15,959 matches
-
legiuitorul a inclus în sfera ilicitului penal orice faptă de aderare sau de sprijinire a unei organizații cu caracter fascist, legionar, rasist ori xenofob, indiferent de forma concretă pe care o îmbracă actele de aderare sau de sprijinire. Cum însă verbele „a adera“ și „a sprijini“ nu sunt definite, în mod distinct, în cuprinsul legii penale, acestea au sensul comun, prevăzut în Dicționarul explicativ al limbii române, sens care va fi avut în vedere de către organele judiciare cu prilejul soluționării
DECIZIA nr. 355 din 10 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300004]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > VERBUL DIN OGLINDĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 488 din 02 mai 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin Țene Verbul din oglindă Verbul încărcat de înjurătură s-a privit în oglindă, speriat de propriul chip și
VERBUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340738_a_342067]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > VERBUL DIN OGLINDĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 488 din 02 mai 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin Țene Verbul din oglindă Verbul încărcat de înjurătură s-a privit în oglindă, speriat de propriul chip și ură s-a spâmzurat de-o grindă a frazei următoare... plecată aiurea pe cărare fraza a luat foc de supărare văzând că verbul nu
VERBUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340738_a_342067]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > VERBUL DIN OGLINDĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 488 din 02 mai 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin Țene Verbul din oglindă Verbul încărcat de înjurătură s-a privit în oglindă, speriat de propriul chip și ură s-a spâmzurat de-o grindă a frazei următoare... plecată aiurea pe cărare fraza a luat foc de supărare văzând că verbul nu mai moare. Ajunsă
VERBUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340738_a_342067]
-
Țene Verbul din oglindă Verbul încărcat de înjurătură s-a privit în oglindă, speriat de propriul chip și ură s-a spâmzurat de-o grindă a frazei următoare... plecată aiurea pe cărare fraza a luat foc de supărare văzând că verbul nu mai moare. Ajunsă-n sat l-a adoptat ca predicat... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Verbul din oglindă / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 488, Anul II, 02 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al
VERBUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340738_a_342067]
-
și ură s-a spâmzurat de-o grindă a frazei următoare... plecată aiurea pe cărare fraza a luat foc de supărare văzând că verbul nu mai moare. Ajunsă-n sat l-a adoptat ca predicat... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Verbul din oglindă / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 488, Anul II, 02 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
VERBUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340738_a_342067]
-
cu antichități, / numai duminica, / în vestiarul inimii” (p.5). Putem interpreta și faptul că poetul a explicat titlul cărții prin câteva idei poetice. Oricum, prin natura sa ardentă, Baciul domnișan își dezvăluie gândurile, uitându-se „anonim” și povestind... Folosește însă verbul reflexiv „mă povestesc”, ceea ce sugerează intensitatea emoțională și sentimentală a creației sale artistice. Își expune sentimentele în anonimat, fără prea multă paradă. De fapt, Eul liric se vrea „anonim” într-o acțiune trainică, de sărbătoare a inimii („numai duminica”), pentru
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
ieșit în cale se strecoară din inimă în gură mai multe în fluviu se-adună ce curge la vale înspumat, ziua și noaptea pe lună râul de cuvinte născut din păcat. Se-adună toate în Marea Limbii Române, Furtună de verbe în adâncuri și valuri, Seninul cuvântului rămâne în patria întinsă la plaje pe maluri... Fluturele de pe fundul apei Cerul se privește în oglinda apei Stele sus , planete pe fundul oceanului, Nimeni nu cere socoteală sapei Când imaginea cade în lentila
FLUVIU CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340819_a_342148]
-
lui, prin modul cald și deschis cu care primea pe oricine avea un necaz sau o întrebare. Uita de el și era al tău. Niciodată egoist, ci întotdeauna mult milostiv și îndelung răbdător. Simțeai că Dumnezeu vorbește prin atitudinea și verbul lui. Cuvântul Părintelui Constantin Galeriu era normă și reper. Raportarea lui la Tradiția autentică a Bisericii era un lucru firesc, articulat și natural. Nu ignora și nici nu disprețuia sursele de informare, media sau internetul și credea că dacă acestea
