4,112 matches
-
ca ceilalți, Își petrecuse noaptea În port, iar ochii ei, de obicei atît de limpezi, erau Înroșiți de durerea de a-l fi pierdut pe cel pe care-l iubise dintotdeauna. Încerca să alunge oribila imagine a trupului iubitului ei, umflat de apa mării, mutilat de mușcăturile peștilor și crustaceelor, dar știa că acele imagini aveau s-o hărțuiască pînă la capătul zilelor ei. Fără tihnă, Își rememora firul evenimentelor care se succedaseră de la ultimul apel telefonic al lui Loïc, sălbatica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Începu operația de reanimare. Timpul păru că se deșiră. Dură mult, mult prea mult. Avea sentimentul că plutește Într-un tunel lung, la capătul căruia Gildas și Loïc, aureolați de lumină, Îi făceau semn să vină spre ei. Inima Îi umflă piepul cînd Îl văzu pe Nicolas bebeluș Încercînd să-i vină În Întîmpinare, clătinîndu-se pe piciorușe, cu brațele lui mici Întinse spre ea. Îi lipsiseră toți atît de mult. PÎnă la urmă, nu era așa de cumplit să mori, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu le va putea Împlini. Într-o lume care nu prețuiește decât tinerețea, oamenii sunt puțin câte puțin devorați. La prânz, remarcă o catolică. Nu era greu, purta la gât o cruce mare de fier; În plus, pleoapele Îi erau umflate pe dedesubt, dând profunzime privirii - semn după care poți adesea recunoaște femeia catolică sau chiar mistică (iar uneori, e drept, pe alcoolică). Păr lung și negru, piele foarte albă, cam slabă, dar drăguță. În fața ei se așezase o fată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-i totodată sânii. Simțind că sfârcurile i se Întăresc, Își Înălță capul. — Continuă, te rog..., Îl rugă ea. El Își Îndreptă capul pentru a sta mai confortabil și Îi mângâie clitorisul cu degetul arătător. Buzele mici Începeau să i se umfle. Copleșit de fericire, i le linse cu lăcomie. Christiane scoase un geamăt. Preț de o clipă, Bruno revăzu vulva slabă și zbârcită a mamei lui; apoi amintirea se șterse, continuă să-i maseze clitorisul din ce În ce mai repede, lingându-i buzele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
autodisprețul până la capăt, să contemple toată abjecția burții umflate, a fălcilor, a feselor deja căzute. Apoi stingea toate luminile. Își lipea picioarele, Își Încrucișa mâinile la piept, Își apleca puțin capul Înainte ca să se concentreze mai bine. Inspira Încet, profund, umflându-și la maximum burta grețoasă; apoi expira, la fel de Încet, pronunțând mental o cifră. Toate cifrele erau importante, concentrarea nu trebuia să slăbească nici un moment; dar cele mai importante erau patru, opt și desigur șaisprezece, ultima cifră. Când se va ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
privesc din când în când în oglindă. În viața mea n-am arătat mai neîngrijită Am un păr ca de nebună, cu o șuviță grotescă de blond-verzui unde mi-a sărit clorul. Am fața roșie și strălucitoare, mâinile trandafirii și umflate de durere de la atâta frecat, iar ochii injectați. De ce nu se ia ? De ce ? — Șterge-te ! strig, aproape plângând de frustrare. Șterge-te, lua-te-ar naiba de... lua-te-ar naiba de... — Samantha. Mă opresc brusc din frecat și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
des. În clipa În care le văd cum stau așa, una lîngă cealaltă lîngă aragaz, simt o Împunsătură În inimă, pe care o cunosc prea bine. Par mai degrabă mamă și fiică decît mătușă și nepoată. Amîndouă au părul scurt, umflat cu peria - deși al lui Kerry are șuvițe blonde ușor mai pronunțate decît al mamei -, amîndouă au bluze aprins colorate, care le pun În lumină bronzul decolteului și amîndouă rîd. Pe blatul bufetului e o sticlă de vin alb, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ea și l-a adjudecat imediat...