3,591 matches
-
intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără nici o lumină vizibilă, dar care zumzăiau, mârâiau sau vibrau în timp ce-l examinau cu simțurile lor neumane. Testele se succedau unul după altul, pe toată durata relatării lui Gosseyn: Narațiunea i-a fost oprită de trei ori; de două ori, când a fost necesară investigarea cu raze x ultrasensibile a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și-ar fi omorât tatăl. Domnule Wenthworth (întrebarea lui Lyttle suna ciudat de timid): în cât timp poate fi făcut să mărturisească un non-A? ― N-aș putea să-ți spun cu exactitate. Era pur și simplu înghețat. Mintea îi vibra, parcă lovită ca brutalitate de un drug de oțel. Thorson își juca impecabil jocul. Își regăsi vocea și spuse: ― Ascultă-mă, sunt nevoit să te las să te hotărăști singur dacă mai rămâi sau nu la serviciu, până la miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
îndoială, era o închizătură care trebuia decuplată. Tubul făcu clic! Brusc, un voal des îi întunecă privirea. Camera se balansă cu el ― deși complet uluit, rămânea conștient, iar răspunsul, respectiv perceperea celor ce se petrecea, era clară ― apoi oscilă, fremătă, vibră din toate moleculele, se tulbură ca o imagine reflectată de oglinda apei unui lac în care s-a aruncat o piatră. Capul începu să-l doară. Bâjbâi cu buricele degetelor în căutarea tubului, dar vederea aproape că 1 părăsise. Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
despre cutia aceea de carton roșu căreia, datorită obiceiului meu de a da nume obiectelor, îi spuneam Intimitate, dar mă tem să nu îngreunez o înțelegere și așa destul de vagă.) În dimineața următoare, un Ritm dușmănos mi-a dat târcoale : vibra, ciripea, zbârnâia, izbea în geam, trosnea în varul pereților, îl simțeam pretutindeni, real și perfid. Ca să mă apăr, am început să-mi pendulez capul spre dreapta și spre stânga, era o amenințare, el s-a restrâns, s-a comprimat, a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bănuiam, cerul părea lipit de ei, se clătina odată cu ei într un fel de mișcare compactă, vârfurile nucului se înălțau indiferente, ca iarna, când își uită seva în adâncurile trunchiurilor. Mă gândeam la scândura de jos pe care stătusem, poate vibra și ea. O sevă năvalnică năpădise lumea, fiorul ei atinse creanga cea mai de sus a nucului, se abătu asupra salcâmului... Pe partea liberă a cerului se opri o pasăre, știam că era moartă, eram chiar eu pe catafalcul verde
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spre una dintre ele și m-am ghemuit acolo, printre crengi. Tirul s-a întețit, păstrându-mă la mijloc. Stăteam cu fruntea lipită de trunchi, crengile mă înțepau, furnicile începuseră să mi mișune pe față, vedeam prin pleoape exploziile roșii-negre, vibram la vuietul cerului, mi se părea că sosise clipa marelui sfârșit și așteptam, nu știu de ce, năvala apelor devastatoare. Firește, nu-mi era frică, grandoarea catastrofică exclude panicile mărunte. Stăteam acolo, sub trăsnete, într-un sfârșit care nu era al
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o altă ușă. Ușa biroului dădea într-un culoar de trei metri lungime, la capătul căruia se găsea o altă ușă. Gosseyn, fără să mai stea pe gânduri, o deschise și se opri. Încăperea largă care se deschidea în fața ochilor vibra cu rezonanțe înfundate. Un pilon arcuit țâșnea dintr-un perete la opt metri înălțime, atât de bine încadrat, încât părea o prelungire a zidului. Partea exterioară a acestui pilon transparent strălucea puternic. Scări mici porneau de la podea până la sicriul Zeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
facă. Ori în momentul acela Gosseyn nu era dispus să facă vreuna. El optase pentru o anumită comportare, pe plan abstract: obrăznicia. Și zise: ― Cine-i sperietoarea asta? Creatura izbucni într-un râs grav. Vocea, când îi răspunse, era profundă, vibrând ca nota "sol" a unei viori. ― Să zicem ― zise el ― sunt elementul X. Gosseyn își întoarse privirea de la X la tânăra fată. Aceasta, cu răceală, nu-și plecă ochii, dar o umbră de îmbujorare îi coloră obrajii. Își schimbase rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără nici o lumină vizibilă, dar care zumzăiau, mârâiau sau vibrau în timp ce-l examinau cu simțurile lor neumane. Testele se succedau unul după altul, pe toată durata relatării lui Gosseyn: Narațiunea i-a fost oprită de trei