3,569 matches
-
Imago Hominis: Bossuet, Vico, Voltaire Biserica și Evul Mediu în general promovaseră o viziune geocentrică asupra cosmosului, dublată de un teocentrism care plasa divinitatea în centrul universului, ca rațiune de a fi a lucrurilor și ființelor. Deși rege al lumii văzute, omul nu trebuia să uite niciodată că fusese creat spre a-l slăvi pe Dumnezeu, și nu spre propria adulare. Creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu celui necreat, omul era angajat pe parcursul întregii vieți într-un efort continuu de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lui Hristos Parusia. 2.7. "Profeți" postmoderni, profeți fără Duh: Spengler, Toynbee. Renașterea teologiei istoriei la începutul secolului al XX-lea După Primul Război Mondial Oswald Spengler publică faimoasa sa carte Amurgul Occidentului, unde face o analiză morfologică a civilizațiilor, văzute ca entități organice care evoluează de la cultură la civilizație după un șablon sezonier. Spengler atribuie un sens vieții și umanității, însă face odeosebire între popoare "istorice" și "anistorice", adică între popoare care au un destin istoric ca parte a unei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în sens creștin. Istoria apare atunci ca o simplă ilustrare a avertismentului biblic că "plata păcatului este moartea" (Romani 6, 23). De aici decurge rolul important al Bisericii Universale, pe care Toynbee o identifică, deși nu explicit, cu Biserica creștină, văzută ca o comunitate de biserici: "Marca distinctivă a bisericilor era că toate aveau ca membru pe Unul și Adevăratul Dumnezeu". De aceea, "nu se poate realiza unitatea omenirii fără participarea lui Dumnezeu"143. Putem spune că el schițează o teologie
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
crucea lui Hristos drept cheia istoriei umane și susține că aceasta poate fi înțeleasă dintr-o perspectivă teleologică, în timp ce Butterfield descifrează drama umană cu ajutorul religiei, fiecare persoană și fiecare moment fiind "echidistant față de eternitate"148. Aceste interpretări creștine ale istoriei, văzute ca alternative valide la filozofiile istoriei, denotă o remarcabilă diversitate. Astfel, Brunner, Toynbee și Dawson cred că o viziune lineară a istoriei este evidentă, spre deosebire de Bultmann. Pannenberg și Gutierrez arată unitatea istoriei mântuirii și a celei profane, în timp ce Bultmann le
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Polo, exploratorul care, întors din lungile călătorii ale minții lui, a renunțat la mersul pe jos, pe cămilă sau pe cal, numai ca să stea „seara la răcoare pe prispa casei“ și să-i povestească marelui Kubilai Han despre toate orașele văzute, dar mai ales nevăzute. „Nu știm dacă Kubilai Han credea tot ce-i spunea Marco Polo“, dar asta nu înseamnă că istorisirile noastre ar fi condamnate la zădărnicie: important e că ascultătorul ascultă măcar. Acum că am stabilit că suntem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
are consecințe foarte importante asupra studierii valorilor și anume că valorile nu pot fi observate de sine stătătoare, deoarece sunt incluse în altceva în comportament, decizii, atitudini. Astfel, autorii arată că valorile pot fi conceptualizate separat dar nu pot fi "văzute" separat. Din acest motiv măsurarea valorilor în cadrul cercetării sociale ridică o serie de probleme. În plus, Deth și Scarbrough subliniază faptul că valorile nu constituie moduri de acțiune, ci principii care stau la baza acestora, orientându-le. Milton Rokeach (1973
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
reali. Astfel, analiza pe care A.C. Bradley o face tragediilor lui Shakespeare, de parcă am avea de-a face aici cu fișe de caz ale unor oameni reali - o analiză cu mare impact asupra criticii și artei spectacolului, era acum văzută din ce în ce mai mult ca partizană sau chiar ca strîmbă. Au apărut și ușoare reacții împotriva accentului pe personaj în romanele victoriene și în critica lor tradițională. "Noii romancieri” (de exemplu, Robbe-Grillet și Sarraute) și-au scris romanele în răspăr la cultul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pe baza însușirilor lor fiziologice fundamentale, deși există și în alopatie, nu-și capătă adevăratul ei cadru, decât înăuntrul homeopatiei, care este medicina prin excelență a individualizării, adică a bolnavilor și nu a bolilor, sau mai exact exprimat: a bolilor văzute însă numai prin prisma bolnavilor. În capitolele ce urmează vom expune elemente de bază ale principalelor clasificări tipologice umane, menționate mai înainte, insistând cu precădere asupra sistemelor care au o circulație mai frecventă în medicina și terapeutica homeopatică. Este normal
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
pielea feței este aspră, voce aspră, profundă, deseori spartă; pleoape roșii, inflamate, cu scuame și cruste ale genelor, rupte, tocite, curbate neregulat și imperfecte. In aceste cazuri, elementul luetic sau tuberculinic predomină în formă latentă. Fața și capul este deseori văzută ca având formă piramidală cu apexul la bărbie. Nasul va fi bine conturat, trăsăturile sunt ascuțite, ochii de obicei strălucitori și sclipitori, nările mici, cu deschideri înguste și cele mai mici obstrucții nazale îi determină să respire pe gură, ceea ce