“ Își aduce aminte absolut tot, așa-i ? Tot. O, Doamne. Ce naiba i-oi mai fi spus ? Rămîn nemișcată, afișînd cea mai plăcută expresie de care sînt În stare, de angajat ideal, În timp ce Artemis se umflă În pene cît poate. Dar banda din mintea mea se derulează frenetic Înapoi, În efortul de a-mi aminti, de-a pune cap la cap ce i-am spus. Vreau să zic, o Doamne, i-am povestit acestui individ practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e. — Jean-Paul și cu mine tocmai... Îhm... ne uitam pe niște materiale despre cazurile la care lucrăm, spune Lissy. — Aha, zic repede. Bravo ! Materiale despre cazuri. Vezi să nu. Și de-asta se auzeau toate bufniturile alea. Hai că mă umflă rîsul ! Trebuie să plec, spune Jean-Paul, uitîndu-se la Lissy. — Te conduc, spune ea, fîstîcită. Dispare pe ușa de la intrare și Îi aud șușotind pe palier. Mai iau cîteva Înghițituri de Evian, apoi mă duc În sufragerie și mă arunc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Pur și simplu nu... nu știu ce să spun. Întotdeauna vom avea jazzul, spune Connor sugrumat de emoție și Închide ușa În urma sa. UNSPREZECE Perfect. După ce că n-am obținut promovarea la care visam, acum am rămas și fără prieten. Și cu ochii umflați de la atîta plîns. Și toată lumea zice că am Înnebunit. — Ai Înnebunit, spune Jemima, cam la fiecare zece minute. E sîmbătă dimineață, sîntem ca de obicei la ora asta În halate, bem cafea și Încercăm să ne dregem după mahmureala din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Femeile Începură să horcăie și să clefăie unele cu altele, să dea din mâini ca apucatele și să se certe. Câteva se duseră la Vinas care ieși deîndată din casă și se repezi la apa care curgea mereu. - O să se umfle, dar n-o să iasă din matcă, le potoli ea pe surate. N-o să mai ieșim la pescuit, că o să fie volbură mare, dar nici nu trebuie să mutăm casele În altă parte. - Cum adică, se umflă? - am Întrebat. - O să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
curgea mereu. - O să se umfle, dar n-o să iasă din matcă, le potoli ea pe surate. N-o să mai ieșim la pescuit, că o să fie volbură mare, dar nici nu trebuie să mutăm casele În altă parte. - Cum adică, se umflă? - am Întrebat. - O să fie niște vâltori ca cea care era să te ia pe tine și pe Enkim, Îmi zise Vinas. Eh, o să dea apa nițel pe afară, dar n-o să intre decât În smârcurile de pe mal și În pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
crescusem pe munte, dar bietul Enkim se tot poticnea și, la un moment dat, alunecă pe iarba umedă și se duse la vale, rostogolindu-se precum bolovanul. Când am ajuns lângă el, se schimonosea de durere. Pășitorul cel tare se umflase deja În partea de jos, iar frunzele de pătlagină Îi căzuseră de pe rana care Începuse din nou să sângereze. Gemând și eu de durerea lui, m-am ghemuit lângă el. Știam cum Îl doare, că și eu pățisem la fel de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca să ne auzim. Nu trecu mult și trecătoarea se lărgi, lăsându-ne să zărim malurile joase, acoperite cu copaci. Enkim mârâi de durere și dădu să se ridice Într-un cot. Iarăși Îi curgea sânge din pășitorul care i se umflase precum un șobolan mort de multă vreme. - Blănurile, ne strigă el deodată, arătând cu mâna spre mal. Să ne acoperim cu blănurile! În clipa aceea le văzurăm pe femeile lui Vinas, amestecate cu uriașii. Alergau, răcneau și-și făceau semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cum să faci, și nu Înghiți toată apa o dată. Pielea de pe chip parcă Îmi plesnea. Am Început să sug la bucata aia de piele. Apa avea gust de mâl și era cam dulce. Limba Îmi era uscată și mi se umflase toată. - Mai vreau, am zis după ce am simțit că nu mai aveam ce suge. - O singură dată, Îmi zise căpetenia și cufundă iar pielea În apă. Să nu-mi mai ceri, că până una-alta asta-i tot ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
duse să vadă de Unu. Bietul de el abia mai scâncea. Am dat să mă duc și eu la el dar, când l-am văzut, am simțit cum mi se iau picioarele: era tot numai o bășică, fețișoara Îi era umflată, iar de suflat, sufla prea iute, precum peștele scos din apă. Frumoasa noastră Runa era la fel de umflată - iar acolo unde nu era acoperită de bășici, era mai roșie decât un rac fiert. Of, of. Mi-am Întors privirea și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În zidul dintre ferestre - aici nu există oglinzi agățate pe pereți - și Își Împlântează În manșete butonii de aur masiv, Își Încheie nasturii cămășii vărgate „Pupăr În Fundăr” de pe Jermyn Street - spălată de serviciile American Trustworthy și livrată la domiciliu, umflată pe dinăuntru cu hârtie de mătase. Își Înfășoară cravata, ridicându‑și gulerul cămășii care pârâie de scrobit de e. Își face un nod generos. Degetele șovăielnice, lungi, cu mișcări necoordonate, nervoase până la scăpătare, fac un dublu salt. Lui Ravelstein Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
