2,785 matches
-
an decisiv pentru mine. Inconștient m-am îndepărtat de „tinctura” celor care îmi aduseseră multă suferință. (Tinctura - casa sufletului, Jakob Böhme) Am ocolit locurile și persoanele care au „jucat” în „filmul” suferinței mele. Nefericitele vizite la spitalele unde m-am umilit sângerând până în apropierea morții m-au luminat asupra propriei mele voințe, care se lăsa ușor înlănțuită de tenebroase pasiuni și prietenii dăunătoare. Amabilii doctori și dragele surori medicale care uneori îmi țineau tovărășie în timpul vizitelor, când rudele și prietenii bolnavilor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în care se scria că morții s-au stins din viață în numele Domnului. Simțeam susurul vântului printre frunzele marilor arțari trăind într-adevăr marea magie a locului. Andrei (Bart) mă sună neliniștit - doctorul i-a recomandat operația care-l va umili pe fostul Don Juan. Acum, fiul său, Daniel, râde de tatăl lui, un fel de răzbunare tardivă, pentru că Andrei nu s-a căsătorit cu mama lui și nici măcar nu i-a dat numele lui, ci numai chipul arzător, pasionat, de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a celui care a fost „iubitul nostru”, dincolo de eposul întâmplărilor reale și imaginare. M-am gândit că, poate, instinctiv, m-am întors numai pentru a mă reconcilia cu adâncul iubirii totale, mai degrabă decât să spun celor care m-au umilit, dorind să mă degradeze, că nu m-au învins, atât timp cât mai pot iubi lumea și chiar să am un fel de compasiune pentru tot ce m-a împiedicat să am un acces firesc la impulsurile creatoare. Duminică, 28 mai. Două
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Mulți dintre ei erau ucrainieni, ruși, lipoveni, găgăuzi sau bulgari. Nu conta. Pariul conviețuirii interetnice a fost aici de mult timp câștigat. Într-un asemenea colaj interetnic, patrona saturată de respect figura distinctă a învățătorului. Un adevărat apostol al neamului, umilit în permanență de salariul mizer și de inegalabilul talent al instituțiilor statului român de a nu face mai nimica pentru el. Cu toate acestea, cele mai durabile și respectate familii au fost și sunt încă cele formate din învățători. Familia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pe un guvernator al unei provincii turcești”, Bismarck urmărind „să pedepsească România pentru că nu a consimțit la cererile sale”. Consulul francez mai observa că adversarii din interior ai prințului nu ezitau să arate faptul că „un prinț prusian a fost umilit chiar de Cabinetul de la Berlin, ceea ce nu s-a Întâmplat În regimurile anterioare”. Astfel stând lucrurile În luna septembrie 1871, Bismarck ( În urma discuțiilor purtate cu Theodor Rosetti - trimis de guvern), a sfătuit pe deținătorii germani ai acțiunilor să se constituie
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
război era o singură persoană - prințul Carol, care avea tot de câștigat și foarte puțin de pierdut, avea de câștigat independența și coroana de rege, și n- avea de pierdut decât un tron Într-o țară, care până atunci Îl umilise destul. Dar cum era domn Într-o țară constituțională, trebuia să țină cont de oamenii politici. În ianuarie 1877, când s-a aflat că În Constituția lui Midhad-pașa prințul României era considerat „un șef al unei provincii privilegiate”, a avut
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
porțiune a fluviului care nu-i aparținea. Într-un articol publicat În „Democrația Națională” a lui Beizadea Grigore Sturdza, la Începutul lui martie 1881, a fost prezentată situația revendicărilor cercurilor politice de la Viena, concluzia fiind că „Austria vrea să ne umilească”. Toată lumea, de la conservatori prin glasul lui Alexandru Lahovari, care declarase În Cameră „această Dunăre e a noastră; am plătit-o Îndestul În trecut, căci au fost secole În care ea a dus la mare mai mult sânge românesc decât apă
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
strop de bucurie și unul de durere, nu îl pot desprinde de ființa mea. Fiind îndrăgostit de peisajul înconjurător, de ambianță, de oameni, de tot ceea ce constituie această așezare, vin aici aproape zilnic, cu perseverența vagabonzilor și boschetarilor. Nu mă umilesc, din trufie trufia mea este mai mult un strop de orgoliu decât o declarație pe față a unui păcat nici nu mă simt umilit limitându-mă, într-o simplă frază, este drept, unei lumi care m-a interesat într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că adesea suntem neajutorați, vulnerabili, victime, că există nenumărate împrejurări de-a lungul vieții noastre când ne lăsăm asimilați, când ne autosacrificăm sau când nu ne prețuim și stimăm, când le aplicăm același tratament și altora, disprețuindu-i, asimilându-i, umilindu-i, folosindu-ne de ei, gândind în locul și în numele lor. Adică, momente în care încălcăm autonomia altora și ne lăsăm autonomia în puterea voinței altora. Mai mult, cu cât puterea asupra altora este mai mare, cu atât se pot înmulți