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
economice și sociale a Poloniei comuniste n-a facut decât să accentueze fenomenul. Este dificilă estimarea impactului Papei asupra mândriei poloneze, autoorganizării rețetelor politice independente și asupra imaginii Poloniei în lume. Prima sa vizită în Polonia, în 1979, este adesea văzută ca un factor esențial care a dus la emergența faimoasei Mișcări Solidaritatea. În Polonia, Solidaritatea este văzută până astăzi ca un impuls decisiv dat procesului de dezintegrare a blocului sovietic și mai târziu a Uniunii Sovietice. Toate aceste evenimente și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
consumatorilor sau al adepților, care nu induce imediat o reacție de corecție din partea administratorilor organizației aflate în declin. Sau, la fel de bine se poate produce o tăcere fără abandon, o nemulțumire care nu ia forme critice explicite, resemnarea fiind de altfel văzută mai ales în cazul sistemelor politice, fie ca o manifestare precară a loialității, fie ca un semn tacit de neputință. Ne putem imagina, în aceeași măsură, o asociere a celor două atitudini exemplare: atunci când nu se epuizează un simplu gest
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Pentru ei nu se pune deloc problema observării neconformității cu canavaua clasică și de a contesta lipsa de maturitate politică a lumii partidelor în Europa de Est, ci de a proceda la o reformatare care permite însușirea grilei de lectură prin intermediul mulajelor văzute ca mulaj adaptat precondițiilor istorice specifice regionale. În interiorul perimetrului astfel delimitat, Seiler ca discipol al lui Rokkan se dovedește fidel limitelor trasate de către maestrul său atunci când este vorba de a exporta modelul hărții conceptuale în Europa de Est. El operează decupaje teritoriale
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Daniel Barbu este astfel schițată deja. Această identificare a originilor FSN-ului merge mână în mână cu o exigență de instituționalizare a unei legi a lustrației în România. În același timp, în mod simbolic, Proclamația se pronunță pentru reforma economică văzută ca necesitate, subliniind caracterul nematerial, ba chiar postmaterial al Revoluției insistând pe sprijinul acordat unui pluralism economic și politic, nu unui capitalism occidental cu limitele sale. În acest context, punctul 8 al Proclamației de la Timișoara sintetizează reperele pozitive ale anticomunismului
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
s-a făcut, din exterior, o foarte importantă distincție între caracterul democratic și european al partidelor istorice și caracterul antisistem și naționalist al FSN-ului. Din acest punct de vedere, în România, în ciuda absenței vreunui clivaj referitor la integrarea europeană, văzută ca înlocuire, o etichetă a calității europene privește în mod specific statutul de frecventare la nivelul federațiilor europene. Astfel, PSD-ul dobândește această etichetă doar din 1999 chiar dacă este gestionarul contactelor cu UE până în 1996. Asistăm astfel la o deformare
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
versantului postcomunist nemărturisit. Mai exact la nivelul PUNR-ului, această înrudire este mai degrabă o continuare combinatorie a unei retorici naționale care își are originile atât în amplasarea sa regională, moștenitoare indirectă a unei istorii de apărare națională în Transilvania văzută ca periferie a Budapestei sau Vienei, cât și în stereotipurile utilizate în timpul fostului regim 67. În ciuda originilor sale ambigui, PD-ul va fi integrat în rândul partidelor versantului "anticomunist". PRM și PSM se regăsesc alături de PDSR, unul adoptând un mesaj
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
declară zona vorbirii motorii. Zona 44 Broadman, pe care o declară zona vorbirii motorii Astfel se instaurează epoca "localizaționistă" a funcțiilor creierului, care se destramă abia în epoca modernă, odată cu apariția metodelor de investigație mai precise. Creierul execută analiza celor "văzute" cu neuronii lobului occipital, a celor "auzite" cu zona temporală anterioară, a celor "pipăite" cu zona parietală. Toate aceste funcții primare de analiză ale creierului au fost localizate în hărți, alcătuite pe bază de studii de diferiți cercetători, printre care
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
1997, demonstrează procese de ștergere a imaginilor vizuale consolidate cu ani în urmă, în special în aria fizionomiei. Cercetările lui Zeki18 (1978) și Rees19 (2002) au fost edificatoare. Conținutul emoțional al conexiunilor intersinaptice are un rol determinant în consolidarea imaginilor văzute. Activitatea analizatorilor vizuali primari (ariile occipitale), cât și ariile de sinteză asociativă (v. imaginea de mai jos) sunt mult mai intense în prezența unui fond emoțional, în regiunea limbică. Înalta diferențiere și specializare a procesului de vedere are loc în
