130,170 matches
-
Rodian Drăgoi Până să spun Până să spun că este vară vara toată s-a și dus vine toamna și ce toamnă plouă de jos în sus nu am prieteni nici iubite n-am uite cum îmi crește iarba pe geam Întunericul de deasupra casei noastre întunericul de deasupra casei noastre se umple de lupi iubita mea se ascunde în gutuia de la geam frumusețea ei mă urmărește ca o pușcă-ncărcată și nici nu știu câtă lumină
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
pustie ocrotită de zeii pășunilor grase ignori pentru o clipă lanțul din jurul gâtului îți rumegi faima ca pe o bomboană de mentă ori ca pe o frunză de macriș sălbatic înverzindu-ți cerul gurii într-o îndepărtată tristă provincie balcanică uitată de Dumnezeu și de oameni Pe talgerul morții Lumină a cerului bătrână înțelepciune a pietrei când șoaptele vântului ne promit nebunia lui Aprilie când arborele soarbe lumina din aer cu ventuzele lui într-un vaer prelung și demonul bătrân se
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
bei ceai în timpul orelor de serviciu?" Marfa Stanilova (fir-ar numele ei blestemat și gura ei închisă pe veci) iar o să apară exact când el își toarnă pe furiș din samovarul răcit demult o ceașcă de ceai, iar o să se uite dezaprobator la el, fără să-i îngăduie un cuvânt, iar o să-l pârască lui Mișa, iar o să-i facă Mișa capul calendar cu perestroika și exemplul pe care trebuie să-l dăm fraților noștri, iar o să aibă o zi proastă
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
un cuvânt, iar o să-l pârască lui Mișa, iar o să-i facă Mișa capul calendar cu perestroika și exemplul pe care trebuie să-l dăm fraților noștri, iar o să aibă o zi proastă, iar o să-l doară capul câteva ore, uitându-se pe fereastra din dreptul fișierului de fier la forfota din fața UM-ului sau poate a GUM-ului. Mai bine rabdă: o oră și jumătate până la urmă nu e totuși o veșnicie! Tăie ceaiul de pe lista preocupărilor zilnice și adăugă
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
loc după ce ieșise din mâinile faurilor. Își notase la un moment dat - în minte, evident, pentru că altfel nu avea nici pană, nici călimară și nici foi de scris - problema pentru a-i cere lămuriri Marfei Stanilova, dar fără îndoială că uitase, iar relațiile de serviciu îi interziceau o altă abordare decât cea oficială. În ruptul capului nu ar fi putut să se trezească întrebând-o visător pe Marfa Stanilova: "Dumneata, Marfa Stanilova, probabil, că trebuie să știi unde a fost turnat
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
ori mai voluminoase, mai îngălbenite de vreme sau noi-nouțe. Unele erau stinghere, altele se așezaseră în impozante bibliorafturi, probabil așa cum se rânduiesc pe ulițe rudele de la țară, având, credea el, legături între ele. Nu-l năpădise niciodată curiozitatea să se uite prin ele, să le citească dând filă după filă, urmând înscrisuri după înscrisuri, istorii după istorii. Nu i se interzisese niciodată să le citească sau măcar să le frunzărească, să vadă ce conțin ele. Fusese ferit de această tentație încă din
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
însemnat că ar fi micșorat și perioadele de adâncă fericire în care se gândea la viitorul păhăruț. Sau poate ar fi stat mai mult în birt, permițându-și încă un ceas, un ceas jumate de reverii ori pur și simplu uitându-se la concetățenii săi și la Ninocika. Sau poate că s-ar fi îmbătat, ieșindu-și din ritmul său obișnuit. Puah! Nimic nu-i era mai urât pe lumea asta decât oamenii beți la slujbă sau la birt! Acasă - da
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
înțelegi, în Siberia!" Acum se găsea acasă și ofta din greu pe lăvicioara pe care se odihnea înaintea ultimului castravecior mâncat care, măcar că abia se ducea pe gât fără un strop de votcă, avea ceva din savoarea spirtoasă a licorii. Uitându-se la fundul imens al Marfușcăi, intră în păcat și se întrebă dacă dumneai, Marfa, o arăta goală la fel ca Ludmila. Ca Cervenkova, adică, își luă el seama. Părea că, de când o văzuse ieșind goală din baie, suprafața netedă
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
