3,613 matches
-
răm specificul profesional, afectiv, etnic, religios, le comentăm vestimentația, gesticulația, statutul social, jubila țiile secrete, frustrările, complexele și iluziile compensatorii, nu este egalat decât de mania contemplativă (un colț de stâncă sau un Rembrandt, un corb rotindu-se în tăcerea văzduhului, o cascadă vivaldiană, un luminiș de Bach cu Glen Gould, un detaliu marmorean de Donatello, platanii din Lisboa, melcul de la Antim, trandafirii de la Cozia, străduțele din Siena, „stânca lui Franz Joseph“ de la Stâna Regală, șoimii vânători de la castelul Karlstein ș.
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
umple, așa de natural, materia de chipul invizibilului. Ce-i drept, am avut parte în aceste zile florentine de explozia teilor, împletită cu cea a unei flori literalmente dumnezeiești care este (ni s-a spus la San Miniato, unde gemea văzduhul de splendoarea ei) gelsomina, neam cu iasomia, și care te saltă numaidecât în narcoză, de-ți uiți părinții, casa, starea, firea, tot. În plus, când să intrăm la Santa Croce, aud un flatant „nu sunteți dvs. omul care aduce cartea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mântuiască. Pentru mine a curs Sângele Lui nevinovat, ca să mă spele de păcatul strămoșesc. Dar oare lacrimile mele mă vor spăla de robia păcatelor de după botez? Dar iată: aud glasurile îngerilor, care la fel ca acum două mii de ani, brăzdând văzduhul, unesc Cerul cu pământul, cântând: „Osana, Osana, Osana întru Cei de Sus! / Slavă Lui Dumnezeu, pe pământ pace și între oameni bună învoire!” E noaptea Sfântă! Autoarea Nașterea Domnului De la Nazaret la Betleem -Seara I-a E iarnă. Fulgi albi
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
spun, Că-n tot Betleemul nu-i loc să-i primească!” „Vedeți, dragii mei”, le spuse bunica nepoțeilor ei, „ce lucru cutremurător și dureros? Și câtă nepăsare din partea omenirii? Dar să citim mai departe: „E noapte, e ger și-n văzduh viscolește, Zăpada mânată-n rafale de vânt, Fecioara Maria se tânguiește: „N-am unde să-L nasc pe Fiul meu Sfânt!”” Lui, Care a zidit prin Cuvânt întregul univers, iar pe om l-a creat din țărână, El care în
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
să ducem hăinuțe, dar și alimente, și o să le împărțim celor săraci”, spune Petrișor, elev în clasa a III-a. „Foarte bine, dragul meu, și acum să vă citesc mai departe: La apariția Stelei, cerurile s-au deschis și în văzduh au început să se vadă miriade de îngeri, care cu flori de crin în mână coborau din cer și urcau, cântând cu glasuri de argint: „Osana, Osana, Osana întru Cei de Sus. Bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Al universului Stăpân, Căci, ca un rob a fost născut, În staul, pe un pat de fân!” Măicuța lui, Preacurata Fecioara Maria Îi veghea somnul și bătrânul Iosif Îl venera cu pioșenie. „Iar îngerii cu flori de crin În zbor văzduhul străbătând, Cântau Micuțului Stăpân, Osana-n cer și pe pământ!” Peștera era luminată de Steaua, ce strălucea de sus. Asupra Pruncului suflau boii, făcându-I căldură. „Craii smeriți s-au închinat Dându-I aur, smirnă, tămâie, Ca unui Mare Împărat
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Dumnezeu are grijă de cei sărmani totdeauna și mai ales în Noaptea Sfântă a Nașterii Domnului Iisus, când Pruncul Sfânt vrea ca toți copiii să fie fericiți! Crăciun fericit! Ninge ca-n povești. Fulgi mari de nea se rotesc în văzduh, într-un joc nesfârșit, așternându-se ca o pătură albă peste dealuri și câmpii, peste sate și orașe. Lumea grăbită aleargă pe străzi, intrând din magazin în magazin, pentru a procura cele necesare pregătirii Sfintei Sărbători a Nașterii Domnului. Vitrinele
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
aer, închide porți de nori. Sunt porumbeii. N-ați observat că cerul Olandei e plin de milioane de porumbei ce stau atât de sus încât nici nu se văd și care bat din aripi, urcă și coboară toți odată, umplând văzduhul cu uriașe valuri de pene cenușii, pe care vântul le risipește peste tot? Porumbeii așteaptă acolo sus, așteaptă tot anul. Se rotesc deasupra pământului, se uită, ar vrea să coboare. Dar nu văd decât marea și canalele, acoperișurile pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Ar fi voit să se uite spre locul unde văzuse stând pe Marcian, dar nu cuteza să întoarcă capul. Nici nu observase că e lângă Ada Ma-xențiu, de lângă care Marcian dispăruse. Vocile păreau a porni o șoaptă, îndată, stinsă în văzduh, un ■fel de suspin cules de cer, pe când același vuiet slab, pornit ca din gonguri de aur, răzbătea cu preludiul lui. Fraza asta întreruptă și repetată și încercarea vocilor de a-și vorbi durerea lor una alteia trecea fiori prelungi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
