6,525 matches
-
dar Mai mare-ncredere avea / În bâta ce-n mâini o ținea, Decât avea în sfânta cruce. / Apoi, cu parul el se duce, La Michiduță și-l lovește / Cu sete, cât ai zice pește, În tâmpla dreaptă. Dracul sare / Și urlă de durere mare: „Văleu! Să nu mai chiuiești / Așa, că mă nenorocești!” „Ba stai așa, mă Sarsailă!” - / Îi zise supărat Dănilă. „De trei ori tu ai chiuit!” / Zicând așa, l-a și pălit În tâmpla stângă, mâniat. Dracul atuncea a
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
înțeles, fiind destul de ‘’ocupat. Copleșitorul sentiment de mamă parcă ar fi cam greu, dacă nu imposibil să se năruie acum! Era un sentiment atât de mare și de cuprins de plenititudine! Șoc... Situație sfâșietoare în care parcă îi vine să urle, dar cine să-i audă scâncetul? Pe de o parte, este șocată de această situație imprevizibilă, pe de altă parte regretând că și-a petrecut indiferența față de faptul întocmirii anumitor documente ce ar fi recunoscut oficial anumite drepturi ale ei
MAMĂ DIN ÎNTÂMPLARE...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343389_a_344718]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1587 din 06 mai 2015 Toate Articolele Autorului Vreme Vreme pleacă, vreme vine și un dacă urlă-n mine, Ca un câine ce-amiroase într-un mâine iz de oase. Vreme tristă, vreme rece, ce insistă ca să plece Dintr-o țâră de lumină, care dâră-o să devină. Vreme-nstare să-nfiripe vieți în care sunt doar clipe
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344063_a_345392]
-
toți cei care ți-au trântit - data trecută ușa-n nas - plictisiți de avertismente și exasperări fără „play back” ...rânjind - privindu-l - pe primul drept în ochi - fără să ochești - tragi în plin - tragi până-ți frige-ntre degete țeava - urlându-i celui acum interesat - pe când se prăbușește - strângându-și între palme - spasmodic - pieptul bolborosind de sânge: „- ei - ai mai murit undeva cândva?” „- ...asta nu...” - va mai apuca să suspine ...și așa la toți - tuturor - pe rând... - până când nu va mai
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
Nu veniți? - Ba da, dar dacă vezi că sunt în întârziere, nu te impacienta. Înseamnă că l-am omorât pe Casanova și caut un loc unde să-l îngrop! - Chiar așa? făcu Miranda. - Da. Fură întrerupte de cearta copiilor. - Mama, urlă fiica ei Crisa, Scot spune că e îndrăgostit de Jesica și mie nu-mi convine. E prea extravagantă pentru el. - Și Cenușăreasa e prea extravagantă pentru Scot, zise în treacăt Brenda, dându-și iarăși ochii peste cap. - Ai auzit-o
AUTOR CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344175_a_345504]
-
și stăpânesc teama și nu fug, De o bestie blestemată, Ce tulbură mii de suflete, Dar care nu vrea să facă rău nimănui. Sufletul-mi stă închis în pereții reci ai inimii, Cu aripile-nlănțuite de suferința telurică, Zace suspinând și urlând Ca un leu-n cușcă, De dorul libertății eterne Și de gustul vieții adevărate, Ce-l face să simtă iubirea, După care a tânjit tot timpul Și la care nu poate renunța. Clepsidra vieții se oprește Și maladia, cu a
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Ochii, rămânând din ce în ce mai stinși, Mă aruncă-n negura amăgitoare a mirajului, Care mă-nvăluie puternic Și mă lasă-n balta melancolică a duhului, Care se stinge-n trupul meu bolnav. Invaliditatea profană a lutului, Mă-nhață puternic Și mă face să urlu de dorul neajunsurilor, Care mă acoperă în mantaua tristeții. Spiritul, fereastra cea verde Care trăiește în astrul muribund al pământului, Dorește eliberarea divină, Care-o așteaptă permanent, Cu speranța aripilor deschise. Bozgunul mult prevăzut al sorții, Se -ntețește strașnic, Mistuindu
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
dintr-o dată cât mai mult lichid m-a salvat de la moartea sigură și chinuitoare. Am simțit dintr-o dată că mi-a luat gura foc și, imediat am returnat lichidul în cană. Nu am apucat să înghit nimic. Am început să urlu de durere și usturime. Țipam continuu și, cum mama și-a dat seama ce s-a întâmplat, văzându-mă lângă dulăpior ținând cana cu leșie în mână, s-a precipitat și ea, a abandonat spălatul țipând mai tare ca mine
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343113_a_344442]
-
