2,833 matches
-
fericit și recunoscător că am avut parte de o doamnă învățătoare atât de bună, înțelegătoare și frumoasă, dar tare hotărâtă când trebuia să demonstrăm cât de bine suntem pregătiți pentru orice fel de examen. Cred că m am pierdut în visare!... De ce? A, da! E început de vară, dar în curând ... sfârșit de clasa a IV a . O lacrimă îmi înfioară sufletul. Suspin. Nu e ușor să te desparți de cei pe care abia acum începi să îi cunoști cu adevărat
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
herghelie în siguranță la palatul de cleștar. De bucurie, Crăiasa Zăpezii a dat o mare petrecere. Când să-mi încep și eu dansul cu unul dintre cavalerii simpatici adunați la palat, am auzit vocea tatei care m-a smuls din visare. Păcat... Școala noastră Ilinca Luca Eu învăț la Colegiul Național„Mihai Eminescu” din Iași o școală mare și importantă, situată într-un cartier vechi, dar frumos al orașului, pe unde au pășit cândva Mihai Eminescu și Ion Creangă, mari scriitori
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
poate că am făcut și altceva, dar nu Îmi mai aduc aminte eu. După ce-am plecat, am avut o stare difuză de dezamăgire; mă intriga faptul că E. mă purtase În camera ei, adică În intimitatea spațiului ei de visare, dar În același timp mă obseda Întrebarea dacă nu cumva o asemenea favoare o făcuse și altora, mai maturi și mai rafinați. De ce m-a purtat acasă la ea când nu era nimeni altcineva? Ce aștepta de la mine? Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
21 iulie 1965 Cred că niciodată n-am să-mi pot explica de ce mi-e frică să dansez. Probabil că e de vină atingerea fizică, din care eu mi-am făcut un fel de mit de nici nu știu ce intensitate a visării. E poate de vină ritmul muzicii, a cărei mimare simt că nu o pot realiza. Mi-e frică să nu fiu mai slabă decât alte fete care dansează. Da, ăsta e unul dintre motivele principale. Fug de mediocritate. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sora mea a susținut că am spart oglinda ca să văd ce era dincolo de ea; Într-un fel, avea dreptate, numai că nu o spărsesem cu intenție, ci, dimpotrivă, eram total nefericit că mi se răpise această poartă de evaziune și visare. Am pedepsit-o tăcând. Din Încercările ei repetate de a mă face să vorbesc, am Înțeles câtă putere Îți dă tăcerea, reținând din această experiență o regulă pentru comportarea viitoare. În școală, din cauza lipsei de comunicare, mi se spunea „mutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
singurul lui ochi sănătos văzuse creștetul capului lui Jim, alb de praf, de parcă raidul aerian l-ar fi Îmbătrînit. — Jim, am nevoie de tine la spital. Sergentul Nagata zice că poți rămîne cu mine În timpul apelului. Jim se trezi din visare. În mod straniu, aura aruncată de trupul arzînd al pilotului american plutea Încă peste cîmpurile goale, dar hotărî să nu-i vorbească doctorului Ransome despre această iluzie optică. Sirena de Încetare a stării de alarmă urla din pagodă, semnal reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Epstien. Chiar mai rău, În fantezia ei Sam purta mănuși albastre de cauciuc și ea era Întinsă pe masa ginecologului. Chanel păru să remarce privirea ei mult prea pierdută. —Ai dubii În privința doctorului Epstein? Întrebarea o trezi pe Ruby din visare. Nu, nu, deloc, spuse, conștientă de cât de defensiv suna. Da, cum să nu, reveni Chanel cu urma unui zâmbet satisfăcut. —OK, și ce dacă am? zise Ruby, simțind cum se Îmbujorează. De când e răzgânditul pasibil de urmărie penală? Chanel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ochilor ce-l târâseră după ei la noroc. Încercă un timp să-și reprezinte figura Eugeniei, dar cum abia o zărise, fu nevoit să și-o imagineze. Mulțumită efortului evocator, în închipuire i se ivi o figură imprecisă împresurată de visări. Și adormi. Adormi pentru că avusese parte de o noapte proastă, cu insomnii. — Domnișorule! — Ha? - exclamă el trezindu-se. — Prânzul e servit. Oare vocea valetului sau apetitul, căruia glasul acela nu-i era decât ecou, îl trezise? Mistere psihologice! Așa cugetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vag pe-acest pământ nesigur, l-au pus în trupu-mi și de-atunci în viață sunt una și trăiesc, o, Eugenia! Sunt parcă ochii tăi aprinse cuie și trupul strâns acum mi-l prind de spirit, fac sângele-mi febril visare-n mine, ideile schimbându-mi-le-n carne. Lumina-aceasta-a vieții-mi de s-ar stinge și-ar dejuga materia de spirit, pierdut aș fi prin negura celestă și în adâncul beznelor vorace. — Cum ți se par? - o întrebă Augusto de cum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
