4,024 matches
-
Suzeranitatea otomană era formală, Poarta neavînd nici o influență asupra afacerilor interne ale țării. Următorul pas al mișcării naționale avea să fie dobîndirea independenței depline. Acest obiectiv corespundea în totalitate ideilor noului domnitor, care nu voia să fie vasal otoman. După urcarea pe tron, el a sprijinit energic luarea oricăror măsuri care ar fi dus la slăbirea puținelor legături care încă mai existau cu Poarta. Primii ani de domnie ai lui Carol au fost dedicați în special punerii la punct a opoziției
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
va avea drept urmare un alt război ruso-turc. CRIZA DIN 1875-1878 Deși ținuturile balcanice continuau să constituie un centru al preocupărilor marilor puteri, nici un conflict major nu s-a ivit în cei douăzeci de ani de după 1856. Unirea Principatelor, urmată de urcarea pe tron a unui domnitor străin, și revoltele din Creta au fost rezolvate prin mijloace diplomatice. A apărut o altă modificare importantă a echilibrului de forțe din regiune. În timpul războiului franco-prusac, care a izbucnit în vara anului 1870, Rusia a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
nou-nouță, fragedă, neatinsă, prin valurile, prin troienele acestea de lumină splendidă, o, și la un moment dat, în ascensiunea mea, zăresc un fel de porți uriașe, deschise, spre ele mă îndrept, bănuiesc că urmează să trec prin ele, dar, repet, urcarea mea la cer se derulează atât de încet, înmărmuritor de încet, iar porțile au pornit să se miște, să se închidă. Nu-mi fac griji, doar pentru mine fuseseră deschise, deci or să mă aștepte, să trec prin ele. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că nu suntem orbi, ca atâția dintre cei de jos. Asta suntem, atât suntem. Și, în plus, eu sunt cel care are în grijă cărticica pecetluită, iar tu, tu ești copilul care, din atașament pentru ai săi, a întârziat la urcarea în cer... Cuvintele îngerului îmi stârnesc tot felul de alte întrebări neliniștitoare: -Chiar, cărticica pecetluită, când ai să-mi povestești și mie ce este cu această cărticică? îl întrerup eu pe Lazarus. El îmi răspunde eliptic: -Toate la vremea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să te oprești când vezi carambolaje, dar te întrebi câți or fi murit. De ce ar fi altfel în avion? „Drăguță - o întreabă bunica pe stewardesa care verifică dacă și-a pus centura de siguranță -, când cad mai des avioanele: la urcare sau la coborâre?“ Fata zâmbește cu înțelegere și o ajută să-și lege centura sub sâni. „Tot aia-i - spune bunica -, mătăluță ai țâțe, la mine-i numai piele.“ Stewardesa, într-adevăr, are sâni mari și imperativi. Nepotul, care și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
inițiatorul unei biblioteci publice în Rădăuți. Fondurile documentare gestionate astăzi de către noi sunt interesante, dincolo de valoarea lor cultural științifică, și prin unele însemnări făcute de cititori anonimi pe paginilor lor îngălbenite de vreme. La împlinirea a 40 de ani de la urcarea pe tron a prințului Carol I, I.-A. Candrea, Ov. Densusianu și Th. Sperantia îngrijesc lucrarea Graiul nostru, reunind texte din toate părțile locuite de români (vol. III, 19061908). Cartea se mai păstrează aici în dublet. Unele exemplare au nota
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
poată cîștiga un avantaj Împotriva urcușului dificil cînd părăsesc orașul, șinele au fost construite În așa fel Încît trenul să se miște În față pentru o bucată de vreme, apoi alunecă Înapoi pe o altă cale ferată, de unde Începe altă urcare, iar această mișcare Înainte și-napoi este repetată de cîteva ori, pînă cînd ajunge În vîrf, și de acolo Își Începe coborîrea de-a lungul cursului rîului care În cele din urmă se varsă În Vilcanota. În călătoria cu trenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aduși din colțuri ale capitalei. “Bună dimineața»! «Lăudat să fie Isus Cristos!» se salută între ei noii sosiți. «Good morning» ! ne salută cei trei șoferi englezi cu amabilitate și cordialitate, veniți pentru a ne da o mână de ajutor la urcarea în mașină. Între timp sosește la fața locului și o echipă de reporteri și operatori de la Televiziunea Română, cu intenția de a imortaliza acest rar eveniment, când un grup de credincioși români: ortodocși, romano - și greco-catolici, se înfrățesc și se îmbrățișează
