37,166 matches
-
Lângă sufletul meu ce-a rămas omenesc! De va fi rea și neagră ca o noapte de toamnă, Să mi-o dai să o beau căci eu știu ce înseamnă Să nu dormi și să legeni pruncul care scâncește, Pe când vântul de toamnă în frunze ... Citește mai mult Viață, te invit azi să bem o cafea! De va fi poate rece, amară, ori rea,Să nu te încrunți, căci adesea mi-ai datO cafea amăruie cu gust de oftat...Te-ai
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
dai s-o-ncălzescLângă sufletul meu ce-a rămas omenesc!De va fi rea și neagră ca o noapte de toamnă,Să mi-o dai să o beau căci eu știu ce înseamnăSă nu dormi și să legeni pruncul care scâncește,Pe când vântul de toamnă în frunze ... XVI. MĂRȚIȘOR, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. Iubite, ține-mă de mână, Când primăvara cântă-n rămurele Și-n zare simți venind iar rândunele! Iubite, ține-mă de mână
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
venit înapoi. Nici urmă de păsărică, Nicio mică floricică, N-am zărit neam de albină, Nici miros fin de sulfină. Peste tot omăt pufos, Așezat în straturi, gros. Piuit-am, am strigat, Nimeni nu m-a ascultat. Am trimis în vânt chemare, N-am aflat în jur suflare. Iarna asta, frățioare, ... Citește mai mult SĂ VINĂ PRIMĂVARAPe-un cireș scăldat în soare,Stau, bătând din aripioare,Un june de pițigoiC-un sfătos de vrăbioi...Spune, frate vrăbioi,Că vestit ești printre noi
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
venit înapoi.Nici urmă de păsărică,Nicio mică floricică,N-am zărit neam de albină,Nici miros fin de sulfină.Peste tot omăt pufos,Așezat în straturi, gros.Piuit-am, am strigat,Nimeni nu m-a ascultat.Am trimis în vânt chemare,N-am aflat în jur suflare.Iarna asta, frățioare,... XIX. SENTIMENTE, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017. Cântă iarna la fereastră cântec trist din țurțuri lungi, Vântul șuieră prin ramuri risipind în zare
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
m-a ascultat.Am trimis în vânt chemare,N-am aflat în jur suflare.Iarna asta, frățioare,... XIX. SENTIMENTE, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017. Cântă iarna la fereastră cântec trist din țurțuri lungi, Vântul șuieră prin ramuri risipind în zare stele, Luna își întinde-n ceruri raze albe și prelungi, Mii de fulgi căzuți din rai se-agață-ncet în ele. Ei urzesc peste pământ văl ușor de amorțeală, Peste suflete-adormite țes maramă de mătase, Noaptea-nvăluie
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
își aduc dulcea clipă de amor... Tremuratul vocii tale îmi îngheață așteptarea, Iar iubirea, foc aprins, stinge doruri și dureri, Prin troiene mă împiedic ca să-ți simt îmbrățișarea ... Citește mai mult Cântă iarna la fereastră cântec trist din țurțuri lungi,Vântul șuieră prin ramuri risipind în zare stele,Luna își întinde-n ceruri raze albe și prelungi,Mii de fulgi căzuți din rai se-agață-ncet în ele.Ei urzesc peste pământ văl ușor de amorțeală,Peste suflete-adormite țes maramă de mătase,Noaptea-nvăluie
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
vara...... XXIV. RUGĂCIUNE, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2209 din 17 ianuarie 2017. În genunchi la rugăciune, Doamne-acuma eu Te chem, Sufletul adânc îmi plânge îndoit de-atât blestem. Ca o salcie pletoasă mă aplec în fața Ta, Vântul vieții mă lovește...Doamne- ascultă ruga mea! Când cuprinsă de durere eu voi plânge cu amar, Tu, ținându-mă de mână, să mă duci către altar Și acolo să m-așezi în genunchi, la rugăciune, Rănile și-a mea durere
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
durut. Când pierdută-n griji mărunte vorbe am să spun în gând, ... Citește mai mult În genunchi la rugăciune, Doamne-acuma eu Te chem,Sufletul adânc îmi plânge îndoit de-atât blestem.Ca o salcie pletoasă mă aplec în fața Ta,Vântul vieții mă lovește...Doamne- ascultă ruga mea!Când cuprinsă de durere eu voi plânge cu amar,Tu, ținându-mă de mână, să mă duci către altarși acolo să m-așezi în genunchi, la rugăciune,Rănile și-a mea durere să
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
de prezent și chem alături viitorul, Dar dorul mă acoperă și-mi intră în simțiri... Mi-e dor de lumea pierdută în abisul trecutului, De lumea în care asemeni florilor creșteam eu... Când cerul era albastru în lumina soarelui, Iar vântul îmi mângâia chipul de copil, mereu... Mi-e dor de horele ce se-nvârteau duminica pe toloacă, De bucuria fetelor cu busuioc la urechi, De omenia oamenilor veniți să ajute la clacă, Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
