18,503 matches
-
Ediția nr. 838 din 17 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Nu aștepta în van să vină Când noaptea își mai plânge-n somn Un vis al nostru fără vină 'ntre două trenuri, pe-un peron... Scrâșnesc pe șine din tenebre Vagoane îmbrăcate-n fum Himere se-mpletesc funebre În pașii rătăciți pe drum... Departe, într-un colț de gară Doar un vagon uitat de timp E ruginit pe din'afară Udat de-un singur anotimp... Acarul plânge pe o dungă Cu
NU AŞTEPTA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345912_a_347241]
-
-n somn Un vis al nostru fără vină 'ntre două trenuri, pe-un peron... Scrâșnesc pe șine din tenebre Vagoane îmbrăcate-n fum Himere se-mpletesc funebre În pașii rătăciți pe drum... Departe, într-un colț de gară Doar un vagon uitat de timp E ruginit pe din'afară Udat de-un singur anotimp... Acarul plânge pe o dungă Cu-n ochi ascuns de umbre reci Un călător ar vrea să strângă O urmă-a ta, când, singur treci... Haloul dincolo de
NU AŞTEPTA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345912_a_347241]
-
Groza șeful primului guvern de largă concentrare democratică care a inventat 6 Martie. Se zice despre Zăroni că ar fi colecționat toate bancurile făcute pe marginea „culturii” sale. Mai ceva ca primarul! Un tren pleacă din Gara de Nord spre Deva - Arad. Vagonul restaurant deschidea doar la Ploiești unde s-a umplut ochi. La cafeluță au început bancurile, pe șoptite. După hohotele de râs la diferite mese bacurile s-au amplificat și tot vagonul era plin de veselie. Deodată un bătrânel se ridică
DEJA VU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347924_a_349253]
-
primarul! Un tren pleacă din Gara de Nord spre Deva - Arad. Vagonul restaurant deschidea doar la Ploiești unde s-a umplut ochi. La cafeluță au început bancurile, pe șoptite. După hohotele de râs la diferite mese bacurile s-au amplificat și tot vagonul era plin de veselie. Deodată un bătrânel se ridică de la locul său și, în dreptul ultimului povestitor, spune „te rog repetă” Avea un carnețel în mână. Tot vagonul a încremenit. L-au recunoscut pe Zăroni și toate bancurile erau despre el
DEJA VU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347924_a_349253]
-
După hohotele de râs la diferite mese bacurile s-au amplificat și tot vagonul era plin de veselie. Deodată un bătrânel se ridică de la locul său și, în dreptul ultimului povestitor, spune „te rog repetă” Avea un carnețel în mână. Tot vagonul a încremenit. L-au recunoscut pe Zăroni și toate bancurile erau despre el. Securitatea începuse să fie temută. Zăroni, care nu era deloc prost și avea umorul sănătos al țăranului ardelean și-a dat imediat seama de panica creată. După ce
DEJA VU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347924_a_349253]
-
ardelean și-a dat imediat seama de panica creată. După ce a început să râdă a spus jovial; „Încă nu-l auzisem. Doream doar să-l notez. Acum însă vă voi spune eu bancuri cu Zăroni” Abia la Teiuși, unde rămânea vagonul s-a spart gașca. Nu garantez că nu-i banc. Numele le găsiți în Wiki. Referință Bibliografică: Deja vu / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1209, Anul IV, 23 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner
DEJA VU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347924_a_349253]
-
răspunzând mirării din privirile Irinei, adăugă: “ nu l-ați completat”. Aceasta nu mai întrebă ce anume mai trebuia completat și luându-l cu grabă, se îndreptă spre peronul la care deja trăgea trenul ce avea în componența sa, doar trei vagoane. Își găsi locul și se așeză urmărind din priviri agitația creată de pasagerii care încă se mai aflau în explorare, ținând în mână ca pe o hartă indescifrabilă, biletele. Printre acești nedumeriți, se strecurau pe rând tot felul de vânzători
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
și pe “Paler” și imediat, mâna sa se întindea, arătând celor curioși câteva cărți și îndemnându-i să le cumpere. Și din urma lui, în acest neîncetat du-te - vino, o altă apariție capta atenția călătorilor. Târându-se pe podeaua vagonului - oare cum urcase, mai apucă să se întrebe Irina - un cerșetor se oprea lângă fiecare scaun și în numele divinității cerea insistent să fie ajutat ca să-și cumpere “o pâinică”. “Eu nu mă prefac” - adăuga el vârându-și insistent piciorul schilod
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