avea șapte ani, familia și satul se bucurau de viață, fratele mai mare, deschizătorul de drum spre școli superioare, s-a înecat în iazul Dorohoi. Era în clasa a 7-a de seminar, penultimul an de școală. Tributul apelor întunecă văzduhul, sfâșie sufletele. S-a îndoliat casa. A oftat satul. O durere de nespus a încremenit sufletele înecate în lacrimi, acoperite de jale și luminate de rugăciuni. Dar cum orice mamă află resurse să treacă prin durere mergând mai departe și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
carte, profitabilă pentru orice om care vrea să se lumineze, Gheorghiță Savel, fost salariat al Medicinei din Iași, sector economico-administrativ, mai află că evoluția evreilor a fost sinuoasă, diacronia spiralei fiind uneori stilizată, adică în zig-zag, imaginea fulgerului răzbătător în văzduh, interesant! sens coborâtor, trăsnitor, distrugător-rămâne de văzut!:” Fiind un popor mânat de neînțelese idealuri și cu un tulburător destin, mereu în căutarea securității, mereu pândit de cataclisme și întotdeauna renăscând”... Gheorghiță Savel, rămas pe aripile îngândurării, tot nu află răspuns
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Neclintiți, bărboșii erau doar niște oale de ogeag. Câmpul se depărta nelămurit spre pâlcul de salcâmi ; o ciocârlie înălța triluri dintr-o trompetă de argint ; ochind păsărelele ce se strecurau în tufele de sânger, hultanii mici își tremurau aripile în văzduh. Iată-l și pe cel mare : fâlfâind, trece prin umbra brumată a unei arături. Cu smocuri de rogoz, se ivi deodată Balta Popii. O coloare delicată, verzuie, vestea că primăvara a poposit ș-aici. Cu clonțul sub aripi, un cocostârc
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cu toate onorurile cuvenite, mai ales după ce-i vorbise tatei despre bursele de la "Spiru Haret". Nu existau covoare în "salon", dar sărăcia noastră era curată, nu se vedea un fir de praf pe lavițe sau pe tabloul unde tata despica văzduhul cu sabia scoasă din teacă. Pe timp de iarnă, "salonul" juca rol nu numai de dormitor, ci și de bibliotecă. Tata avea timp, în sfârșit, să citească în voie. Nu știu de unde făcea rost de cărți, de la preoți și de la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bătrân neserios". Afară, îi aștepta o surpriză. Deasupra acoperișurilor, zburau mii de pescăruși. Evenimentul acesta anunța totdeauna o scurtă oprire a "vîntului din sud". Pescărușii dădeau ocoluri largi, plutind, din ce în ce mai jos. Unii se așezau pe rododendroni, după care umpleau iarăși văzduhul cu țipetele lor, făcând volte amețitoare deasupra străzilor pustii. Întorcîndu-se spre doctorul Luca, Julius observă că acesta rămăsese puțin mai în urmă. Sprijinit în baston, urmărea transfigurat baletul misterios și neliniștitor al pescărușilor care-i trezise, parcă, niște emoții vechi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trîmbiță. Și am văzut o stea care căzuse din cer pe pămînt. I s-a dat cheia fîntînii Adîncului, 2. și a deschis fîntîna Adîncului. Din fîntînă s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fîntînii. 3. Din fum au ieșit niște lăcuste pe pămînt și li s-a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile pămîntului. 4. Li s-a zis să nu vatăme iarba pămîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
de cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!" 16. Duhurile cele rele i-au strîns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon. 17. Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Și din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: "S-a isprăvit!" 18. Și au urmat fulgere, glasuri tunete, și s-a făcut un mare cutremur de pămînt, așa de tare, cum de cînd este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