ori; de două ori, când a fost necesară investigarea cu raze x ultrasensibile a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și-ar fi omorât tatăl. Domnule Wenthworth (întrebarea lui Lyttle suna ciudat de timid): în cât timp poate fi făcut să mărturisească un non-A? ― N-aș putea să-ți spun cu exactitate. Era pur și simplu înghețat. Mintea îi vibra, parcă lovită ca brutalitate de un drug de oțel. Thorson își juca impecabil jocul. Își regăsi vocea și spuse: ― Ascultă-mă, sunt nevoit să te las să te hotărăști singur dacă mai rămâi sau nu la serviciu, până la miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îndoială, era o închizătură care trebuia decuplată. Tubul făcu clic! Brusc, un voal des îi întunecă privirea. Camera se balansă cu el ― deși complet uluit, rămânea conștient, iar răspunsul, respectiv perceperea celor ce se petrecea, era clară ― apoi oscilă, fremătă, vibră din toate moleculele, se tulbură ca o imagine reflectată de oglinda apei unui lac în care s-a aruncat o piatră. Capul începu să-l doară. Bâjbâi cu buricele degetelor în căutarea tubului, dar vederea aproape că 1 părăsise. Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
clipă aproape nemișcată deasupra șirului de dealuri negre din dreapta lui, apoi dispăru. Corl își reveni din buimăceală și se repezi ca un tigru printre stânci. În ochii lui negri și rotunzi ardea o dorință aprigă. Perii de pe urechi începură să vibreze, semnalându-i o cantitate de id atât de mare, încât foamea lui deveni insuportabilă. Soarele, trandafiriu acum, urcase mult pe cerul de purpură, în vreme ce Corl se furișa înapoia unor stânci și privea, din umbra lor, ruinele orașului de la poale. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vileag capacitatea de apărare. Furios, Kent își șterse cu o mână fața mânjită, iar cu cealaltă își căută arma. Țeava acesteia se ridică brusc, iar raza albă a trasorului țâșni spre capul masiv al lui Corl. Perii de pe urechile acestuia vibrară, anulând automat energia. Ochii lui negri și rotunzi se îngustară, privindu-i pe oamenii care-și întindeau mâinile spre arme. De lângă ușă, Grosvenor spuse, cu un glas tăios: - Încetați! Dacă nu ne ținem firea, e vai de noi! Kent își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sistemul nervos. Generatoarele îi murmurară imnul energiei lor pure. Corl simți fluxul care trecea prin cablurile din pereți și prin încuietoarea ușii. Încordându-și trupul, se strădui din răsputeri să domine această furtună de energie. Deodată, perii de pe urechi îi vibrară în ritmul ei. Auzi atunci un zăngănit metalic. Atingând ușor ușa cu unul din tentaculele sale, Corl o deschise și ieși pe coridor. O clipă se simți năpădit de un imens dispreț, gândindu-se la ființele acelea stupide care cutezaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
schilodindu-i pe mulți. Nici acum pericolul nu trecuse cu totul, dar era incomparabil mai mic. - Ce ciudat! Exclamă cineva. Parcă s-ar fi mișcat nava! Grosvenor avusese aceeași senzație: s-ar fi zis că cineva verifica poziția navei. Aceasta vibră o clipă, înainte de a reveni la poziția normală. - Pennons, cine-i în sala motoarelor? întrebă căpitanul Leeth, pe un ton tăios. - Asistentul meu și ajutoarele sale, răspunse mecanicul-șef, alb ca varul. Nu văd cum ar fi putut ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Seksik, Consultația (2007), Rainer Maria Rilke, Îngerul păzitor (2007) ANTOLOGII: De ce te iubesc. Paradoxurile iubirii în poezia lumii (2006), Intelectuali la cratiță. Amintiri culinare și 50 de rețete (2012) CUVÂNT ÎNAINTE Cu câțiva ani înainte de 1900 zilele erau încăpătoare. Oamenii vibrau ca firele de telegraf, erauoptimiști și credeau, ca niciodată înainte și ca niciodată după, în puterea științei, în progres și-n viitor. Anul Nou devenise, de aceea, cel mai important moment: începutul, mereu reluat, al viitorului. Textura lumii permitea orice
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îi răscolea părul moale și castaniu. Repertoriul corului format din cinci inși era fix: O, ce veste minuna-a-a-tă, Trei păstori și cântecul de încheiere, care-i plăcea lui Nicu cel mai mult din cauza cuvintelor, că melodia era destul de grea. Nicu vibra mai ales la „dar sunt bordeie fără foc“ și la ultimul îndemn, „Nu uita când ești voios, româââne să fiiii bun!“, vorbe la care oamenii se duceau imediat în casă și aduceau bunătăți, unii le mai dădeau și bănuți. E