NOUĂ ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PĂRINTELUI PROFESOR CONSTANTIN GALERIU DE LA BISERICA „SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 586 din 08 august [Corola-blog/BlogPost/340862_a_342191]
-
el, pe a doua zi dimineața să-l ardeți în foc“. De asemenea, timp de șapte zile adepții mozaismului erau obligați să mănânce azimi, aluatul fiind interzis în această perioadă. Cea mai larg răspândită ipoteză apropie numele sărbătorii Pesah de verbul pasah „a trece peste, a sălta, a șchiopăta“. Este ciudat că grecii și romanii au preluat Paștele sub forma Pascha, Paska, pascha cu semnificația nouă, creștină, care desemnează învierea Mântuitorului, ce pare mai asemănătoare cu varianta aramaică Pasha cu a
O TÂLCUIRE ETIMOLOGICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340932_a_342261]
-
sălta, a șchiopăta“. Este ciudat că grecii și romanii au preluat Paștele sub forma Pascha, Paska, pascha cu semnificația nouă, creștină, care desemnează învierea Mântuitorului, ce pare mai asemănătoare cu varianta aramaică Pasha cu a. Nu este sigură apropierea de verbul care înseamnă „a trece, a sălta“, deși e acceptată de majoritatea cercetătorilor. Din punct de vedere etimologic este mult mai plauzibilă ipoteza care vede în acest străvechi obicei de primăvară o sărbătoare păstorească de sacrificare a primelor roade ale turmelor
O TÂLCUIRE ETIMOLOGICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340932_a_342261]
-
care le-am iubit de-a lungul parcursului meu existențial de până acum, de fapt, o umilă încercare întru dezvoltarea unei relații pe cât se poate de simetrice între Cuvânt și Suflet, care să tindă către intenția inițială a Creatorului de Verb primordial și lume, Dumnezeu. Iar în această mulțime destul de încăpătoare de portrete cu pricina, s-ar afla, în mod evident, și chipul fascinant, de o rară expresivitate artistică al celei care a fost actrița LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ*, o entitate umană cu
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
genunchii ei cu gust de mere Coapte. În grădina Sarmizegetusei Zamolxis o binecuvântează. O așez Pe ceasul solar, să bată ora la poarta Strămoșilor. Înscriu iubirea noastră În poemul înviorat de roua dimineții Cuvântului. Și ne-o dăruim la echinocțiul Verbului său, în tămâia zilei întâi, de Martie. Elisabeta IOSIF Decembrie, 2012 Referință Bibliografică: DIMINEAȚA CUVÂNTULUI / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 727, Anul II, 27 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DIMINEAŢA CUVÂNTULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341535_a_342864]
-
când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă până la noi de limba ce o vorbesc. Patria îmi este Limba Română în ea bobul de grâu germinează verbele poemelor eminesciene. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Glorie Limbii Române, poem de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1043, Anul III, 08 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile
GLORIE LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342073_a_343402]
-
așa, lumea veche va fi nouă pentru tine, Cititorule! Eu, Poetul ... (Dana-Mihaela Burda) sunt versuri care preced povestea de deschidere „Pas în doi”, în care sensurile filosofice se comunică fluent, gnomic, cu o nuanță de amărăciune romantică a condiției asumate. Verbele sunt la prezentul etern, abstract, rece, cu nuanța unor maxime inflexibile, căci până la urmă, în fiecare dintre noi poate fi un Mag. El vede și cunoaște totul, pentru că privește lumea în continua ei mișcare, dar sufletul său sălășluiește în ținuturile
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
o expresie cu puteri miraculoase în stare să încifreze, într-o imagine fulgerătoare, misterul vieții și infinitul lăuntric al creatorului. El dispune de posibilitățile limbii cu o libertate suverană prin utilizarea tuturor formelor flexiunii, derivării și inovării ei, sum-esse-fui fiind verbul tutelar, sub cupola căruia rostește: „Fericiți sunt viii care de-acum înainte mor întru Poezie”, „sunt Cel dintâi, cârmuitor vederii”, „acum sunt trist de mine, Antipa rău mă doare”, „dezbracă-mă de ultimul Cuvânt încet, încet,/ până când toți sfinții de pe
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
altor genuri literare. De la articolul de ziar, reportaj, interviu și până la scrierile monografice despre unele instituții sau personalități culturale, toate le abordează cu succes, dovedindu-se un observator atent, un cercetător abil, un cărturar cu reale valențe scriitoricești, care prin verbul său, ne transmite nu numai informații, ci și un complex de trăiri afective. Ajuns la cea de-a treisprezecea lucrare cu largi rezonanțe în spațiul năsăudean, dar nu numai, Ioan Mititean a devenit un scriitor cu o popularitate deosebită, înscriindu