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de greu la capătul căruia îi aștepta o moarte înspăimântătoare: Auschwitz! Diferența era totuși semnificativă: în acest tren al flămânzilor se urca benevol și nu cu ajutorul "creștinesc" al S.S.-iștilor și sub protecția permanentă a "bunului" Samaritean. Mai mult chiar: urcarea în acest mijloc de transport constituia o reală performanță sportivă, neputând urca decât cei care dispuneau de resursele fizice necesare: forța de împingere și dislocare a aisbergurilor umane solide, impenetrabile, țepene și înțepenite neputând fi mișcate și fisurate decât prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de raniță, ocupau și ele un anumit spațiu, mărind înghesuiala de pe coridorul trenului și reducând dimensiunea lui. În compartimente se stătea în picioare; în grupurile sanitare așișderea. Să te ferească bunul Dumnezeu să te fi lovit vreo urgență fiziologică! La urcarea în vagoane, pe treptele vagonului, pe tampoane, tot, absolut tot era ocupat și viermuia ca un cuib de furnici deranjat din activitatea lui obișnuită, cotidiană, manifestând o ură furibundă, căutând cu înverșunare disperată factorul sau elementul perturbator care le adusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zici despre cineva că „s-a dus“ înseamnă că a murit. Doamne ferește ! De cum ajungeau la gară, confruntat cu toată forfoteala de oameni și bagaje, elanul lui Dănuț începea să scadă, pentru a se spulbera definitiv în fața puhoiului de nestăvilit de la urcarea în tren. Înăuntru, după ce bagajele erau ridicate cu opinteli la locul lor, copiii erau întinși imediat pe genunchii celor mari și puși să doarmă. În fiecare compartiment erau cel puțin doi-trei care sufereau fără excepție același tratament. Dănuț nu suporta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai rărească gloata ca să poată urca și el într-un troleibuz cu care să meargă până în Tg. Cucu de unde urmează să ia alt troleu care să-l ducă la destinație. După două, trei încercări ratate din cauza bulucelii de la ușile de urcare, el fiind îmbrâncit și dat la o parte, a reușit în cele din urmă să se urce într-un troleibuz. Soarele se apropia de crucea zilei când a ajuns în nodul de circulație din Tg. Cucu. A așteptat mai întâi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
că geniul, zâna sau ursitoarea care a vrut să deie Iașului o misiune înaltă și un viitor strălucit, a avut de înfruntat puterea unei voințe rivale care ar fi decis dimpotrivă pierderea acestui oraș. Așa numai s-ar explica straniile urcări și coborâri care s-au produs în cursul existenței fostei capitale, impresionanta alternanță între prosperitate și mizerie, între strălucire și decadență, între glorie și umilință care a determinat capricioasa curbă a existenței sale. Toate câte le-am spus despre ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ea păstrează încă în liniile sale aspectul atrăgător al vechilor noastre case boierești. În ea a locuit, mult timp, Gh. Mârzescu, jurisconsult, profesor și om politic. (Foto-Regal) Pag. 161. Obeliscul leilor, rădicat din voința prințului Mihail Gr. Sturza, puțin după urcarea lui pe tronul Moldovei, pentru comemorarea redactărei și aplicațiunei Regulamentului Organic. Monumentul se găsește pe aleea principală din grădina Copou. (Foto-Regal) Pag. 163. Un colț în Sala pașilor pierduți, la Palatul Justiției. (Polyfoto) Pag. 165. "...Mulți nu-l prezintă decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
eram inventivi. Așa am descoperit că ne puteam cățăra în cel mai mare cireș dacă foloseam drept scară mărul crescut în umbra cireșului. Avea și el ramuri groase, dese și care se intersectau cu ramurile cireșului. Iată scara naturală de urcare la „cer”. Azi așa, mâine așa până într-o zi când, în timp ce stăteam relaxat pe o bifurcație, servind cu poftă gustoasele cireșe care erau în jurul meu și fără să mă țin de ceva am simțit cum se rupe o parte
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
după care am mers iarăși la cireșe. De data aceasta Mama lui Tony nu m-a mai lăsat să mă sui în cireș. Bine-nțeles că n-am putut ascunde rănile, dar am reușit să minimalizez întâmplarea spunând că la urcare într-un cireș am alunecat și am căzut peste o tufă de „mălaiul cucului” care era cu țepi și mi-a lăsat urmele de pe spate. Exista cu adevărat acel cireș și acea tufă dar cireșele erau amare și noi îl
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