are dreptate când spune că nu merită să fie visată sub o formă sistematică. Fără îndoială! Sistemul - care e consistența - distruge esența visului și, ca atare, esența vieții. Și, într-adevăr, filozofii n-au văzut partea din ei înșiși, din visarea care îi constituie, pe care au pus-o în efortul lor de a sistematiza viața și lumea și existența. Nu e filozofie mai profundă decât contemplarea felului cum se filozofează. Istoria filozofiei e filozofia perenă. Trebuie, în sfârșit, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
copiii, pentru ca apoi să revină cât mai repede la clienții pe care-i servea cu toată amabilitatea -, ea, cea mai drăgăstos delicată, cea mai caldă, mai lesne de emoționat până la lacrimi, ea care, când găsea un răgaz, se pierdea în visări și numea „cu adevărat romantic“ tot ceea ce considera că este frumos, ea, cea mai atentă dintre toate mamele, îi împinse într-o bună zi fiului ei caietul in-octavo sub ochi și se oferi să-mi plătească cinci la sută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de pe Luisenstrasse, Herthastrasse, Marienstrasse care mărgineau marele cartier. Eu însă vedeam mai departe. Din locul întâlnirii cu pictorul, poetul, bucătarul, pe care mama mea îi înzestra de fiecare dată cu adjective - Paul, de cele mai multe ori sumbru, Arthur, adeseori pierdut în visare, Alfons, veșnic vesel -, urmam o linie aeriană spre Undeva, așa cum, zburând înapoi, încerc acum să aterizez cu precizie acolo unde nu mă așteaptă nici un rest, nici un fotoliu scâlciat, nimic concret și palpabil. Ah, de s-ar găsi totuși, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai pot strînge. Vîntul mă sperie și zgomotele lui sînt clopotele singurățății finale. Adorm mereu și mă trezesc după o clipă și mai înspăimăntat: „-E moartea Uite-o! Acum!“. Somnul se întrerupe lucid de inutilitatea visului dar trezirea amorțește în visare. Și adorm și tresar și tot așa.... Și dacă întunericul mă învelește cu veninul liniștii, la vederea luminii apar cadaveric. Ochii mei se dilată și obiectele se transformă, devin îngrijorate, vibrînd și ele parcă îmbibate de moarte. Vreau să vorbesc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la gemă. Tot atît de aproape de paradisul pierdut ca și sinucigașul în visul său. Mai ușor de mîntuit căci păcatul amorf n-a prins încă structură dar fericirea sa cunoaște lacrimi și durere. Neputîndu-și-o proiecta, n-o poate înălța la visare. O bea ca pe orice licoare euforizantă și fără să știe, locuieste într-un infern rudimentar ca și inima sa.” Știu, V. din spital. Celui tînăr îi apare, cumva, viitorul. S-a oprit din discuție pentru că, printre lumi pîrjolite și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ele legende de AER dorit. Dintre mine și timp doar sufletul lui de iubire îmi așterne uitarea pe o iarnă de doruri printr-un POEM ADORMIT. Dar, poemul, revine și caută mereu, o altă ordine, unde evidențierea unui NEANT DE VISARE e această verbală tăcere, ruptă din mine pe un ASFINȚIT GLACIAL CE MĂ DOARE. DEMIURGUL ÎL TERMINĂ, prin trupul lui de iubire flămând, unde căutarea aceasta de dragoste albă e o melancolie a entuziasmului de a da exilului petale de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