UN SLUJITOR AL SCRISULUI NĂSĂUDEAN, CRONICĂ DE MIRCEA DAROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342120_a_343449]
-
scurg lichide infestate Iar în nucleul de celulă se-aud timid voci de păcate Pe-altarul sufletului greu, sunt lumânări din lut prea negru Pe buzele prea des închise văd umbra gândului nespus Un demon orb din micul înger, citește verbul, clar , integru Iar infinitul de durere acum se-arată descompus Respectul ultimei silabe își cere dreptul prin tăcere Iar forța primului cuvânt e imobilă temporar Am fost închis în libertate pentru o clipă de plăcere Dar viitorul plin de raze
CAPTIV ÎN PROPRIUL UNIVERS de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342219_a_343548]
-
nu le plac decât gloria, / sângele și cuțitul. / Poeții sunt tații care nasc tați, / sunt cei care se spintecă / de dor de muierea cuvântului. // Văd trei vulturi zburând prin aer. / Dar nu-i văd cu ochii, / ci-i văd cu verbele mele....» - AmNS, 47) etc., ori sculptorului Bogdan Bogdanovici, al cărui album îi inspiră cele mai multe texte - Piatra, Belgradul de piatră, Bocet («Mama pietrii / ținea piatra născută de ea / și pietrificată, / în brațele ei o ținea / și plângea, plângea / Au, tu munte
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
-n înălțime / pe copacul de nimic. / Fi-voi eu, la urma urmei / behăit de piatră ce ridic / un păstor de punct asupra turmei / pietrelor lucrate doar de robi, de sclavi, de javre / desmuțind cuvântul din balade / și păduchiul unui substantiv, / verbului i se făcuse frig / iară de mișcarea din silabe / mi-au rămas orbite oarbe. («Homer» - AmNS, 126). XXI. Treapta înfrângerii zeilor-chirurgi: Tu departea, tu departea mea... (1984). Ciclul conține versuri erotice, elogiind marea împlinire a „întregului“ ființei prin regăsirea emisferelor
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
stârvuri de lemn / mi-am îngropat în voi cuvântul meu / și pe sămânța mea de Ana. // Câmpule și Bărăganule / ți-am lăsat oceanele / ți-am lăsat privirile / și, și călăririle. // Dar la rădăcina deasă / Din Ana făcui mireasă / și din verb făcui proverb / din nedrept un înțelept // Mare, tu, clocotitoare / de icre de pești / tu-mi ești mamă, iar nu zare / Făt-Frumoaso din povești / fără de descălecare / ci doar sinele ce ești / în de val cu țâță mare / pentru Ana ce-mi
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
din același lapte / Soro viață / de ești viață / vino soro de mă-ngheață / haide și mă pietruiește / lacrima-mi cărămizește / să fac turlă răsucită / și fără de greș / cea de la Argeș. Să îngrop sub mine domnii / voievozii și potopul / și doar verbul să-mi răsară / răsădind pe câmpuri snopul / și să mă preling la vale / doar de o cutremurare / de la Vrancea înspre mare / care-i neagră și-n secare. («Masca» - AmNS, 252); Se curbase orizontul / cum mâna cea a mamei mele / când
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
cu vorba cea dintâi / dar el s-a dus s-a dus / era un cui din palma lui Isus. («Gata, îngerul...» - AmNS, 303); A venit Daimonul la mine și mi-a zis: / - Scarpină- mă tu, te rog eu, la subțioara verbelor !... («A venit Daimonul...» - AmNS, 304); Aș răsturna bisericile toate, / clopotnițele lor le-aș face plug, / să ar cu ele grâul din cetate / și să-i dau foc, și s-o fac rug. Să ard în fumul ei speranța / de-a
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
oximoronica metaforă-simbol, zăpada neagră cu cerb alergând, „dintre stindarde plecând“: Tragică durere dor de nedescris / de un drag de stâncă / plânsu-mi-s. De drag de Rotaru / fără osii scriu / Este în zadaru' / Cărui îi sunt fiu / de înalț drapele / numai pentru verb / pe zăpada neagră / când aleargă un cerb / plecat dintre ele / plecat dintre ele / plecat dintre ele («Domnului Rotaru» - AmNS, 217) etc. XXIV. Treapta viscolului-poștaș: Tânjirile după firesc (1993) și Cărțile sibiline (1995). De a douăzeci și patra treaptă a poeziei
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
frunte mi l-a spulberat / să-l facă măcinată cărămidă la palat / și ochii mi i-a smuls la vale / ca două sorbituri principiale. De aceea dacă astăzi eu mai plâng / plâng doar cu creierul eu plâng. / Plâng doar cu verbe dacă plâng / cu scoarța cea mai cenușie plâng. («Către Laura», din Tânjiri către firesc, 1993 - SIng, 321). Analiza „ocazionalelor“ întărește impresia că Nichita Stănescu a fost asemenea unui vulcan, transformându-se în munte, „vulcan“ în permanentă „erupție lirică“, între anii
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]