6,128 matches
-
Obiectivul întâlnirii de consens a fost crearea unui document care să descrie problema, posibilitățile actuale de tratament, să delimiteze perspectivele de tratament și de cercetare în domeniul maladiilor musculo-scheletale și ale traumatologiei, respectând următoarele domenii: maladii articulare, maladii ale coloanei vertebrale, osteoporoză și traumatologie. O întâlnire de consens este echivalentă cu o comunicare științifică, având obiectivul de a clarifica utilitatea mijloacelor de diagnostic și tratament curente, cu trimitere la eficiența și securitatea în relație cu efectele lor asupra individului și societății
Prelegeri academice by PAUL BOTEZ () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92376]
-
are la bază masa osoasă, indică faptul că o mare parte a populației în vârstă are un mare risc pentru fractură. La vârsta de 50 ani, femeile au 15% și bărbații 6% risc pentru o fractură de șold. Incidența fracturilor vertebrale la femeile caucaziene post-menopauză este de trei ori mai mare pentru fractura de șold. In următorii 60 ani, numai modificările demografice vor produce o creștere masivă a acestor fracturi, numărul fracturilor de șold va crește de la aprox. 1,7 milioane
Prelegeri academice by PAUL BOTEZ () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92376]
-
tratarea fracturilor la persoanele în vârstă cu osteoporoză senilă, 0,8% fiind alocate numai pentru tratamentul fracturilor de col femural 21. O persoană de sex feminin de 50 ani are 16% probabilitate de fractură de șold, 32% probabilitate de fractură vertebrală, 15% probabilitate de fractură de antebraț, peste 50% probabilitate pentru orice alt tip de fractură osteoporotică. Principalele localizări ale fracturilor la osteoporotici sunt, în ordine frecvenței(Fig. 1): - Fracturile extremității superioare de femur (col femural, regiune trohanteriană); - Fracturile vertebrale; - Fracturile
Prelegeri academice by PAUL BOTEZ () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92376]
-
fractură vertebrală, 15% probabilitate de fractură de antebraț, peste 50% probabilitate pentru orice alt tip de fractură osteoporotică. Principalele localizări ale fracturilor la osteoporotici sunt, în ordine frecvenței(Fig. 1): - Fracturile extremității superioare de femur (col femural, regiune trohanteriană); - Fracturile vertebrale; - Fracturile epifizei distale a radiusului; - Alte fracturi diafizare si epifizare. Perspective Incidența osteoporozei va continua să crească dacă nu se vor adopta măsuri agresive de combatere a acesteia. Noile metode de diagnostic și tratament sunt costisitoare, dar efectul pe scăderea
Prelegeri academice by PAUL BOTEZ () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92376]
-
tăietură nazală, iar cel de pe partea ventrală poartă numele de tăietură prepalatal prepalatală. Parietalele formează cea mai mare p parte a cutiei craniene. Condilii occipitali au aproape o poziție orizontală, în timpul zborului capul rămâne într-o poziție perpendiculară față de coloana vertebrală. Pe linia medio-dorsală a cutiei craniene, la locul de unire a parietalelor, se găsește o ridicătură - - creasta sagitală, iar pe marginile externe ale regiunii occipitale se găseștecreasta occipitală. Coloana vertebrală: Este formată din: 7 vertebre cervicale, 11 - 12 vertebre dorsale
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
în timpul zborului capul rămâne într-o poziție perpendiculară față de coloana vertebrală. Pe linia medio-dorsală a cutiei craniene, la locul de unire a parietalelor, se găsește o ridicătură - - creasta sagitală, iar pe marginile externe ale regiunii occipitale se găseștecreasta occipitală. Coloana vertebrală: Este formată din: 7 vertebre cervicale, 11 - 12 vertebre dorsale, 5 - 7 vertebre lombare, 3 - 4 vertebre sacrale și până la 15 vertebre codale. Unele vertebre cervicale la 15 vertebre codale. Unele vertebre cervicale și dorsale se pot suda a asigurând
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