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
infinit de frecvențe de la cele mai grosiere materiale, la cele mai rarefiate- imateriale. Fiecare gând este o energie pe care o lansăm în Univers și mai mult decât atât, gândul declanșează un proces de rezonanță. Altfel spus, tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras în viața noastră. Nu întâmplător se spune în popor :” Cine se aseamănă se adună”, „Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești”. Prin gândurile noastre noi emitem o
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Cine se aseamănă se adună”.” Nici un rău nu vine niciodată singur”.Când folosim astfel de cuvinte vorbim de “Legea atracției”.Atragi în viața ta tot ceea ce emiți în afară, ca vibrație, prin gânduri, cuvinte, atitudine, sentimente,emotii. Cand suntem furioși vibrăm cu energia furiei și astfel tot corpul nostru este răvășit de adrenalină. Frica, atrage frică. Fiecare gând, fie că este bun sau negativ declanșează un proces de rezonanță. Tot ceea ce vibrează la unison cu gândurile noastre va fi atras în
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
prin gânduri, cuvinte, atitudine, sentimente,emotii. Cand suntem furioși vibrăm cu energia furiei și astfel tot corpul nostru este răvășit de adrenalină. Frica, atrage frică. Fiecare gând, fie că este bun sau negativ declanșează un proces de rezonanță. Tot ceea ce vibrează la unison cu gândurile noastre va fi atras în viața noastră. De aceea e important sî fim conștienți de rezonanțele pe care le declanseazî gândurile noastre. Astfel dacă tu întreții permanent gânduri de teamă, de îngrijorare, mai devreme sau mai
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
trăirea specifică afirmațiilor respective. Scriind și citind aceste propoziții tu îți implici și mintea și inima și te încarci de energia necesară pentru a-ți începe ziua într-o notă pozitivă. Mai simplu spus îți ridici frecvența, pentru că fiecare sentiment vibrează pe o anumită frecvență. Sentimente negative, tristețea, depresia, ura au frecvență joasă și-ți intoxică organismul. Nu doar alimentele consumate sunt acide dar și gândurile, emoțiile noastre 63 sunt acide și ne otrăvesc corpul. Sunt specialiști care afirmă că 90
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
infinit de frecvențe de la cele mai grosiere materiale, la cele mai rarefiate- imateriale. Fiecare gând este o energie pe care o lansăm în Univers și mai mult decât atât, gândul declanșează un proces de rezonanță. Altfel spus, tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras în viața noastră. Nu întâmplător se spune în popor :” Cine se aseamănă se adună”, „Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești”. Prin gândurile noastre noi emitem o
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
prinzi buchetul de neliniști ca o ghirlandă-n păr Și-apoi nesigur o pornești în pași de vals la brațul vieții! „De ce te temi?” - te-ntreab-un înger luminos „Doar viața îți surâde Acum!- Unde alergi? Ascultă muzica și simte-o cum vibrează în inimi Trăiește bucuria de a fi Aici -ești invitatul principal! O lume-întreagă te privește doar pe tine! Rotește-te ușor în ritmul vieții ascultând Orchestra plină de magie a naturii... Îmbracăte-n lumina curcubeului și-apoi Cu-o piruetă grațioasă
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
ai pornit spre stele încrezător, Ai mugurul creației în minte și-o flacără ce arde în adânc! Lumea oceanul de culori ți-așează la picioare, Și mii de vise tu pe pânză-așterni, Te redescoperi, te scufunzi în tine, Iubești, trăiești, vibrezi cu viața toată, Ești o lumină vie, o minune, Tu ești un creator! Cu lumină și iubire pentru voi, Alexandra Lupu
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
ar fi trebuit să accepte niciodată." Florence împărți ceștile. Se adresă fără chef căruntului: ― Dumneata nu vrei? Nucu Scarlat clătină din cap: ― Mă mulțumesc cu romul. Șoferul duse ceașca la gură încercînd să-și stăpânească tremurul mâinilor. Își simțea spinarea vibrând ca un arc. Cana fierbinte îi ardea degetele. "Acum! E singura șansă... Când vor veni ceilalți va fi prea tîrziu." Țâșni pe neașteptate în picioare azvârlind ceaiul clocotit în obrazul căruntului. Nucu Scarlat scoase un urlet îngrozitor. Se chirci apăsând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]