cu nesaț aerul proaspăt În piept, care se răspândea Înăuntrul lui ca un balsam binefăcător, curățindu-i fiecare celulă, fiecare atom de mâzga adunată de-a lungul nopții ... Contemplându-și umbra prelungă pe care soarele răsărit undeva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
răspândea Înăuntrul lui ca un balsam binefăcător, curățindu-i fiecare celulă, fiecare atom de mâzga adunată de-a lungul nopții ... Contemplându-și umbra prelungă pe care soarele răsărit undeva În spate o Întindea Înaintea lui, Noimann pășea, călcând agale, pe trotuar, cu pași moi, ce parcă nici nu simțeau atingerea asfaltului de pe care se ridicau aburi subțiri de ceață. Ziua Începea pe un ton vesel, optimist. Inhalând aerul În piept, medicul se bucura de viață. În sfârșit, scăpase de coșmaruri. Cohorta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
casa lui strălucea În soare. Pe stradă nu se afla nici țipenie de om. Fericirea pe care o simțea Înăuntrul său se revărsa și În afara lui. Totul În jur respira prospețime. PÎnă și umbra ce se ondula În fața lui pe trotuar degaja lumină. Aburi ușori de ceață se ridicau din asfalt. Deasupra sa copacii foșneau din frunziș, cuprinși de o adiere blîndă. Viața merita trăită. Ce rost avea să te lași cuprins de roiul gândurilor negre ce-ți vuiesc deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alb și ochelarii fumurii, Noimann Înaintează pe stradă. Mișcând din gambe, picioarele Mathildei Îl ademenesc să meargă pe calea ce duce spre pierzanie. Umbra sa lunecă pe lângă case clădite din cărămizi lichide. Pereți se odulează. Acoperișurile lunecă Într-o parte. Trotuarele pleoscăie ca apa. În universul lui interior nu există nimic solid. Masa, patul, scaunele se leagănă pe valuri. Costumele plutesc cu burta În sus. Rochiile Mathildei, cu poalele desfăcute, așijderea. Cravatele și pantofii. Umbrele și pălăria. Orice ai face, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fi fost două, stând În două picioare, ca și cum ar fi stat În patru, târându-se În patru labe, ca și cum s-ar fi târât În opt. Un singur chip, mai mulți sâni, mai multe brațe... Păianjenul, păianjenul autodevorator... Noimann pășește pe trotuar cu grijă, ca și cum ar avea un trup de sticlă ce s-ar putea sparge În bucăți la prima atingere... Pășește cu grijă ca să nu lunece peste băltoacele pe care le-a lăsat În urma sa un Noimann lichid ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
netede ca și chipul. Linia norocului, linia vieții, linia inimii i s-au evaporat din palmă. Atârnă acum, ca niște cabluri, deasupra copacilor stufoși. Șiruri de păsări s-au așezat pe ele, ciripind de zor. Palmele plutesc lungindu-se pe trotuar. Degetele se-agață de burlane. „Lilith! Lilith!” Noimann-cel-de-sticlă lunecă peste un Noimann-care-curge. Mâinile sale mici se oglindesc În băltoacele altor mâini. Chipul său plutește deasupra altui chip, legânându-se deasupra și dedesubtul lui. Păianjenii, păianjenii... Noimann lunecă pe stradă. Costumul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
neatenție”! Uniforma ne e dragă Ne-o cunoaște lumea-ntreagă. Noi pe toți îi invităm Să circule-i ajutăm, Iar pe cei ce nu ascultă Pe loc îi sancționăm. Elev I Sunt unii care habar n-au Să circule pe trotuare Și merg tot pe drumul mare Parcă-s turma de mioare. Elev II Ia priviți, vă rog, acum Tocmai pe mijloc de drum Trece-un pieton distrat. Toți Vai, elevul Mateică din clasa a-IV-a. Elev I Parc-ar fi preocupat
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pentru un joc de zaruri. Unul singur dintre ei stă ghemuit. Nici jos, cum stau alții, direct pe iarba veștedă care a acoperit cândva terenul de fotbal și de instrucție premilitară al comunei G. și va dispărea În curând sub trotuare, betoane, locuri de trecere, și nici În picioare cum stau cei mai mulți. El stă ghemuit În centrul imaginii. Pare că tocmai a primit un glonte În burtă. Sau că ar vrea să găsească În iarba arsă de brumă un lucru mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