din: 7 vertebre cervicale, 11 - 12 vertebre dorsale, 5 - 7 vertebre lombare, 3 - 4 vertebre sacrale și până la 15 vertebre codale. Unele vertebre cervicale la 15 vertebre codale. Unele vertebre cervicale și dorsale se pot suda a asigurând rigiditatea coloanei vertebrale, iar vertebrele lombare, sacrale și unele codale se sudează formând osul sacral. Cutia toracică: Este mult lărgită în partea posterioară, prezintă sternul alcătuit din mai m multe segmente: manubrium, mezostern, apofiză xifoidă și prevăzut cu o creastă mediană ce amintește
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
puternice și curbate și două scapulare prevăzute c cu câte o apofiză coracoidă. Scapularele sunt mari, se deplasează pe partea dorsală dând posibilitatea inserției mușchilor ce determină mișcarea aripilor în zbor ca și a mușchilor ce fixează centura la coloana vertebral centura la coloana vertebrală. Membrele anterioare: S-au depărtat între ele cu tot cu scapularul cu 90o, articulația lor la centură deplasâdu-se către partea dorsală. Humerusul, radiusul și cubitusul sunt așezate în același plan cu metacarpienele desfășurate în evantai. În legătură cu adaptarea la
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
două scapulare prevăzute c cu câte o apofiză coracoidă. Scapularele sunt mari, se deplasează pe partea dorsală dând posibilitatea inserției mușchilor ce determină mișcarea aripilor în zbor ca și a mușchilor ce fixează centura la coloana vertebral centura la coloana vertebrală. Membrele anterioare: S-au depărtat între ele cu tot cu scapularul cu 90o, articulația lor la centură deplasâdu-se către partea dorsală. Humerusul, radiusul și cubitusul sunt așezate în același plan cu metacarpienele desfășurate în evantai. În legătură cu adaptarea la zbor a membrelor anterioare
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
mi facilitând mișcarea femurului către partea dorsală. Îndepărtarea oaselor bazinului face ca s simfiza pubiană să fie absentă, astfel cele două pubisuri sunt legate printr-o chingă fibroasă sau fibro-cartilaginoas cartilaginoas cartilaginoas cartilaginoasă. Ilioanele și ischioanele se sudează la coloana vertebrală. Membrele posterioare: Femurul face un unghi aproape drept cu coloana vertebrală, iar tibia a are o dezvoltare completă și peroneul este redus la un fi filet osos. Tarsul preizintă trei șiruri de oase, dintre oasele tarsiene, calcaneul prezintă o apofiză
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
ca s simfiza pubiană să fie absentă, astfel cele două pubisuri sunt legate printr-o chingă fibroasă sau fibro-cartilaginoas cartilaginoas cartilaginoas cartilaginoasă. Ilioanele și ischioanele se sudează la coloana vertebrală. Membrele posterioare: Femurul face un unghi aproape drept cu coloana vertebrală, iar tibia a are o dezvoltare completă și peroneul este redus la un fi filet osos. Tarsul preizintă trei șiruri de oase, dintre oasele tarsiene, calcaneul prezintă o apofiză numit numită pinten pinten și lung adesea cât gamba, situat în
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
este situat în regiunea lombo-sacrată. Bipedia a atras modificări morfo-funcționale caracteristice numai omului și indispensabile evoluției psiho-fizice a acestuia: a) eliberarea membrelor anterioare, care pot fi folosite atât ca analizatori senzitivi, cât și ca aparate de prehensiune; b) verticalizarea coloanei vertebrale, care atrage modificarea numărului de vertebre mobile (la om sunt 24: 7 cervicale, 12 toracale sau dorsale, 5 lombare), precum și apariția unor elemente de susținere solide (osul sacrum rezultat prin sudarea celor 5 vertebre sacrate). Concomitent cu aceste modificări a
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