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
pictat) de Rubens în trei tablouri succesive. 19) Pachetul și banii vor fi ...................... (trimis) printr-un curier special. 20) Gardurile și stâlpul fuseseră .............................. (smuls) de vânt 21) Gura și colții acestui mamifer sunt ........................... (impresionant). 22) Femeia și cățelul au fost ...................... (văzut) ultima oară pe 7 ianuarie. 23) Păpușile și robotul au fost .......................... (vândut) imediat. 24) Manechinul român [o fată] și automobilul său pot fi .......................... (admirat) pe prima pagină a tabloidelor de azi. Testul al II-lea 1) Morcovul și ardeiul sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nominativ și acuzativ, cel puțin), dar se folosește în contexte de masculin (se poate considera că forma de masculin singular este forma nemarcată, engl. default). El impune acordul la masculin singular adjectivului sau participiului: (32) Nimeni nu a fost văzut / *văzută / *văzuți / *văzute. (cf. GALR, I: 269). De remarcat și faptul că pronumele nimeni are la genitiv și dativ o flexiune de tip masculin (nimănui, cf. acestuia, vreunuia, căruia etc.) Deși poate impune adjectivului acordul la masculin singular, nimeni nu acceptă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acuzativ, cel puțin), dar se folosește în contexte de masculin (se poate considera că forma de masculin singular este forma nemarcată, engl. default). El impune acordul la masculin singular adjectivului sau participiului: (32) Nimeni nu a fost văzut / *văzută / *văzuți / *văzute. (cf. GALR, I: 269). De remarcat și faptul că pronumele nimeni are la genitiv și dativ o flexiune de tip masculin (nimănui, cf. acestuia, vreunuia, căruia etc.) Deși poate impune adjectivului acordul la masculin singular, nimeni nu acceptă cliticul de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
universală, exterioară subiectului care o reprezintă, cauzalitatea este liniară, iar subiectul și obiectul sint distincți și foarte reali. În acest univers, doar reprezentarea poate asigura coincidența dintre realitatrea subiectului și realitatea naturii. Metafora organismului (sau a creaturii) acoperă comunicarea expresivă, văzută ca inserție a unui subiect complex într-un mediu înconjurător complex. Ea poate fi regăsită atît în teoria lui Gregory Bateson sau a Școlii Palo Alto, cît și în principiile auto-organizării, conexionismului sau în noile concepții organiciste asupra organizațiilor. Aici
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
de cele patru precedente." În fond, analizele lui Landau sînt clasice și vechi. În 1969, el publică un articol intitulat "Redundancy, rationality and the problem of duplication and overlap" (Redundanță, raționalitate și problema repetării și a suprapunerii). Redundanța este adesea văzută ca un exces. Totuși, folosirea redundanței este foarte frecventă. Pentru că, ne spune Landau, chiar incertitudinea din propria mea gîndire, incertitudine pe care încerc să o traduc pentru alții, mă împinge să repet, să folosesc mai multe cuvinte decît trebuie, și
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
stat, le acordă se pare o preeminență ce desfide adeseori bunul-simț și orice raportare la tradiția veche sau modernă națională. Dar, se pare, nu numai conceptul de valoare luptă azi, aproape În Întreaga lume civilizată, contra celui de succes - succesul văzut, Încă o dată, În forma cea mai imediată, brutală, a banului sau a gălăgiei mediatice! -, dar și Cartea, inventată de Gutemberg, având Însă o tradiție milenară În „forma” ei: foi subțiri de piele, pergament sau papirusuri legate, tăblițe de ceară, este
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
orizont fizic! -, Immanuel Kant, În micul oraș Königsberg, Îndrăznește, ca un nou Atlas, a „ridica” Întreaga tipsie a Universului - de fapt, a capacității noastre de a-l percepe și descrie! -, descoperind acea „Estetică transcendentală”, legile „critice” ale Timpului și Spațiului, văzute ca „forme” absolute, dincolo de experiență, ale „interiorului uman” și „exteriorului”. El și școala sa uriașă - Fichte, Hegel, Schelling, Schopenhauer, Nietzsche! - au Îndrăznit, Încă o dată, credem noi, ca ante-socraticii, nu să se „măsoare cu Divinitatea”, negând-o, așa cum au făcut legiuni
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
psihiatric, față de biografia mea? Față de acel „eu” privit azi „de sus”, de pe Înălțimile vârstei, când totul sau aproape totul „a fost spus”, când mi-am atins „limita”, dar nu În sensul „posibilităților mele de expresie” și „de ființă”, ci limita văzută ca „profil, ca relief al personalității”. Autist - În sensul unei precare, imperfecte, defazate, „fantasmatice” relații cu lumea și convențiile, aliate cu o frământare, agitație internă puternică, prelungită, ce m-a Împiedecat de a-mi găsi „stilul” - suferință acută postadolescentină, un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]