toată seara și a trecut un secol de când am ieșit cu toții. Spune-i pa din partea mea. Și duși au fost, Încântați, fără Îndoială, că reușiseră să scape. M-am Întors și am văzut că mai rămăseseră numai câțiva oameni pe trotuar, care vorbeau la mobil, aparent nepăsători dacă mai intră sau nu. Mulțimea se evaporase pur și simplu și mi se permitea În sfârșit să intru. —Vai, mersi. Mi-ai fost de mare ajutor, am spus, trecând pe lângă silueta masivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să mă furișez neobservată decât să mă dau În spectacol și să le dau explicații tuturor, așa că am Încercat să-i atrag atenția Penelopei și am plecat pur și simplu când mi s-a părut că mă evită deliberat. Pe trotuar, i-am oferit un dolar unui tip bine Îmbrăcat În schimbul unei țigări, dar a refuzat și mi-a dat una pe gratis, clătinând din cap cu milă. Nu se vedea nici o mașină și m-am gândit să mă Întorc Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
clipă Înainte ca Philip să ambaleze scuterul, care țâșni Înainte, ducându-mă departe de Penelope, Înainte să apuc să-i explic ceva. 15 —Relaxează-te, iubire, da? Ți-am spus că mă ocup eu. Philip parcă Vespa pe covorul de pe trotuarul din fața unei clădiri frumoase de apartamente din West Village și-i strecură portarului niște bani, gest Întâmpinat cu o Înclinare discretă a capului. Am realizat brusc că asta era prima oară când eram singură cu Philip din dimineața În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În sfârșit de privit spuse doar: „Mamă!“ Urmă ceva care semăna cu un geamăt slab și am crezut că o să mor de fericire. —Îți place? am Întrebat, rezistând nevoii de a face o piruetă. În mod miraculos, eram singuri pe trotuar, căci ultimul dintr-un grup de fumători tocmai intrase Înăuntru. —Bette, arăți absolut superb, spuse el, părând Într-adevăr sincer. —Mulțumesc! Și tu arăți destul de bine. Vesel și ușor, Îmi spuneam Întruna. Ține-o tot așa, vesel și ușor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
legene În ritmul muzicii. Am văzut-o pe Kelly cu colțul ochiului și pe câteva dintre Fetele cu Lista care flirtau cu amicii lui P. Diddy, dar am reușit să mă strecor În liniște pe lângă ei și să ajung pe trotuar. Mulțimea amenința să pună stăpânire pe stradă și nimeni nu-mi dădea nici o atenție. Am ajuns la jumătatea străzii fără să vorbesc cu nimeni și tocmai deschideam ușa taxiului pe care-l oprisem când l-am auzit pe Sammy strigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
construi un om nou necopleșit de valurile lumești, tristeți sau bucurii trecătoare. El e un ziditor de noi veacuri, nu un profanator, un dărâmător. Îmi amintesc că după 23 august 1944, în toate ocaziile, în instituții, intreprinderi, școli, pe toate trotuarele și la toate sărbătorile inventate de comuniști, se striga: „U.R.S.S. bastionul păcii e, slavă lui Stalin cel Mare și poporului rus care libertate ne-a adus. Stalin! Stalin!” A trăit neamul nostru zile grele și amare de parcă viața românului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
modern. Danny ajunse acolo în mașina lui, încetinind când văzu bariera din capre de lemn cu beculețe roșii intermitente, cele trei mașini ale poliției parcate dincolo de barieră, farurile iluminând un teren pustiu și plin de buruieni. Își lăsă Chevroletul în dreptul trotuarului și se îndreptă într-acolo pe jos. Un grup de polițiști în impermeabile țineau lanternele îndreptate spre pământ; în lumina trandafirie a unei lămpi se putea vedea o pancartă pe care scria APARTAMENTE ALLEGRO PLANTATION- ÎNCHIRIERI DIN 1951 PRIMĂVARA. Jeturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