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
noștri ardeleni acum 88 de ani și pe care îi sărbătorim mai degrabă milităros-patriotard, cu fanfare și invocări de eroi decât prin fapte moral-politice. Cu alte cuvinte, tare greu le-am putea demonstra că noi, românii, urmașii lor, nu mai umilim oamenii pentru că sunt diferiți și minoritari. Text publicat în Romania liberă, 4 decembrie 2006 Partea a V-a Educația: reformă și donquijotism Riscul dilemei: asimilare sau segregare? Mărturisirea ministrului Reformei Ilie Șerbănescu făcută în 10 martie pe un post de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
că derularea normală a unui proces înrădăcinat în întâmplări petrecute acum 45 de ani (timp în care mulți martori au dispărut, multe documente, de asemenea) este practic imposibilă și, de asemenea, improprie existenței noastre moral-spirituale. Nu mai doresc să ne umilim reciproc. Amândouă avem de realizat în continuare multe alte lucruri, care necesită liniște și reculegere. Regret că relațiile normale dintre noi au fost alterate și apoi exterminate sub tăvălugul evenimentelor sociale și al schimbărilor de mentalitate - de care nu suntem
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pe masa tavernei: «Curaj, Giovannino, fă o predică acestor ticăloși bețivi!», îi spunea. Micuțul repeta din memorie predica duminicală a parohului, provocând un râset lesne de înțeles în rândurile acelei mulțimi îmbătate de vin. Nu aveau de gând să-l umilească și nici să ia în râs religia. Dar, se știe, că vinul face glume proaste! «Trebuie să vă salvați sufletul!», concludea copilul, cu un strigăt sufocat de emoție și de rușine. Da, sufletul butonului!», îi făcea ecou tatăl său, între
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Trida». El mergea, se prezenta cu respect și consemna cartea. Dar don Trida, prefăcându-se distrat îl oprea: «Eh, Calabria, ai venit tocmai la timp, acești băieți au nevoie de un cuvânt de încurajare». Iar clericul Calabria, după ce s-a umilit puțin, fără blocajul înroșirii obișnuite a feței, care îl condiționa la examene, cu dezinvoltură și fără încurcături, improviza o predicuță. Tinerii liceali îl ascultau cu atenție și respect. Și joculețul s-a repetat de mai multe ori. Prietenul don Pio
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
au spus, sau scris, din primul moment, că alcătuiește primul act al viitorului război mondial. Întors la București după ce a părăsit ostentativ Conferința de la Versailles, în 1919, Ionel Brătianu a declarat, în substanță, același lucru: Nimeni nu are dreptul să umilească o națiune cum Franța umilește Germania la Versailles. Asta nu poate decît să ducă la un mare război". 175 Reproducerea tipografică a plăcilor fotografice nu se pusese încă la punct și imaginile erau copiate de desenatori, după ale căror desene
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
primul moment, că alcătuiește primul act al viitorului război mondial. Întors la București după ce a părăsit ostentativ Conferința de la Versailles, în 1919, Ionel Brătianu a declarat, în substanță, același lucru: Nimeni nu are dreptul să umilească o națiune cum Franța umilește Germania la Versailles. Asta nu poate decît să ducă la un mare război". 175 Reproducerea tipografică a plăcilor fotografice nu se pusese încă la punct și imaginile erau copiate de desenatori, după ale căror desene se făceau gravuri de piatră
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
se voiau un fel de campioni ai suferinței, ai voinței înfrânte, ai umilirii intelectualilor de către un regim politic fără cruțare. Dacă aș fi fost de față, poate că le-aș fi atras atenția plângăcioșilor că nu toți scriitorii au fost umiliți. Căci mai depindea și de ei... Dar nu eram acolo, povestesc toate astea din auzite. Și, oricum, nu cenzura politică mă interesează acum. Cei doi poeți francezi au abordat până la urmă un alt subiect, și anume cenzura economică. Spre stupefacția
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