băiatului care reapăruse ca prin farmec în preajma sa și-i întinse banii. Privind apoi în jur, își spuse că în tren par să fie mai mulți vânzători decât călători. Nu-și mai amintea să fi văzut atâția într-un singur vagon și într-un interval de timp atât de scurt; doar călătorea destul de des. Tocmai pe când se gândea că iureșul acela de călători și vânzători ambulanți se potolește, văzu înaintând plin de importanță pe culoar, un tinerel tuciuriu îmbrăcat curat, cu
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
acesteia. După ce duse valiza până la un scaun încă neocupat, o așeză pe locul bagajelor și - aproape că se lipise de buzunarul proprietarului - așteptă până când acesta îi dădu suma ce păru că îl mulțumește. Însă nici nu apucase să iasă din vagon, că privirea sa ageră deja detectase un alt tânăr ce apăruse cu valiza lui în ușă. I-o confiscă imediat și ridicând-o deasupra capului ca pe un trofeu, înaintă pe culoar întrebând cu voce tare:”27?” “Știe cineva unde
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
grabă către locul cu numărul 27. Din nou aproape lipit de proprietarul valizei, insistă să primească două bancnote în loc de una, însă fiind refuzat, și-o strecură cu iuțeală pe cea căpătată în buzunar și se îndreptă cu aplomb către ușa vagonului în căutarea următoarei victime. În sfârșit, trenul se puse în mișcare și cei ce până atunci invadaseră trenul, se făcură nevăzuți. Iar călătorii, deja mai relaxați începură rând pe rând să își scoată telefoanele mobile din buzunare pentru a încropi
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
viața fără de moarte. Din fericire, prin ferestrele compartimentului începuse să se zărească în depărtare orașul și mulți călători începuseră să se pregătească strângând bagajele. Răspunsurile la apelurile telefonice deveniseră lapidare, pe culoar începuse să se formeze inevitabila coadă. Prin ferestrele vagonului se profilau pe fugă zidurile înnegrite și coșcovite ale unei foste fabrici. Privirile oamenilor lunecau peste ele la fel ca peste piciorul cerșetorului. “Oare câte, din tot ce a fost, mai funcționează?” - se surprinse Irina întrebându-se. Dar șuieratul locomotivei
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
mierea. Ce zumzet, ce zbor dezorientat urma; parcă înnebuneau albinele... Între timp, trenul încetinise și în scurt timp se opri la peron. Valul gălăgios de călători adunat deja pe culoar se rupse în două, scurgându-se spre ieșiri. Curând, peste vagonul pe jumătate golit, se așternu liniștea. Își privi ceasul. Mai avea puțin până la destinație. Referință Bibliografică: Flash / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1123, Anul IV, 27 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Tania Nicolescu : Toate Drepturile
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
reproșuri și chiar interdicții ce n-au servit la nimic. Ea ascultă, tăcea și nu răspundea deloc, sau răspundea evaziv, până când anii ce alergau ca locomotivă pe șinele metalice fără să le simți viteza, au grăbit-o să prindă ultimul vagon să devină mamă ! Nici atunci bătrânul militar nu-și arătase înseninarea, numai în adâncul ființei lui licărea bucuria așteptării unui nepot. Cu sufletul întunecat și capul obosit între palme cugeta la tot ce avea să urmeze...un nepot, copilul copilului
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
într-o oră, se găseau în fața casei de bilete a gării Constanța. Au preferat să circule cu clasa I, pentru a evita aglomerația din tren, mai ales pe ruta Medgidia - Făurei. Trenul s-a pus în mișcare. Privind pe fereastra vagonului cum rămâne peronul în urmă, Mircea se întreba dacă va mai reveni mai mult de o singură dată, cu ocazia luării întregului bagaj de la tușa Saveta sau dacă viața îi va călăuzi din nou pașii pe aceste meleaguri nu ca
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
la mai puțin de șapte zeci de kilometri unul de celălalt. Stelian era din Drăgănești, o localitate la vreo opt kilometri de Tecuci. În zona Tecuci-ului se stabilise mulți țigani, așa că nu a fost impresionat când, din Medgidia, holul vagonului a fost invadat de persoane gălăgioase și murdare, aflate în tranzit spre vagoanele de clasa a II-a. Pentru câteva momente viața din tren s-a mai animat un pic. Era gălăgie. Se tot strigau în graiul lor unul pe
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
din Drăgănești, o localitate la vreo opt kilometri de Tecuci. În zona Tecuci-ului se stabilise mulți țigani, așa că nu a fost impresionat când, din Medgidia, holul vagonului a fost invadat de persoane gălăgioase și murdare, aflate în tranzit spre vagoanele de clasa a II-a. Pentru câteva momente viața din tren s-a mai animat un pic. Era gălăgie. Se tot strigau în graiul lor unul pe celălalt, până s-au liniștit și ei. Stelică a adus vorba despre banchet
