KorAP: Find »[drukola/base=umple & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...923 >

23,058 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

fiecare detaliu deocheat: mișcările leneșe, unduitoare ale Dorei, sunetele line, coordonate pe care le scoteam, o roșeață palidă, dar inconfundabilă, apoi mănușa ei dârză și respirația ei fierbinte pe fața mea pudrată. Reconstituiam șirul evenimentelor cu precizia unui inginer care umple un proiector de filme cu șuruburi minuscule, arcuri Întinse și un mănunchi de eboșe vibrânde - până când nu mai suportam mașinăria atât de uleioasă, atât de ritmată, dar făceam ce ar fi făcut orice inginer În locul meu. Alex, inginerul, În pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
n-a costat mult, am adăugat. Dacă nu-ți place, poți s-o faci cadou cuiva. Nu m-ar deranja deloc. Nu, nu, chiar Îmi place, răspunse Dora gânditoare. Sau, mă rog, așa cred. Putem să verificăm dacă se potrivesc? Umplu caseta cu țigările ei americane, apoi o Închise cu un clic delicat, fără să mai scoată cheia minusculă. După ce puse singura țigară rămasă pe masă, mototoli cutia goală. — E drăguță. Tot restul cinei am vorbit despre noi. Sau, mai degrabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
pat? Însă după noaptea de la Crama Albastră, imaginația mea era limitată, așa că am rămas fără proiecții imaginare destul de repede. Dar haideți să discutăm treburi mai importante, nu vreți? Observați Întunericul de aici? Gazda mea se referise la penumbra care-i umplea biroul. La fel, și noi suntem Înconjurați de trecut... Brusc, am Început să mă simt de parcă aș fi stat Într-o sală de cinema unde luminile tocmai s-au stins. În curând avea să se aprindă și proiectorul, iar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
secretele ei. Niciodată n-am tachinat-o pentru ce scria, nici măcar o dată n-am dezvăluit ce citisem În jurnalul ei. Nu cred că mă atrăgea informația ca atare. — Atunci ce? Am așteptat ca absintul pe care Îl comandasem să-mi umple gura, rece și uleios cum era. Poate avea de-a face cu transgresiunea, am reflectat, sentimentul de a fi pe partea cealaltă - În spatele liniilor inamice, ca să zic așa. Da, probabil că asta mă atrăgea. Într-un fel, mă simțeam de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Însă, am descoperit că dulapurile maică-mii erau mult mai incitante. Era de-ajuns să deschid ușile și să inhalez mirosul de santal, să trag sertarele și să simt materialele alunecându-mi printre degete, să deschid șifonierul și să-mi umplu nările cu mirosul pielii lustruite a pantofilor Îndesați În buzunarele textile, care atârnau pe interiorul ușii - Îmi ajungea oricare dintre aceste acțiuni inocente, și uneori, chiar simpla lor amintire, ca să simt furnicătura revelatoare de-a lungul șirei spinării, un tremur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cu furculița În mâna dreaptă, săpau În movila comună cu mișcări sincronizate de pistoane. O femeie cu niște pungi lăsate În loc de tricepși tocmai le servea bere spumoasă În pahare Înalte. Dar tipii metodici continuară să mănânce, fără să Întrerupă ritmul. Umplînd o chiuvetă plină de spumă cu niște pahare, proprietarul localului, un ins cam zgîrcit la vorbă, Îmi spuse doar că „doamna“ se va Întoarce Într-o clipă. Când nevastă-sa se arătă din nou, pufăind și lucind de transpirație, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
greață Încât era bucuros pentru orice fel de Întrerupere. Spre consternarea mea Însă, starea mea reuși să se schimbe În acea fracțiune de secundă cât a durat ca ușa să fie deschisă de o cheie greoaie. Imediat gâtul mi se umplu de rumeguș și picioarele mi se transformară În tăiței. Juliturile mă dureau de parcă le-aș fi făcut tocmai acum. Nu știam ce metode aveau de gând să folosească Diels și Pieplack, dar cu un grad uluitor de claritate, mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