de prezent și chem alături viitorul,Dar dorul mă acoperă și-mi intră în simțiri...Mi-e dor de lumea pierdută în abisul trecutului,De lumea în care asemeni florilor creșteam eu...Când cerul era albastru în lumina soarelui,Iar vântul îmi mângâia chipul de copil, mereu...Mi-e dor de horele ce se-nvârteau duminica pe toloacă,De bucuria fetelor cu busuioc la urechi,De omenia oamenilor veniți să ajute la clacă,Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
când cu colindul se pornesc... Mai dantelați,mai mici, mai mari, cu toții vin către pământ, Vor bucura întreaga lume și-aduc cu ei mesajul sfânt. Iar iarna rece, a lor mamă, pe toți în jurul ei i-adună, Cu glas de vânt la ea îi cheamă, punându-le pe cap cunună. Copii cu inimi fericite, i-așteaptă să le ningă chipul, Întind spre ei a lor mânuțe, în ele să le prindă trupul... Dansând cu fulgii ei par îngeri, ce-au coborât
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
când cu colindul se pornesc...Mai dantelați,mai mici, mai mari, cu toții vin către pământ,Vor bucura întreaga lume și-aduc cu ei mesajul sfânt.Iar iarna rece, a lor mamă, pe toți în jurul ei i-adună,Cu glas de vânt la ea îi cheamă, punându-le pe cap cunună.Copii cu inimi fericite, i-așteaptă să le ningă chipul,Întind spre ei a lor mânuțe, în ele să le prindă trupul...Dansând cu fulgii ei par îngeri, ce-au coborât
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
în tainică chemare Suspinul ploii cu mâini mângâietoare Vin gândurile ploii ce se-ascund în scrin În giulgiul clipei moarte și-a florile de crin Re-nvie același dor albit-n clipă de mprumut .. Ploaia biciuie sufletul pe drumul străbătut Vântul biciuie ierburi ..ce se-ncolăcesc, Ca șerpii de picioare...se zvârcolesc! În fulgere de lumină și vântul plângea Ploaie aleargă și merg la braț cu ea! Ploaia cântă... și-mi bate iară-n geam. Picături-incolore se întind alene pe-un
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
giulgiul clipei moarte și-a florile de crin Re-nvie același dor albit-n clipă de mprumut .. Ploaia biciuie sufletul pe drumul străbătut Vântul biciuie ierburi ..ce se-ncolăcesc, Ca șerpii de picioare...se zvârcolesc! În fulgere de lumină și vântul plângea Ploaie aleargă și merg la braț cu ea! Ploaia cântă... și-mi bate iară-n geam. Picături-incolore se întind alene pe-un ram Ecoul nopții nebune tună,strigă-n furtună.. Năluca ploii bântuie .. iar norii se-adună! ........................................................... Suspinul ploii
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
Nebănuitele cotituri ale vieții E iarnă, e sfârșit de ianuarie, după amiază târziu. Azi am încheiat conturile unui capitol din viața mea, cel mai trist și mai zbuciumat. Rătăcesc pe aleile parcului care la această oră e aproape pustiu.Vântul suflă înghețat, răvășindu-mi părul cu sălbăticie și patimă, dorind parcă să-mi atragă atenția că nu sunt de tot singură. El îmi este alături și mă scutură în felul său, destul de nedelicat dar eu înțeleg că nu din adversitate
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
regrete. La câte zgârbace mi-a aplicat soarta în ultimii 2 ani, mai, mai să mă doboare,vârtejurile sale cu care mă tot răvășește, respirația-i înghețată cu care se străduie să mă înghețe, îmi par mângâieri drăgălașe.Îi șoptesc vântului în gând, luându-l în zeflemea: - Ești nebun de-a binelea Vântule! Păi așa știi tu să alinți? Nu vezi cum m-ai ciufulit? Ești în stare, să mă îngheți cu suflarea ta. Las-o mai moale! Oricum sunt fericită
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
mai, mai să mă doboare,vârtejurile sale cu care mă tot răvășește, respirația-i înghețată cu care se străduie să mă înghețe, îmi par mângâieri drăgălașe.Îi șoptesc vântului în gând, luându-l în zeflemea: - Ești nebun de-a binelea Vântule! Păi așa știi tu să alinți? Nu vezi cum m-ai ciufulit? Ești în stare, să mă îngheți cu suflarea ta. Las-o mai moale! Oricum sunt fericită că-mi ești aproape, dar lasă-mă, să-mi clarific ideile! Eu
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