elemente de susținere solide (osul sacrum rezultat prin sudarea celor 5 vertebre sacrate). Concomitent cu aceste modificări a avut loc și curbarea coloanei (lordoza lombară) și formarea celor două curburi compensatorii: toracică (cifotică) și cervicală (lordotică). Prin aceste modificări coloana vertebrală devine sinusoidă cu rezistență mare la presiune. c) orizontalizarea găurii occipitale rezultă din verticalizarea coloanei realizând, pe de o parte, orientarea senzorială a feței, cu o mai bună percepție a stimulilor iar pe de altă parte, determină dezvoltarea emisferelor cerebrale
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
treia este importantă pentru formarea somitelor și a plăcii neurale. Somitele sunt condensări mezodermice sub formă de mase celulare dezvoltate în mezodermul paraxial, de fiecare parte a notocordului. Prin diviziunea somitelor în sclerotoame, mioame și dermatoame se vor forma: coloana vertebrală, musculatura și dermul. Placa neurală se formează datorită unei înaroșări a ectodermului pe linia mediană. în săptămâna a patra această placă se va extinde, se va înrula și va forma tubul neural - precursorul sistemului nervos central (7, 11). Trofoblastul continuă
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
diferențieze în elemente primordiale mezodermice: -mioame - din care se formează musculatura seamentară a peretelui antero-lateral și posterior al trunchiului; -dermatoame - din care se formează o parte a dermului scalpului, actului, trunchiului; -sclerotoame - ce stau la baza formării corpilor și arcurilor vertebrale precum și a unei părți din craniu. Datorită fenomenelor și ritmurilor diferite de creștere pe care le prezintă componentele corpului embrionar, reaiunea cefalică și cea dorsală, își măresc rapid volumul; șanțul limitant amâne relativ fix. Creșterea rapidă a nevraxului determină o
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
4. de locomoție: la nivelul oaselor se realizează inserțiile musculare și liaamentare; 5. în activitatea metabolică (rezervă pentru sărurile minerale din oraanism, loc de formare a alobulelor roșii). Scheletul osos al corpului este format din schelet axial, reprezentat de coloana vertebrală, la care se adauaă ca anexe coastele și sternul formând împreună trunchiul osos. La scheletul axial se adauaă scheletul membrelor precum și cel al extremității cefalice. OSTEOGENEZA Osteoaeneza este procesul prin care se formează oasele, astfel încât să ajunaă proaresiv la forma
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
cavităților de protecție (cutia craniană) sau servesc ca suprafețe de inserție pentru un număr mare de mușchi (omoplatul); -oasele scurte: au toate dimensiunile sensibil eaale; se aăsesc dispuse în reaiunile care necesită o mare mobilitate și amplitudine de mișcare: coloana vertebrală, carp, tars. în afara acestor clasificări există oase \a care intră în discuție caracterul arhitectural (oasele pneumatice), poziția și situarea lor în oraanism (sesamoide, suturale). Oasele pneumatice (Fiaura 8) sunt oase care în interiorul lor au incluse cavități pline cu aer. Acestea
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
la nivelul mâinii, piciorului; nu îndeplinesc rol în oraanism. Oasele nereaulate (Fiaura 9) sunt oase ale căror aspect extern nu poate fi inclus într-o formă aeometrică. Aceste oase sunt dispuse în oraanism în reaiunile care necesită maximă mobilitate (coloana vertebrală) și care trebuie să realizeze protecția altor sisteme (sistemul nervos). Acest tip de oase este descris la subcapitolul “Caracterele aenerale ale vertebrelor”. Detaliile morfoloaice de la nivelul oaselor Oasele suferă o serie de accidente de formă determinate de acțiunile oraanelor din
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
cele două grupuri de lamele sunt dispuse sistemele Havers și sistemele intermediare. în cazul oaselor spongioase cavitățile medulare sunt largi și neregulate fiind limitate de travee osoase subțiri formate din câteva lamele osoase fundamentale în care se găsesc osteocitele. COLOANA VERTEBRALĂ (COLUMNA VERTEBRALIS) Coloana vertebrală este o tijă osoasă situată în partea dorsală a trunchiului și median; este formată dintr-o serie de elemente discoidale suprapuse denumite vertebre. Coloana vertebrală este alcătuită din 33-34 vertebre ce formează mai multe regiuni: - cervicală