și am pășit În bezna rece și liniștitoare. Când ochii mi s-au adaptat la Întuneric, apăru d-na Britz din apartamentul ei, purtând un rânjet glorios și două perne care arătau mai degrabă ca niște protuberanțe, decât ca ceva umplut cu puf. — Mi-ai adus ceva, Knisch? Ivan e gata, să știi. Pentru a se asigura că voi respecta angajamentul nostru, adăugă c-o satisfacție disimulată prost, aranjând bătătorul de covoare, pe care-l ținea sub braț, ca pe-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mai ușor să fac ceea ce Dora Începuse. De aceea și cardiganul și ciorapii i-am ales să fie negri. Doar bluza era galbenă, dar speram să se vadă și bustiera neagră de sub șifonul subțire. Apropo, pe aceasta din urmă am umplut-o cu șosete În loc de batiste, ca să capete fermitatea necesară. Capsele bustierei Îmi strângeau umerii În mod plăcut, combinația de culori mă ducea cu gândul la numele cu care mi se adresa portarul rus. „Domnule Honig“: poate că eram mai degrabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
zgâriate; rotulele, pătate de sânge. Rămășițele fustei mi se ridicaseră pe șolduri. Bluzei galbene Îi lipsea o mânecă și toți nasturii. Acum am băgat de seamă că sutienul negru atârna În afară: bretelele fuseseră rupte și șosetele cu care Îl umplusem au dispărut. Am dus mâna la tâmplă și mi-am dat seama că Îmi pierdusem și peruca. Doar poșeta azvârlită Într-un colț părea neatinsă. Mi-am cercetat corpul, bucățică cu bucățică. Aici o mână, acolo cealaltă. Aici unul, două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
poșeta azvârlită Într-un colț părea neatinsă. Mi-am cercetat corpul, bucățică cu bucățică. Aici o mână, acolo cealaltă. Aici unul, două, trei... cinci degete. Acolo, Încă cinci. Bine. Îmi dădeam seama că Încă mai sunt În stare să-mi umplu plămânii cu aer și să-mi mișc degetele de la picioare. Capul Îmi era atașat bine de gât, gâtul, de umeri. Excelent. Dar, fiindcă mă simțeam totuși un pic amețit, când m-am Întins după poșetă mi-am schimbat poziția cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
plec din casa În care am stat În ultimii trei ani, fără a fi observat de polițiști. Îmbrăcat În impermeabilul lui Ivan Britz, murdar și puțind a pește, cu cele două perne cu care venise legate În jurul mijlocului, pentru a umple Învelișul cauciucat. În cap Îmi Îndesasem o pălărie de paie pentru pescari, coborâtă până la nivelul sprâncenelor. Pentru a părea cât mai plin de importanță, am luat un teanc de hârtii sub braț. Îmbrăcat În haine bărbătești, nu-mi era greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mai ales În weekend, când oamenii aveau timp să Își onoreze morții sau pe cei dragi cu un buchet, și acum că eram din noi parteneri, Heino avea nevoie de venitul suplimentar. Am dat din cap. După ce au plecat, am umplut bolul lui Chérie, l-am dus În curte și am Închis ușa, imediat ce am reușit să ademenesc câinele afară. Apoi mi-am pregătit o baie fierbinte și am zăcut În apa Încinsă până când mirosul de pește dispăru de tot, timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

Nu mă interesează, ca pe tine, cum arată căcuța altora. — Vai, vai, vai, ce clanță avem deja la treișpe ani! Cu cineva care-i pune o întrebare legată de sănătatea lui, de bunăstarea lui! Situația asta absolut de neînțeles îi umple ochii de lacrimi. — Alex, de ce te porți așa, lămurește-mă și pe mine! Spune-mi, te rog, ce ți-am făcut noi la viața noastră ca să merităm o asemenea răsplată? Cred că întrebarea i se pare al naibii de originală. Cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
siguranță, la adăpostul fortăreței oaselor mele, părăsindu-și tovarășul nesăbuit, lăsându-l să se descurce singur într-o lume a băieților dominată de jambiere de fotbal și garduri de țăruși, de bețe, pietre și bricege, de toate primejdiile care au umplut-o pe maică-mea de presimțiri negre și împotriva cărora am fost prevenit iar și iar și iar. Și iarăși. Și din nou. Și încă o dată. Prin urmare, testiculul meu stâng și-a mutat domiciliul în imediata apropiere a canalului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de-o inimă prea iubitoare. Iar cea care s-ar cuveni să se arate depășită de situație mă ia la refec, mă face cu ou și cu oțet, îmi freacă ridichea, mă critică, îmi caută nod în papură la nesfârșit. Umple vidul patriarhal! Of, slavă Domnului! Slavă Domnului! Măcar ale lui erau pula și coaiele! Pradă ușoară (ca să folosim un eufemism) sub aspectul masculinității în această lume de goimi cu păr și gură de aur, între picioare (Dumnezeu să-l binecuvânteze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