limbă.) MACABEUS: Mare cutră ești... PARASCHIV (Râzând.): Zău? MACABEUS: Ah ce te-aș mai beli! Ce te-aș beli! PARASCHIV (Hohotind.): Zău? Nu mai spune! (Râs sadic.) Mai vrei? Mai vrei haleală? MACABEUS: Mai vreau. PARASCHIV: Să nu ți se umfle burta. MACABEUS: Mai vreau. PARASCHIV (Îi dă să înghită un cartof sărat atât cât trebuie.): Vezi? MACABEUS (Molfăind.): Ce? PARASCHIV: Vezi cât țin eu la tine? MACABEUS: Văd. PARASCHIV: Nu te miri și tu că-ți mai dau de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
m-am uitat, dar Sonia seamănă cu o scândură umblătoare. Băcanul, care e cel mai mare zdrahon din câți cunosc, se topește văzând cu ochii, nu-ți vine să crezi. Mi-a spus că bea apă toată ziua, ca să-și umfle burta și să uite de foame. Mi-era frică să-i strâng mâna Soniei, să nu-i rup cumva oasele pipernicite. Până acum, țipa tare și regulat și asta mă liniștea. Atât de regulat că am început să răsuflu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la sfârșit. Sincer, la început nu m-a supărat cu nimic ideea de călugărie. E drept că aveam trei ani. În zilele trandafirilor, când mă întorceam în sat, toți îmi dădeau prăjituri și la început mi-a plăcut să mă umflu în pene. Dar după un timp Huo Ba tot râdea de țeasta mea rasă. Mă întreba cum de i-am lăsat. — Te deranja? — Maică-mea mi-a spus că l-au chelit și pe el anul trecut. De ce să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
convingerea netă a morții unui rival. Voiam să-i văd vasul și resturile echipajului, craniile cu mandibule desprinse, farfuriile cu inscripția KM. Fabulam plimbându-mă ca o fantomă deasupra punților rupte și albastre, care deveniseră vizuini de pești, atingând timona umflată de rugină și în final intrând în cabina căpitanului, unde scheletul său și filele jurnalului de bord încă mai pluteau haotic, fără a-și găsi vreodată liniștea. M-am hotărât să mă antrenez pentru scufundări. Aveam nouăzeci și doi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
adormi imediat. Din dormitorul părinților se auzi un fel de ceartă domoală, care se stinse curând. Era ora doisprezece și un sfert și în sufragerie un al treilea sforăit se alătură celor două. La ora unu și douăzeci, perdelele se umflară, deși geamul era închis. Un vânt straniu se stârni de nicăieri și învălui ficusul într-un fum ca de țigară. Nimeni nu-l văzu, nimeni nu-l auzi. Se plimbă fără țintă prin casă - era o prezență incertă, nehotărâtă în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
îi desenară plete imponderale, pierdute în semiobscuritatea camerei, și în aer se schițară accentele diafane ale unui trup. Buzele se conturau mereu, ca și cum pielea îi ardea și i se recompunea fără oprire. Avea brațe căptușite cu vene mari, care se umflau și se desumflau regulat, iar partea inferioară a abdomenului și picioarele nu existau, creatura plutind deasupra podelelor. Se apropie. Ochii își schimbară culoarea: din gripal, cum era întreg corpul, deveniră de un strălucitor albastru-metalic. Încet-încet, spinarea i se dilată atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
înroșind-o. Gâzele sar în toate părțile. Se dă alarma. Niște lunetiști au fost văzuți dispărând în tufișuri. Cioara croncăne și dispare în nori. Toată tabăra prinde viață; soldații ies de peste tot, din barăci, din șoproane, din tranșee. Panica se umflă, crește, așteaptă ca cineva să o potolească. Unii trag la întâmplare, doborându-și chiar proprii camarazi. Alții sunt mai lucizi și pornesc în urmărirea inamicului. Un ofițer își face apariția, organizând forța de reacție rapidă. Cea mai apropiată bază dușmană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai repede cu putință. Publicul nu știa că, în urmă cu două ore, ambasada Braziliei primise un apel anonim anunțând că un atentat terorist e pe cale să aibă loc. Spectatorii remarcară doar micul fir negru din ureche și sacoul puțin umflat în dreptul pieptului, către care Jiquel adresase șoapte în timpul discursului lui Leurdiș. Ochii săi cu pleoape groase se mișcau în toate părțile. Pielea metisă îi asuda abundent, iar hârtia din care citea se rupse în două locuri datorită unui tremur nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]