O atmosferă destul de veselă cu tot felul de chiote și râsete la care a participat și controlorul, numindu-l într- un sfârșit „Compartimentul veseliei”. După ce am trecut de Pașcani, una dintre cele două surori ne-a mărturisit că, la urcarea în tren, în momentul în care s-a lovit de privirile noastre așezându- se pe locurile indicate pe bilet, regreta faptul că va fi nevoită să călătorească atâtea ore, mai ales noaptea având ca vecini de compartiment asemenea fețe acre
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
2,51-52. 1. Primul. Era ascultător față de părinții Săi (înainta în înțelepciune, în vârstă și în har). 2. Se pare că se îndeletnicea cu meșteșugul tâmplăritului, cum arată sfântul Marcu, în capitolul 6: („Nu este oare acesta tâmplarul?”). 272. DESPRE URCAREA LUI CRISTOS LA TEMPLU, CÂND ERA ÎN VÂRSTĂ DE DOISPREZECE ANI, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,41-50. 1. Primul. Cristos, Domnul nostru, în vârstă de doisprezece ani, a urcat de la Nazaret la Ierusalim. 2. Cristos, Domnul nostru, a rămas în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
soarele fierbinte, atunci când mai întârziam pe plajă, și două pături care aveau un scop unic. În vagoanele din acea vreme, bagajele erau puse tot deasupra capetelor, dar locul destinat lor era confecționat dintr-o plasă de sfoară pe care, la urcarea în tren, părinții noștri așterneau cu grijă păturile, una de o parte și alta de cealaltă parte, pentru ca atunci când ni se va face somn, să fim culcate fără a deranja pe nimeni. Îmi amintesc plăcerea de a călători în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
doi, am protestat, dar fără succes, și, bănuind cam ce gândesc, am avut grijă la controlul bagajelor (care se făcea și pe pistă, la scara avionului) să ne punem ultimii bagajele noastre. Am decolat, am ajuns la Zürich și la urcarea reprezentantului Swissair în avion i-am aratat pașapoartele diplomatice cu viza pentru Elveția, explicându-i că avem aranjat un consult medical la Geneva. Respectivul, exact ca un ceas și dulce ca o ciocolată "Made în Switzerland", ne-a aprobat coborârea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe sub balustrada dintre coloana din mijloc, care susținea scara, și primul grilaj al scării. Pe măsură ce mai trecea o vară, mă strecuram tot mai greu; acum cred că și stafia mea ar rămâne Înțepenită acolo. O altă parte a ritualului era urcarea scărilor cu ochii Închiși. „Treaptă, treaptă, treaptă“, se auzea glasul mamei conducându-mă sus - și cu destulă siguranță, suprafața următoarei trepte primea talpa Încrezătoare a copilului orb; era de-ajuns să ridici piciorul puțin mai sus decât de obicei, ca să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Suntem ce-au făcut din noi vremurile haine, dar asta nu ne scuză greșelile, metehnele au fost și din acestea. "Ajunge!! Ajunge cu jaful și cu batjocura!! Un pătrar de veac v-ați bătut joc de țară!!" strigă Ștefan la urcarea pe tronul Moldovei către boierii baroniți, dregătorii corupți și lichelele politice, "hiclenii"ce jefuiseră țara clădindu-și huzurul pe sărăcia și nemernicia oamenilor. Și, Ștefan a făcut din Moldova o țară în care domnea ordinea și dreptatea pravilei; o țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lăuntrica. Nu mai eram eu parcă. Dădusem bagajul la control și mai departe ei s-au ocupat să ajungă în avion. Dădusem și pașaportul să-mi pună viza de ieșire din țară. Mi-l dăduseră înapoi și așteptăm anunțul cu urcarea în avion. Așteptăm într-o sală mare, cu lume multă. Eram că o pasare sau ca un fluture care pluteam între cer și pământ. Într-o livadă cu pomi în floare unde zburau tot felul de păsări și tot felul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în schimbul a câțiva dolari. Așa ne-au urcat și pe noi toți. Ar fi fost minunat să urcăm și noi pe jos, cum mergea Mântuitorul cu ucenicii Săi. Poți vedea multe și poți admira peisajul care este la poalele Urcarea pe Muntele Tabor și împrejurul muntelui. Sunt sate de arabi. Vezi Nazaretul, Capernaum-ul, Marea Tiberiadei, Nain-ul, Valea Iordanului, Cană Galileii și altele. Apoi vezi munți cu diferite forme. O frumusețe unică aș spune eu. Cât privești, nu te mai saturi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
să urcăm în Muntele Sinai. După vreo 300 m începi să urci pe munte. Cu multă anevoie se urcă. Sunt peste 3.000 de trepte. Treptele sunt pietre mai mici. Mai mari sunt pe margini, ca să nu cazi în prăpastie. Urcarea este ca și cum ai urca un deal pe piatră de macadam, aș putea spune. Și uneori ca să treci treaptă e cam greu, că e cam înaltă, și atunci te mai catari puțin. De voiești încerci și Domnul te ajută. Se spune
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]