ales alt traseu prin cameră și alt loc unde să se oprească, Ivan Mihailovici nu ar fi văzut nimic, pentru că ochii lui întredeschiși și nemișcarea făceau ca privirea să fie captivă unui singur punct din încăpere, de parcă s-ar fi uitat pe vizor. Ei bine, exact în dreptul vizorului se așezase Ludmila, iar ceea ce se vedea din ea era, bineînțeles, doar o parte, însă acea parte atât de bine ascunsă de femei, acel loc pe care adolescenții îl visează umplându-se de
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
de Aur din pădurea arhetipală îi țin de cald iarba neagră și bruma; sub timpul de sus nemișcat, visează fierarii din precise tărîmuri, visează mazurii și harmăsarii lor, tot pe sub miazănoapte. Shama Shamiema femeia de dincolo de rîu vine și se uită-n oglinzile apei, noaptea pe timp de pace, ziua pe vreme de război se despletește-ndelung în ochiuri ale apei se piaptănă sub luceafărul de dimineață asemeni unei sălcii îndrăgostită de apă își desfiră părul în valuri îl clătește cu
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
se află cine este și ce face ori cui folosește pecetluită cu un sigiliu roșu gurița ei își sugea înapoi cuvintele ca fumul subțire al sufletului agățat de un fir străveziu un pacient revenind în viață o clipă să se uite încă o dată-n oglinda tuciurie și plutitoare precum zmeiele de hârtie creponată ceva neștiut o zonă ultravie zvâcnea în burtă ca un pui de cangur cât despre bărbatul-pescar își ținea ochii în mâini și gura în frunte amen. Notă: Acest
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
abia ai închis poarta. Ai ieșit din scenă, ai rămas în fundul gangului întunecat. Cu patria la tîmplă Pot să nici nu ascult șoapta rîului Cîntecul luncii încropite Pot să ignor mireasma sălcioarei Risipită pe coastă Pot să nici nu mă uit pe geamul compartimentului Cu tîmpla sprijinită de canat. Cu patria la tîmplă pot să uit că e zi sau s-a făcut demult seară cu patria la tîmplă pot citi mai departe pot visa, pot amîna oricît - cu patria la
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
la tîmplă Pot să nici nu ascult șoapta rîului Cîntecul luncii încropite Pot să ignor mireasma sălcioarei Risipită pe coastă Pot să nici nu mă uit pe geamul compartimentului Cu tîmpla sprijinită de canat. Cu patria la tîmplă pot să uit că e zi sau s-a făcut demult seară cu patria la tîmplă pot citi mai departe pot visa, pot amîna oricît - cu patria la tîmplă poate sunt mort demult. Vorbească-se despre cei mulți și sărmani Despre văduve și
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
bătrîn și zguduia scrînciobul Legat de o creangă uscată. Instinctul meu a găsit adăpost într-o odaie Fără sobă și fără peretele către celarul Cu două butoaie din care exală Damf de podgorie. Cu straturi de var fără număr. Busuioc uitat în grindă Pipăit de mine cu fereală, mirosit cu evlavie Cînd ploaia fu să mă prindă În cătunul Săliște - ca un manuscris sfînt Sub doasca de șindrilă... Poezia, să-ți spun, Se întîmplă s-o scriu în genunchi Răstignit peste
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
realizarea copiilor. De tinerețe nici nu-și mai aducea aminte, iar moartea lui Midi era doar un punct îndepărtat, rămas pe cerul umezit de nori transparenți. Până într-o zi. Mai precis, într-o seară. Stătea pe fotoliu, în fața televizorului uitându-se la Crimele din Midsomer și din când în când la nevastă-sa. Ea era ghemuită sub pătura verde și cu ochelarii pe nas, iar el se simțea în siguranță știind-o alături. O privea pe furiș, ca pe-o
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
și multiplicându-se și se simțea legat instantaneu de umbra altui timp. Cele 8 impulsuri sonore, coborâte din neant, erau parte din numele lui și picături de viață, materializate atât de firav sub ochii săi între fotoliu și televizor. Se uită fulgerător spre nevastă-sa și înțelese imediat că și ea asista la același spectacol, năucită și înfiorată de sunetele subțiri care păreau că dansează pe covorul pufos. Zgomotul se sfârșise, dar cele 8 sunete continuau să se miște, ridicân-du-se ca
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
afară, plin cu "căpșunari" veniți din Portugalia, după ultima recoltă. Când Carol află că cei doi sunt reșițeni, începe să pună întrebări, evocă amintiri, persoane, nume, fața i s-a luminat, ochii-i strălucesc, e fericit. într-un târziu, mă uit la ceas. O dată, de două ori, de trei ori. Dar Carol, neamțul nostru bănățean, devenit bavarez fără voie, povestește de una, întreabă de alta, cu voluptatea regăsită a șuetei, și nu se mai poate despărți de reșițenii lui, care, din