îți mărturisesc că mă simt curajoasă și cu inima ușoară! Mă simt la începutul acestui nou drum, ca în fața unor file albe pe care va trebui să încep a le umple cu noi capitole de viață. Mă simt liberă, dragă vântule! Simt în vene cum îmi aleargă nebunește valuri de speranțe, emoții ce fac să-mi bată inima mai repede, la gândul că mă voi avânta într-un nou început ca în mijlocul unor valuri necunoscute. Nu le întrevăd adâncimile, n-am
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
să plec. Cu câteva zile în urmă mi-am procurat bilet la autocar și astă seară plec. Valiza e gata și am profitat de timpul rămas Îmi îndrept pașii cu hotărâre spre ieșirea din parc însoțită de alinturile aspre ale vântului pătimaș, mă bucur de priveliștea parcului pentru ultima dată. Traversez centrul orașului îndreptându-mă fără ezitare spre casă, luându-mi rămas bun de la priveliștea orașului care pentru 25 de ani, mi-a adăpostit viața cu ale ei bune și rele
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
casă, luându-mi rămas bun de la priveliștea orașului care pentru 25 de ani, mi-a adăpostit viața cu ale ei bune și rele. Pe înserat, îmi iau adio de la oraș cu o ultimă reverență și un mic surâs nostalgic și vântului îi fac o invitație să nu mă ocolească când va avea ocazia să ajungă pe acolo pe unde pașii destinului meu mă vor purta, să-mi șoptească numele: Ingrid! Ingrid! ca să-l recunosc printre toți acei străini, căci el mi-
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
a cam sărată, după care, am făcut cale întoarsă către hotel. În treacăt am observat că și în Piața Saloto se rărise lumea. Mulți la ora aceea invadaseră restaurantele și barurile dimprejurul pieței, sau se retrăseseră spre casele lor din fața vântului rece, care începuse să sufle,agitând valurile de cerneală ale nopții.Am ajuns degrabă la hotel, am urcat în cameră, bucuroasă să mă las îmbrățișată de căldură, sub pături.
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
lacrima nu mai poate, Să ia durerea-înveșmântată-n lințoliu Zările ochilor tulburi și cerniți-îs în doliu Cernesc în albul aripilor fâlfâiri de moarte E noapte pătrunde doru-n mine și strig Lumina Lunii străfulgeră-n mintea plină de frig Pe pământ adie vântul ... s-aud calde șoapte Îngerii aleargă printre morminte și destine moarte. Referință Bibliografică: DE DOR ȘI DURERE STRIG / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2346, Anul VII, 03 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Zamfira Rotaru : Toate
DE DOR ȘI DURERE STRIG de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383674_a_385003]
-
urc și să cobor în ritm sisfic monoton treptele zilelor. Și uneori îmi pare că pe străzi doar eu și lumina - preocupată mai mult să-și răsucească-n plete mâțișori - pașii la-ntâmplare ni-i purtăm îndeaproape secondate de setterul vânt de colo-colo alergând și-ncurcându-se adeseori în acele ceasornicului gării - indicând o oră demult trecută - într-un zadarnic efort corector. Și curge ziua calmă-n depărtări cu pescărușii lunecând pe unde sub albele priviri răsărite din trunchiurile scurtate de
DIN NĂVOD de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383677_a_385006]
-
sub albele priviri răsărite din trunchiurile scurtate de gât ale urmașilor lui Sancho Panza ce-au năpădit ca gușterii la soare terasele mirosind a hamei să-și exerseze de sub scutul din străbuni moștenit măiestria loviturilor în lupta cu morile de vânt ale timpului grăunțe de vorbe de nimeni ascultate măcinând. Și-n năvodul cu ochiurile-i largi împletite din golurile tăcerii ce tot mai strans mi se înfășoară pe trup îmi las întruchiparea de fum și strecurându-mi gândul plec în
DIN NĂVOD de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383677_a_385006]
-
rechemat pentru petrecerea aniversară demult trecutele clipe - rezervistele - și iată-le în fața mea tunse chilug bandajate cu rănile încă și-acum nevindecate trase la față încercănate cu umerii văduviți de podoaba aripilor cândva îndrăzneț spre văzduh ridicate. Și stând în vântul ce a primăvară mirosea sub zarea care ca și altădată-și trimitea tulburătoarea-i provocare rând pe rând le-am privit drept în ochi încercate erau încă dârze și cu încredere îmi susțineau privirea toate cu ușurare-am respirat așadar
VIAȚĂ ÎN RATE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383675_a_385004]