și scoate la iveală câteva boabe de fasole albă amărâte, uscate și înnegrite. Fața îi devine pământie, ochii ca de fiară îi ies parcă din orbite, se apropie cu câțiva pași de noi ca și cum ar vrea să ne bată și urlă: - Tovarăși, ce fel de treabă faceți aici?! Ăsta-i sabotaj! - Tovarășe secretar, nu-i vom transforma pe copii nici în găini, nici în oi. Nu suntem aduși aici să scormonim pământul, ci să smulgem tufele de fasole și să facem
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
duci! (Nu mai sunt nici măcar ...dumneata.) - Ba am să mă duc! Tovarășul, reprezentantul puterii politice în Republica Socialistă România, strânge pumnul mâinii drepte, un pumn uriaș, sculptat în piatră, parcă, îl ridică în dreptul și la nivelul urechii mele stângi și urlă. - Ba n-ai să te duci! - Ba am să mă duc chiar azi! Obosit de atâta efort pe „teren” secretarul, tovarășul Loază, ne întoarce spatele și, urmărit de „ba am să mă duc”, urcă panta, pornește mașina și dus a
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
torțe vii în lagăre comuniste cu cenușa împrăștiată în vânt, să li se uite și urma! Dar sufletul lor înrămat în lespezi de piatră nu uită. Sufletul lor mai strigă din lumea de dincolo despre calvarul bolșevic. Nu tace, ci urlă-n morminte, tace vorbind printre crânguri, vorbește plângând... La capătul tăcerii se înalță el, strigătul ultimilor eroi reduși la tăcere, furați de credință, înfometați de pâine, alungați pe meleaguri străine, îngropații de vii. La capătul tăcerii suntem noi urmașii morților
LA CAPĂTUL TĂCERII (ÎN MEMORIA STRĂBUNILOR MEI DEPORTAȚI) de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343152_a_344481]
-
nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea, să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de șarpe de durere. O asemenea bătaie nu am mai mâncat până atunci și nici după aceea. Mi-a rămas bine întipărită în minte. Poate dacă nu mă bătea așa de tare, nici nu-mi mai aminteam
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
rătăcind pe-o cărare/ Un om m-a oprit la răscruce de vânturi/ O scară mi-arată, de cer rezemată/ Îmi spune să urc și-apoi iute pleacă/ Fac pasul pe-o treaptă ce repede crapă/ Și cad în genunchi, urlă cremenea-n scoarță/ M-agăț cu speranță de treapta ce vine/ E putredă toată, se rupe... nu ține.../ Și cad la pământ pe alte ruine/ Se scurge nisipul... secunde puține.../ Mai fac o-ncercăre, se clatină scara/ Și iarna îmi fură
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
un colț, se închina și se ruga la Dumnezeu să ne ocolească și să ne ocrotească de acele trăsnete și fulgere. Încerca să mă încurajeze și pe mine, dar ți-ai găsit. Eu boceam într-un spațiu sub pat, cățelușa urla la fiecare trăsnet și tunet în celălalt spațiu, de sub ușa beciului folosită drept pat. Ploaia a ținut mai bine de jumătate de oră ca și fulgerele și trăsnetele, dar nu am pățit nimic. Nu a intrat nici apă în bordei
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
șosea nu se mai putea circula, din cauza troienelor mari de zăpadă. Așa au venit împreună în comună după un chin de câteva ore bune prin nămeții de zăpadă și un viscol în câmp deschis, de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul, poate, poate se vor împrăștia să-i atace. Noi copii după încetarea viscolului, ne jucam nepăsători prin nămeți, neținând cont de gerul de afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
tac florile când mor... ascund frunțile de soare și roagă pământul să primească raiul închis în petale lasănd la schimb parfumul până când le cuprinde întâia ninsoare. și eu prinsă în părul unei iele fac prinsoare că lupii n-or să urle nici la luna nici la stele. până atunci în turle nebune emit ipotezele nule... Referință Bibliografică: Ipotezele nule / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1283, Anul IV, 06 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Spiridon : Toate
IPOTEZELE NULE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343553_a_344882]
-
viteză îmi arunc spuma de ras pe față și încerc să mă spăl și pe dinți în același timp. Constat cu nervozitate că nu se poate și una și alta concomitent. În consecință, amân spălatul dinților. Telefonul mobil începe să urle melodia rock pe care i-am setat-o săptămâna trecută, când m-am făcut praf cu Tanța în clubul Divino. - Da, răcnesc în telefon. - Hey, dar ce-ai, bre, ce țipi așa? Ori ai văzut vreo fantomă?, râde Tanța de
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