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
lamele sunt dispuse sistemele Havers și sistemele intermediare. în cazul oaselor spongioase cavitățile medulare sunt largi și neregulate fiind limitate de travee osoase subțiri formate din câteva lamele osoase fundamentale în care se găsesc osteocitele. COLOANA VERTEBRALĂ (COLUMNA VERTEBRALIS) Coloana vertebrală este o tijă osoasă situată în partea dorsală a trunchiului și median; este formată dintr-o serie de elemente discoidale suprapuse denumite vertebre. Coloana vertebrală este alcătuită din 33-34 vertebre ce formează mai multe regiuni: - cervicală: ce prezintă 7 vertebre
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
din câteva lamele osoase fundamentale în care se găsesc osteocitele. COLOANA VERTEBRALĂ (COLUMNA VERTEBRALIS) Coloana vertebrală este o tijă osoasă situată în partea dorsală a trunchiului și median; este formată dintr-o serie de elemente discoidale suprapuse denumite vertebre. Coloana vertebrală este alcătuită din 33-34 vertebre ce formează mai multe regiuni: - cervicală: ce prezintă 7 vertebre; -toracală: formată din 12 vertebre; - lombară: alcătuită din 5 vertebre; - sacrată: unde se descriu 5 vertebre sudate între ele și care formează osul sacrum; -coccigiană
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
lombară sunt oase mobile, independente de unde și denumirea de vertebre adevărate. Aceste vertebre prezintă caractere generale, regionale și particulare (2, 3, 11, 20). Caracterele generale ale vertebrelor Toate vertebrele, indiferent de regiunea din care fac parte, sunt formate din corpul vertebral, masa apofizară, pediculul vertebral, gaura nutritivă (Figura 15). Corpul vertebral (corpus vertebrae) este o masă osoasă variabilă ca volum, cilindrică și care prezintă două fețe, una superioară și una inferioară, și o circumferință. Masa apofizară sau arcul vertebral (arcus vertebralis
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
independente de unde și denumirea de vertebre adevărate. Aceste vertebre prezintă caractere generale, regionale și particulare (2, 3, 11, 20). Caracterele generale ale vertebrelor Toate vertebrele, indiferent de regiunea din care fac parte, sunt formate din corpul vertebral, masa apofizară, pediculul vertebral, gaura nutritivă (Figura 15). Corpul vertebral (corpus vertebrae) este o masă osoasă variabilă ca volum, cilindrică și care prezintă două fețe, una superioară și una inferioară, și o circumferință. Masa apofizară sau arcul vertebral (arcus vertebralis) formează peretele posterior al
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
adevărate. Aceste vertebre prezintă caractere generale, regionale și particulare (2, 3, 11, 20). Caracterele generale ale vertebrelor Toate vertebrele, indiferent de regiunea din care fac parte, sunt formate din corpul vertebral, masa apofizară, pediculul vertebral, gaura nutritivă (Figura 15). Corpul vertebral (corpus vertebrae) este o masă osoasă variabilă ca volum, cilindrică și care prezintă două fețe, una superioară și una inferioară, și o circumferință. Masa apofizară sau arcul vertebral (arcus vertebralis) formează peretele posterior al găurii vertebrale și este alcătuit din
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
din corpul vertebral, masa apofizară, pediculul vertebral, gaura nutritivă (Figura 15). Corpul vertebral (corpus vertebrae) este o masă osoasă variabilă ca volum, cilindrică și care prezintă două fețe, una superioară și una inferioară, și o circumferință. Masa apofizară sau arcul vertebral (arcus vertebralis) formează peretele posterior al găurii vertebrale și este alcătuit din mai multe elemente. - Apofiza spinoasă (processus spinosus) este localizată posterior, pornind de la locul de unire al celor două lame vertebrale. Pentru descrierea anatomică prezintă o bază, un vârf
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]