energiei psihice în propriul eu, cu consecințe asupra stimei de sine și asupra propriei identități; el sublinia sensibilitatea exacerbată a paranoicilor, care tind să se simtă răniți la cea mai mică provocare, la așteptările lor că vor fi abuzați ori umiliți în orice situație, la grija și preocuparea permanentă față de vreun atac la propria persoană, la pregătirea unor contra-argumente și reacții de apărare. În Der sensitive Beziehungswahn: ein Beitrag zur Paranoiafrage und Paranoia (1918) Ernst Kretschmer extinde metodele lui Jaspers, insistând
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
la Torino doar ca să participăm. Să fie drumul cu oameni și spiritul lui Pierre de Coubertin împăcat. Am defilat la ceremonia de deschidere, ne-am purtat cu mîndrie patriotică șepcile tivite cu blană de lutru, după care ne-am refugiat umili la coada clasamentelor, la mare depărtare atît de podium, cît și de bunul-simț al performanței. Un schior alpin a ieșit pe ultimul loc și mare minune că nu s-a făcut bulgăre de zăpadă pînă la finiș. Un biatlonist a
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
se căsătorește cu un simplu cizmar. Degradarea lui Sălceanu, în care mai licăresc semne de nobleță umană, e de sursă dostoievskiană, după cum virtutea proletară e din psihologia eroilor lui Gorki. Îndeobște literatura lui Carol Ardeleanu se caracterizează prin simpatie pentru umili, prin bizarerie epică dusă până la fantomatic și grotesc și printr-un realism exterior. Autorul "studiază" mediile la fața locului, minele, delta, casele de prostituție, aducând o documentare de ordin pitoresc. Am ucis pe Dumnezeu are pretenția, ca și Crimă și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să fac o schiță, folosindu-mă de câteva citații mai ales din scriitorii despre care e vorba în acest articol, pentru a-i caracteriza și cu acest prilej. Așadar, la vremea când a apărut vechea școală critică moldovenească, țara era umilită ă...î; boierii, disprețuitori ai românismului, apăsau de moarte clasele de jos și mai ales pe țărani, dați plată lor de ruși, în schimbul îngenuncherii 1 Opere complete, Proză, p. 575 ăediția Sosec, 1876, p. III, Constantin Negruzii. Introducere la Scrierile
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
felul de inteligențe, tot felul de caractere - toți au ceva comun prin care sunt și mizerabili și ridicoli, și acel ceva este liberalismul lor, sau noua stare de suflet datorită liberalismului român. Iar cel mai mizerabil, și singurul care este umilit la urma urmei în această comedie, umilit pentru că nu reușește, este Cațavencu. Și cine este Cațavencu, care ține celebrul său discurs, în "anul de grație 1883", cum zice el? Cața-vencu este un "revizionist", antagonistul timidului revizionist, în realitate antirevizionist, Farfuridi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
De ce nu m-ai dat și pe mine la școală? Bunica-i răspundea: Te-am dat, dar n-ai vrut să înveți! Trebuia să mă bați și aș fi învățat. Te-am bătut mă dar tot n-ai învățat! El umilit de necazuri: Trebuia să mă bați mai tare și aș fi învățat și eu ca Florica sau ca Ștefan. Nu m-ai bătut destul, mamă. Ce jale la înmormântarea soției lui! Câte lacrimi istovitoare! După decesul soț iei, copii lui
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
la sărbătorile Crăciunului, eram elev la seminar, purtam uniformă, și am surprins în ochii mamei Ileana o suferință și o ciudă cumplită, pentru că eu aveam condiții așa de bune pentru dezvoltare, iar băiatul ei era așa de chinuit și de umilit. După terminarea războiului, vărul Ghoerghe și-a adus aminte de ce învățase la turnătorie, a adunat metale de la motoarele avioanele căzute, le-a topit și a turnat vase de bucătărie, ceaune, cratițe, chiar și linguri, din duraluminiul pe care-l găsea
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
sărăcăcios, pentru că fără știrea părinților, lăsasem hainele cele bune și getele cele noi, unui coleg reformat, bolnav, mult mai sărac decât mine, . . un coleg de armată, venit de la Brăila, odată cu mine, Constantin Bădeliță, m-a luat în râs, m-a umilit, m-a jignit înjurându-mă, și pentru că nu i-am răspuns, mi-a dat cu degetul peste nas și m-a întrebat: „Ce mă, nu-ți convine”? Era un tânăr bine făcut, mai înalt. Mi-au dat lacrimi în ochi
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
n-a putut să o smulgă, a semănat alături de ea o bălărie, în cazul nostru, grandomania. Iubirea, blajină, nevinovată, jertfelnică, a fost umbrită și acoperită de crengile pline de spini, și de frunzele late și groase ale grandomaniei. M-am umilit, m-am înjosit, m-am desconsiderat pe mine și tot ce am avut mai de preț în sufletul meu, pentru ca să salvez familia. Dacă tot ce a fost mai înainte, am putut să iert și să uit, apoi atitudinea de piatră
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]