înaintea unui contraatac sovietic.Trec servant la mitraliera de companie și Vasile stă cuminte în dreapta.Ne privim, ridicăm din umeri și încercăm să înțelegem puțin câte puțin din lumea asta care a căzut peste noi.Valuri de oameni care vin urlând și cad secerate dincolo de țara nimănui, cadavre care se ridică spre cer astupând vederea și pioneri ce deschid calea ca să moară.Nu contează câți! Sunt decorați pentru impresionante fapte.Și noi la fel.Ne batem acolo în iarbă, ucidem și
INGERI CAPTIVI P3 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343651_a_344980]
-
se reped spre moarte întăriți cu alcool și cravasați puternic de politruci și mitralierele lor.Tancuri ! Sute de tancuri care au apărut de nicăieri călcând totul în picioare.Moartea tanchistului e oribilă !.Cei ce nu reușesc să iasă la timp, urlă, ard ca niște lumânări și chipul lor înnegrit nu se poate uita nici cum.. Moarte ! Moarte ! Uraaa Stalinaa ! Ura Stalinaaa ! Noi, bărbații ,suntem niște copii mari.Păstrăm în interiorul nostru copilăria, luptăm pentru un ideal.Uneori acest ideal ne duce cu
INGERI CAPTIVI P5 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343654_a_344983]
-
vreme m-am gândit ce s-o fi întâmplat cu ele ?. Aveau să reziste până la final? Dacă da, le-ar fi omorât NKVDUL pentru colaborare cu inamicul? Ce multă lume moare pe aicea dragă mamă!.Mor tineri și în urma lor urlă vântul turbat iar corbii ciugulesc lacom ochii fără viață.A murit și Ghiță, a murit Ilie, Sandu.Moare încet în cuibul sufletului meu inocența și copilăria pe care o aveam cu ceva timp în urmă.. Un mort viu cu cască
INGERI CAPTIVI P4 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343653_a_344982]
-
în două Un fulger îți caută mâna ce se află scriind, Nu poți să-ntrerupi, îngeru-așteaptă.Deși ploua, o pasare sfâșie întunericul din casă și gând!... Visezi un pahar cu ceai, aburind lângă tine Îți vine să ieși și să urli la lume; Ce chin! Dar infernul nu stie alt drum decât către tine, E cu tine de mult, închis, în casa și-n gând! Ce viața nebună, alții au totul, chiar nemuncind, Poetul scrie întruna, singur, închis în casă, și
INCHIS, IN CASA SI-N GAND de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343711_a_345040]
-
se reped spre moarte întăriți cu alcool și cravasați puternic de politruci și mitralierele lor.Tancuri ! Sute de tancuri care au apărut de nicăieri călcând totul în picioare.Moartea tanchistului e oribilă !.Cei ce nu reușesc să iasă la timp, urlă, ard ca niște lumânări și chipul lor înnegrit nu se poate uita nici cum.. Moarte ! Moarte ! Uraaa Stalinaa ! Ura Stalinaaa ! Noi, bărbații ,suntem niște copii mari.Păstrăm în interiorul nostru copilăria, luptăm pentru un ideal.Uneori acest ideal ne duce cu
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
se reped spre moarte întăriți cu alcool și cravasați puternic de politruci și mitralierele lor.Tancuri ! Sute de tancuri care au apărut de nicăieri călcând totul în picioare.Moartea tanchistului e oribilă !.Cei ce nu reușesc să iasă la timp, urlă, ard ca niște lumânări și chipul lor înnegrit nu se poate uita nici cum.. Moarte ! Moarte ! Uraaa Stalinaa ! Ura Stalinaaa ! Noi, bărbații ,suntem niște copii mari.Păstrăm în interiorul nostru copilăria, luptăm pentru un ideal.Uneori acest ideal ne duce cu
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
-i aducă mamei un zâmbet. Lacrimi grele începură să-i ude obrajii Laurei, încerca să se stăpânească de dragul lui Ionuț, dar acestea nu voiau să asculte și-i cădeau șuvoi, nodul din gât o strângea, o sufoca, simțea nevoia să urle, să se descarce de toată suferința strânsă. Lumea ei se sfărmase, trecutul o urmărea din umbră, va putea oare să-l lase în urmă și să privească doar la zilele ce vor veni și vor trece? Se simțea ca o
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340139_a_341468]
-
Grădina Fericirii Veșnice și-i furase tihna. - Voi, slujitori ai mei, grăi înalților demnitari de față, ați văzut cu cine ne-am pierdut vremea și pentru cine ne-am lăsat treburile! - Să-i lichidăm mai repede, Majestate! Să-nceapă lupta! urlau războinicii. - Destul! zise întristat împăratul. Mergeți fiecare la treburile voastre! Pentru lupta cu tâlharul, vă chem eu când va fi cazul. Plecară demnitarii, iar Soare-Împărat rămase singur să cugete la cele întâmplate. - Cum a îndrăznit nenorocitul ăsta să-mi fure
MĂRŢIŞOR-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340178_a_341507]