se așază pe râul dezghețat. Se adună pe insulele de uscat, hrănindu-se cu iarbă, bătând din aripi, chemându-se unii pe alții - primul val al unei evacuări în masă. Din minut în minut aterizează și mai multe păsări, înroșind văzduhul cu strigăte. Un gât se întinde prelung; picioarele flutură în urmă. Aripile se arcuiesc în față, lungi cât un stat de om. Rășchirate ca niște degete, penele înclină pasărea în unghiul vântului. Capul roșu-sângeriu se pleacă, iar aripile bat împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lor să le-o fi arătat. Și fiecare cocor își amintește de drumul care încă i se așterne în față. Cocorii din această noapte se rotesc iar pe șuvițele împletite ale apei. Strigătele lor adunate continuă încă o oră în văzduhul care se golește. Păsările bat din aripi și se agită, pline de neastâmpărul migrației. Unele rup crengi înghețate și le aruncă în aer. Agitația lor se irosește în lupte. În sfârșit, cocorii își găsesc liniștea într-un somn prudent, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nici un pregătit. E doar înec. Apare o piramidă de lumină, diamante incandescente, câmpuri de stele care se deformează. Corpul lui țese triunghiuri de neon, un tunel care se înalță. Apa deasupra lui, plămânii îi ard, apoi explodează în sus, spre văzduh. Acolo unde îi era gura, doar piele netedă. Materia înghite gaura aia. Casa remodelată; geamurile acoperite cu tapet. Ușă care nu mai e ușă. Mușchii trag buze, dar nu-i loc să le deschidă. Numai fire, acolo unde fuseseră cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Își punea unul dintre CD-urile piratate ale lui Mark - formațiile lui de rockeri cu un singur hit, maeștri ai asiduității extatice. Apoi se întindea pe spate, în patul lui, și se prăbușea la nesfârșit pe salteaua lui, plutind prin văzduhul limpede. Se mângâia așa cum o făcuse Robert- era încă vie - în timp ce câinele lui Mark o privea din ușă, zăpăcit. Simpla explorare a corpului evolua treptat spre plăcere, atâta timp cât reușea să-și împiedice mâinile să gândească. O chestiune de mândrie morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apei, cu teamă, secrete și zvonuri, vești și negociere, toate viețile încrucișate vorbind în același timp. Cloncăniturile și țipetele veneau de pretutindeni și nu se sfârșeau nicăieri, fără să judece și să promită, pur și simplu multiplicându-se reciproc, umplând văzduhul așa cum râul își umplea albia. Ea nu era absolut nimic din toate astea și pentru prima oară de la accidentul lui Mark, se simți eliberată de sine însăși, o libertate vecină cu extazul. Pasărea cânta întruna, vârându-și propriul cântec frânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
importanță. Preria punea la încercare fiecare poveste. O sută de mii de cupluri de lăstuni aflați în plin sezon de împerechere îndesau ouă peste tot, de la stâlpii de telefon putrezi până la coșurile fumegânde. O invazie de grauri se rotea în văzduh, descinzând, din câte îi spunea Daniel, dintr-o mână de păsări eliberate în Central Park, în urmă cu un secol, de către un spițer care voia ca în America să existe toate păsările pomenite de Shakespeare. Natura putea vinde în pierdere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poate că or să mai fie, când își vor regăsi stolul. Cocorul are ceva în el care-i prins la mijloc, între acum și atunci. Un poet vietnamez din secolul al paisprezecelea așază păsările pentru vecie la jumătatea drumului, în văzduh. Zilele trec și norii se duc; Chiparoșii sunt verzi lângă altar, Inima, un iaz înghețat sub clar de lună. Ploaia nopții varsă lacrimi de flori. Sub pagodă, iarba face cărare. Printre pini, cocorii-și aduc aminte Muzica și cântecele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
între pământ și soare sunt mai mici distanțele. Copacii sunt goi, frunzele cad vara s aprinde-n livezi și ogoare, ard pădurile, ard în picioare puterile lumii scad. Văd niște vite cum se clatină, umblând după apă și iarbă; oala văzduhului cu lucii de platină începe-n amiază să fiarbă. Ochii mamelor sunt mai adânci, copiii palizi și vineții, se caută unii pe alții pe brânci, și plâng prin ogrăzile rămase pustii. Speranța se mișcă de-a îndăratele pe sub cerul adânc
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mele mai pline de precauții și mai la distanță de-acele rele ce le vântură necunoscuții. Ascult muzică, citesc și compun o lume a armoniilor sfinte în care nu intră nici un răscolitor de ce-a fost înainte. Între pământ și văzduhul elastic este-o arcuire de arcușuri și strune: sunt razele soarelui care apune peste tabloul toamnei fantastic. 1984 Elixiruri autumnale Seara se lasă ușor peste zi într-o coabitare discretă; contemplarea-i un ideal și admiră luna ca pe-o
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]