poate, o fi făcând și soră-mea, firișoare galbene cu care să tot coși... Vrei să faci un pișu drăgălaș? mă întreabă ea când eu cu dragă inimă aș face un torent, un potop: aș vrea ca, asemenea lui, să umplu WC-ul, ridicând nivelul apei! Jack, strigă mama la el, fii bun și închide ușa la closet. Halal exemplu îi dai știi tu cui. O, măcar de-ar fi așa, mamă! Măcar de s-ar putea inspira știi-tu-cine din bădărănia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
nevoie am eu decât ea. Dar chiar așa, cu gura uscată, și tot n-am chef să beau din nici un pahar pe care și-a pus ea buzele - pentru prima oară în viață, ideea de a bea după ea mă umple de repulsie. — Hai! Nu mi-e sete. — Uite cum ai transpirat! — Nu mi-e sete. — Te-a pălit subit politețea. — Da’ nu-mi place sucul de ghimbir. — Ție? Ție nu-ți place sucul de ghimbir? Nu. — De când? Of, Dumnezeule! E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-mbracă în doi timpi și trei mișcări, își pune pălăria și paltonul și, cu registrul lui negru, voluminos, de încasări într-o mână, își înghite, stând în picioare, tărâțele și prunele puse peste noapte la muiat și, la urmă, își umple buzunarul cu un pumn de fructe uscate care unui om normal i-ar provoca o stare vecină cu dezinteria. Dacă vrei să știi adevărul, ar trebui să-mi înfig o grenedă-n cur, îmi șoptește el în timp ce maică-mea ocupă baia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
atribui coardei cu cea mai moacă de coardă din trupă. Oho, și ce mai viață ne așteaptă sub becul fără abajur (în timp ce la fereastra noastră clipește firma pe care scrie HOTEL). Îmi unge pula cu Drake’s Daredevil Cupcake (ciocolată umplută cu cremă albă) și apoi se apucă s-o mănânce fărâmă cu fărâmă. Îmi toarnă sirop de arțar dintr-o cutie de Log Cabin și pe urmă îl linge de pe coaiele-mi gingașe până când acestea redevin curate ca ale unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
sărută bulele de pârț. Îmi stă înfiptă-n pulă în timp ce mă cac, vârându-mi în gură un sfârc cât o pricomigdală, gângurindu-mi între timp la ureche cele mai cumplite măscări pe care le-a învățat la viața ei. Își umple gura cu cuburi de gheață până îi îngheață limba și buzele, iar apoi mi-o suge - după care o dă pe ceai fierbinte! Tot, dar absolut tot ce mi-a trecut mie prin minte i-a trecut și ei, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
uite-așa se modelează un destin... sau, vai, poate că nu... Oricum, în caz că informația asta are vreo importanță, niciodată nu pot, pur și simplu, să-mi golesc udul în prezența cuiva. Până-n ziua de azi. Vezica poa’ să mi se umple și cât un pepene roșu, dar, tulburată de prezența cuiva, se blochează înainte de-a drumul șuvoiului (vrei să auzi totul, fie, o să-ți spun totul), așa se face că la Roma, doctore, Maimuța și cu mine am agățat de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
tem să nu se facă ferfeniță de la primul jet în zambilica lui Bubbles Girardi - că am rupt-o în fericire! Ca să mă asigur că balonașele astea chiar rezistă la presiune, am coborât toată săptămâna asta în pivniță și le-am umplut cu litru după litru de apă - oricât de mult m-ar costa, le folosesc de-o vreme încoace când fac laba, să văd dacă sunt rezistente în condițiile unui futai simulat. Până acum, totul e-n regulă. Cum rămâne însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
musiu, vreun banc tâmpit, de licean? mă ia tata la trei păzește - ce caută chestia aia neagră, de plastic, pe dușumeaua din bucătărie? Nu-i din plastic, zic eu izbucnind în hohote de plâns. E chiar a mea. M-am umplut de sifilis, de la o italiancă de op’șpe ani din Hillside și-acum nu, nu, nu mai am p-p-p-penis! — Puțulica, se-apucă să zbiere maică-mea, pe care i-o gâdilam eu ca să facă pișulică! — N-O ATINGEȚI, NU MIȘCĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
nu-și va mai reveni în veci: FIUL UNUI AGENT DE ASIGURĂRI ÎȘI AFLĂ MOARTEA ÎNTR-O SĂRITURĂ. În timp ce eu unul îngheț în igluul meu, Mandel fierbe în suc propriu - și și-o miroase. Mirosul unui trup de negru mă umple de compasiune, de „proză poetică“ - cu Mandel sunt mai puțin indulgent; „îmi face greață“ (cum zice și maică-mea vorbind despre el), ceea ce nu vrea să-nsemne că el ar fi, în ochii mei, un tip mai puțin carismatic decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]