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
mecanicul să mai schimbe câteva vorbe cu acesta, cobora o femeie cam la 29-30 ani cu statura sub medie,,spre scunda, dar bine proporționate și destul de frumoasa.Femeia lasă pe peronul gării o mică valijoara și se duse la ușă vagonului de unde ajuta să coboare un băiețel slăbuț ce se ajută de două cârje pentru a merge. -Gata mama am ajuns ? întreba băiatul;-Da mama ... îi spuse cu glas trist femeia;-Stai aici lângă geamantan..până mă interesez cum ajungem la
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
somnu-n gene, am răzbit până la urmă să ajung la stația de metrou. Aici, liniște, oameni care la fel ca și mine își reveneau după sărbători. Drumul a fost plăcut aș spune, pentru că aproape reușisem să ațipesc stând pe scaun, în vagonul care se legăna relaxant, pe șine. Am ieșit din metrou și m-am oprit la semafor. În fața mea, așteptând și ea culoarea verde, se afla o duduie. O priveam din spate - păr bogat, roșcat, căzându-i în inele până aproape de
IATĂ ANUL NOU S-A APROPIAT, DIN CEEER de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348926_a_350255]
-
10 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Povestire de N. Bălașa Oltenii un fel de evrei Comparatism, Baba Cloanța în mintea de copil Cu gândul totuși la domnul ce într-un fel mă acostase, am încercat să ațipesc întinsă pe canapeaua vagonului, cu capul pus la Katy în brațe. Trupul ei cald mă făcea să mă simt, oarecum, protejată. Simțindu-i sânii, am fost tentată să îmi sug degetul, asemănător vremurilor în care abia mă înțărcaseră. Jenată, fie și numai de amintirile
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
că ar fi fost taică-tău... - Ăsta? Păi, l-am văzut prima dată în aeroport. Mi-a reproșat că i-am luat căruciorul, dar eu l-am găsit gol și... Ne trebuia, nu? - Apoi? - Aici în tren, mai spre capătul vagonului, când să mă duc la... - Bine, bine, dar cum era? - Mde! Un fel de cioară vopsită cu tupeu... - Înalt? - Cam da, dar nu cine știe ce prea, prea... - Adică? - Ce să îți mai spun? Unul cu o moacă de rudar. - Ți-a
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
în adâncul nostru această cutremurătoare taină. „Pasărea cu clonț de rubin" Familia poetului a știut adevărul de la început. Răpus pe patul de la Spitalul de Urgență, el le-a mărturisit tatălui său și câtorva prieteni apropiați că a fost împins între vagoanele tramvaiului și că-l cunoștea pe executant. Singura mărturisire, din zorii zilei de 10 decembrie, dictată lui Aurel Covaci, care fusese chemat la dorința lui Nicolae Labiș de o voce anonimă, cu un ușor accent rusesc (vocea Mariei Polevoi - dansatoare
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
din fața spitalului, face bucla și oprește ușor în fața Muzeuluiui Șuțu. Patru persoane așteaptă să urce, Labiș e al treilea, dar tot mai șovăie. Când pornește tramvaiul, cel de-al patrulea îl împinge pe Nicolae Labiș pe grătarul dintre cele două vagoane. Grișa strigă că cel căzut e beat, în timp ce Mary, nemaiîndurând grozăvia, spune că îl cunoștea pe poetul Nicolae Labiș și roagă să fie dus la spital. Considerând că victima este în stare de ebrietate, doi bărbați (probabil martorii din stație
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
în seara aceea, dar nici măcar amețit n-am fost."; Nu am căzut singur, am fost îmbrâncit din spate de cineva. Nu aveam intenția să iau tramvaiul din mers, fiindcă trebuia să văd mai întâi în ce tramvai și în ce vagon urcă ea". Maria Polevoi îl zărește ajuns în stație, dar se răzgândește și se retrage în umbră. „Aveam multe motive ca nimeni să nu mă vadă cu el. Când a sosit primul tamvai nr. 13, l-am urmărit cu privirea
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
dispune trimiterea dosarului la Procuratura Raionului Tudor Vladimirescu. Concluzia a fost că, pentru producerea accidentului, vinovat ar fi manipulantul tramvaiului, consemnându-se următoarele: „Întrucât accidentul nu s-a datorat nici cel puțin faptului încercării sale de a se urca în vagon, urmează a se constata că (nu) sunt întrunite elementele constitutive ale acestui delict și a pronunța ca atare încetarea procesului". Mihai Beniuc a avut sarcină grea. El a trebuit să-i alunge pe tinerii, pe scriitorii sau pe studenții înghesuiți
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]