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
care cu timpul se transformase în rutină. Scosesem telegrama din buzunarul taiorului și o pusesem pe noptieră. Apoi văzusem corpul gol al soțului meu dispărând sub pilota elvețiană, ușoară ca fulgii de zăpadă - stătea pe spate cu mâinile pe piept uitându-se în tavan ca un băiețel care se ruga fără cuvinte. Eu făcusem la fel, cu speranța că vom adormi amândoi imediat și că dormind voi uita de telegramă - mâine, cine știe, greutatea veștii mă va apăsa mai ușor. Dar
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
elvețiană, ușoară ca fulgii de zăpadă - stătea pe spate cu mâinile pe piept uitându-se în tavan ca un băiețel care se ruga fără cuvinte. Eu făcusem la fel, cu speranța că vom adormi amândoi imediat și că dormind voi uita de telegramă - mâine, cine știe, greutatea veștii mă va apăsa mai ușor. Dar soțul meu se întorsese spre mine și începuse să-mi caute trupul sub plapumă. M-am retras ușor, el a insistat, m-am retras din nou împotrivindu
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
al istoriei, când Europa era devastată de război, târându-se printre resturi de lumină zdrențuită. Linné îi invita pe toți trecătorii interesați de statui, să miroasă o floare, o floare de aceeași subtilitate unică precum sexul matern. Pentru a nu uita parfumul de la naștere, sosirea onirică pe un pământ la fel de oniric. Era toamnă și în parcul vechi florile și frunzele parcă ardeau în jăratic, producând aur amestecat cu acel roșu de crepuscul, greu de definit și pe care fiecare pictor încearcă
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
înarmat publicată la editura soțului meu. Eram neliniștită - nu citisem cartea, numai autobiografia lui Troțki, Viața mea, apreciind talentul de scriitor al autorului. Dar nu credeam deloc că Troțki era "Messia", în felul cum alții credeau despre Stalin. M-am uitat la carte apoi m-a dus gândul la briceagul meu elvețian și la "briceagul" lui, cartea, două bricege care puteau omorî în două moduri diferite. - Mai am încă două "bricege", a spus el, de parcă mi-ar fi citit gândurile, arătându
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
meu în litere la o mare școală națională franceză (INALCO). Puțin îi pasă că sunt și scriitor, și, din anul 2000, chevalier des Arts et des Lettres... Are necinstea de a mă micșora și "dosi" în publicația CEHD: s-a uitat aproape cu dispreț la vreo treizeci de note de lectură ale mele la niște groase cărți de istorie militară. A interzis ca asemenea fleacuri să mai fie semnate, după care a scris și el câteva, ca și favoritul lui și
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
imensă și greu de înălțat. în mine, simt că Lumea și-a mai făcut un sat. Neuitare într-o zi, de secerat - în Olteț m-au botezat, - Să cresc ^nalt și luminat Mi-au dat prune cu păsat. Să nu uit, când am plecat, - Viesparița m-a pișcat!... Parcă plângea o Icoană Lângă fântâna din sat; Cânta pasărea-n răscruce De își făcea lumea cruce! O plutire Nenumărate au fost Paharele cu vin, - Stelele căzute în marea vieții mele!... Totul, - O
Poezie by Nicolae Sinești () [Corola-journal/Imaginative/9821_a_11146]
-
de-a lui la telefon... Iar altcineva îmi zicea că el îi singur, și nu are surori, nu are frați... Dintr-un moment dat, am zis, zic: Pot să știu și eu cu cine vorbești tu zilnic la telefon? Zice: Uite, o să-ți zic acuma, că soția mea, deci, încă mă contactează la telefon... Că nu sunt divorțat de ea, și trebuie să divorțez... Zic: Păi, dă-mi-o și mie la telefon! (fragment)
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
aurore boreale. Fleacuri. Poezia, visele, madonele cu zâmbet imaterial-trist-melancolic - cam despuiate, nu-i vorbă, mult mai despuiate în ziua de azi -, au rămas doar pentru coperțile revistelor și televiziune. E ambalajul poleit al lumii noastre agresive. -Dac-am încercat s-o uit? M-ai întrebat dac-am încercat s-o uit?... Ce idee... Nu, nici vorbă. Eu visez rar, domne. Și când visez totuși, nu uit. Nu uit nimic !, uite-așa. Ca să nu mai vorbim că un vis ca acesta, dac-ai
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]