erau câțiva vagabonzi stând la coadă pentru gogoși și cafea în față la Union Rescue Mission; mașinile erau parcate aiurea - boturi în aripi bușite - în fața hotelurilor cu pături calde de pe South Main. Smocuri de confeti atârnau de ferestre și acopereau trotuarele, iar soarele care se ridica dinspre răsărit îți dădea sentimentul de căldură, abureală și mahmureală. Mal conduse mașina spre Pacific Dining Car dorind ca prima zi a noului deceniu să aibă o viață scurtă. Restaurantul era plin cu turiștii echipați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ea: când dansa, Va Va Voom Girl putea să-și rotească simultan, în direcții opuse, ciucurii cu sclipici ce-i acopereau sfârcurile. — Duduiță... Din New Orleans? Atlanta? Audrey îi aruncă o privire lui Tommy Sifakis, care se târa pe marginea trotuarului. — Mobile, Alabama. Mickey te-a trimis să faci așa ceva? — Nu. Mă miram eu că n-ai fost surprinsă. Acum știu de ce. — Îmi spui și mie care-i faza? — Nu. — Dar ai mai lucrat pentru Mickey? Buzz o văzu pe Lucy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ieși afară, băgă restul banilor în buzunarul de la piept al cămășii, scuipă pe cravată și o folosi ca să-și șteargă stropii de bulion de pe cel mai bun costum de lână fină Oviatt pe care-l avea. Audrey Anders stătea pe trotuar și-l măsura din priviri. Tânăra îi zise: — Frumoasă viață mai duci, Meeks! PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL PATRU O parte din el știa că nu e decât un vis - că era 1950, nu 1941. Știa că povestea își va urma cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ieșirea laterală doi negri care tocmai negociau un schimb suspect: bani gheață contra ceva palmat - o afacere grăbită în parcare. Danny numără până la șase, apoi se îndreptă într-acolo, deschizând ușa foarte încet. Cel care luase banii o porni spre trotuar. Celălalt rămase în parcare și deschise portiera unei mașini cu o antenă foarte lungă. Danny îi dădu treizeci de secunde să se înfrupte, să aprindă sau să prizeze, apoi își scoase pistolul de calibrul 45 și se apropie tiptil. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
interioară, demonstrând cu pancarte prinse cu capse pe rame de placaj: PLATA CUVENITĂ PENTRU ORE SUPLIMENTARE!, NEGOCIERI DE CONTRACTE ACUM!, PROCENTE DIN PROFIT PENTRU TOȚI MUNCITORII! Cei de la Teamsters demonstrau pe o bandă paralelă, lăsând liberă doar o fâșie de trotuar, iar pancartele lor - ROȘII AFARĂ!, NICI UN CONTRACT PENTRU COMUNIȘTI! - erau montate pe rame groase de lemn. Între cele două șiruri de protestatari se iscau în mod constant ciondăneli. La interval de câteva secunde se putea auzi „Mă fut!”, „Pe mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ieșea scandal și prin preajmă nu era nici un aparat de fotografiat, rechinii puteau recurge la bucățile de lemn al pancartelor ca la niște berbeci de atac. Pumnii înarmați cu boxuri de alamă ar fi acționat ușor la înghesuială, aruncând pe trotuar sânge, dinți și cartilagii nazale, poate chiar și câteva urechi rupte de pe niște scăfârlii. Apoi... roiul, înainte ca jalnica trupă de intervenții a celor de la LAPD să sosească la fața locului. Simplu. Buzz își consultă ceasul de la mână: 4.45
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a șefului. Se căută prin buzunare și scoase o bancnotă de cinci dolari, pe care o trânti pe tejghea. — Fă-o acum! Femeia aceea șleampătă apucă bancnota și dispăru dincolo de fișete. Câteva secunde mai târziu Danny o văzu afară, pe trotuar, discutând cu cei care beau, apoi cu cei care serveau cafea și gogoși. Se fixă asupra unui negru înalt, cu o cutie de contrabas, îl luă de mână și îl târî înăuntru. Danny simți mirosul de sudoare stătută, frunze veștede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
poliției cu sirenă și lumini roșii, ca să ajungă acolo cât mai repede. Numărul 2307 era la vreun kilometru de bulevard, înspre nord, la mijlocul unei străzi compuse dintr-un șir lung de case de lemn în stil Tudor. Danny parcă lângă trotuar și observă că frigul după-amiezii îi ținuse pe toți în casă. Nimeni nu ieșise afară, la aer curat. Își luă trusa de recoltat probe, păși spre ușa de la intrare a casei și apăsă pe sonerie. Zece secunde. Nici un răspuns. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]