REGATUL lui de morți și VERSURI ACADEMICE împrumutate în căutările divinului până la destinația nocturnă a visului. AERUL rece te vinde în regatul amorțit de iubiri. Poetul Sfânt rămâne POET în PATUL lui de tăcere și gând zdrențuit. Răcnește în mine visarea. Răcnește în mine Ochiul de noapte prea trist, prea firav și de atâtea ori înecat. Prin mâluri albastre de Zări, prin mâluri de nopți cu un poem Hărțuit. O liniște rece îmi sărută timpul. O liniște a nopților a încercat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de suflete robite infernului. Poate un Ochi al NOPȚILOR ASTRALE la capăt de vieți și limanuri, la capăt de Sori și Cuvânt, când lumea îmi moare în gând, și-n raze divine, mi-aștern UITAREA să-mi ardă-n tăcere, VISAREA ȘI SUFLETUL ALBASTRU DE ZILE. UMBRA DESFRUNZITĂ A NOPȚILOR Ți-am sărutat umbra desfrunzită a nopților, și-am descoperit în Ea, numai lacrimi vii peste o lume imposibilă. Ți-am sărutat plecările invizibile în dragostea albă, și-n miezul dorului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iubire ce-n nori se adâncește Și-n brațe de tăcere, O voce îmi îngheață CEAȚA. Și-n valuri de tristețe aud doar o CHEMARE Ce-mi tulbură destinul cel mândru și firesc Pe o orbită a nopții îmi tremură visarea Și-aș vrea să zbor, cu aripi de pescăruș REGESC; Prin Zgura de iubire și nevăzute lumi, Și-n clipele adunate din cioburi milenare Sor troienii în CERURI, albastrele genuni, Și-oi viețuit legende, de dragoste-n VISARE. 25-11-2007, 2210h
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
îmi tremură visarea Și-aș vrea să zbor, cu aripi de pescăruș REGESC; Prin Zgura de iubire și nevăzute lumi, Și-n clipele adunate din cioburi milenare Sor troienii în CERURI, albastrele genuni, Și-oi viețuit legende, de dragoste-n VISARE. 25-11-2007, 2210h GERUL DIN VERTEBRE Din nopți însingurate, eu tânăr -am rămas, Jertfindu mă în taină ca un luceafăr blând. Și din tăceri durute eu am trecut în AZI; O adiere sfântă, pe un PĂMÂNT DE GÂND. Și port în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rodii de mister Și-mbătrânit Orașul și sufocat de chinuri, În strae de lumini, te-ar îmbrăca MAESTRE, Arsurile de nopți prin sufocate visuri, Când florile de dragoste s-ar ofili-n ferestre. Veți spune că mi-am fost dușmanul de visare, Și-am zăcut adânc în hăuri de iubiri. Când sufletul cel viu ascuns în alba Zare, Mă strigă în vecernii prin norul de priviri. Ca să vestesc că STEAUA DE DORURI îmi apune, În lunga pribegie prin haitele de sori, Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
izvoare, Și-n depărtări de suflet un Ochi mi te răsfață. Și-n noptea, ce se-așterne în patul glacial Un tremur de cuvinte te-mbracă-n somnul viu, Și prin fereastra cerului, un chip banal, Îmi spune că-n visare sunt zâmbetul pustiu Și-n glasul stelei ce se pierde, În amăgiri și-n triste simfonii Cu versuri albe prin iubiri boeme El bea licoarea, dintre amare pribegii. De tunetul se-apropie de ființa pură Doar cerul știe bine a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sfâșiate. De ce doresc POETUL, ca un răsărit de soare, Să vină n casa mea de AER și MISTER Să-aprindă o lumină din veacuri legendare Ce-a dăinuit prin sfere și sufletul de CER. De ce mi-s tâmplele arzânde de-o visare Și ploaia-mi înalță ochii arși de veri Prin stelele de gânduri și n murmur de-osanale M-aș logodi frenetic în sufletul de CER, Să simt cum a mea iubire m-așteaptă sub pământ Din cimitirul albastru o voce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iubirile ce-mi pier, Și-n calea mea ești noaptea de tăcere. Și-n nepătrunsul vis eu te-am rănit cu albe versuri suspinând uitarea, Ești întunericul adânc ce l-am iubit Cum mai iubesc din razele de lună doar visarea. Ating fiorul sfânt din depărtări Și neînțelesul din iubire doare, Ai fost o clipă zborul din chemări Când buzele de ceață mi-au atins izvoare. Și am rămas mormântul de iubire Cu ochii plânși de-o rodie tremurătoare De n-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ochii lui prelinși pe univers, Un domn de aer și de muze, El, un Iisus pe geniul unui timp prea șters Ce tălmăcește arderea în noapte Și gustă focul de dureri. Era o liniște prea castă În ziua ninsă de visări. Zăceam întinsă fără zgomot Și camera ca un tablou de dor Cu lungi ispite tălmăcind o toamnă Și mâlurile prea lungite-n sori. El a venit și-a sărutat în umbră Doar o plecare-n timp de univers Mă strecura
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dai drumul textului să meargă pe birou. Spre surpriza mea eram tot mai des acostat pe stradă de fete tinere care mă-ntrebau ce mai fac, textul țăcănea abia audibil, mă pierdeam complet, surîdeam creștinește, le pipăiam. Acasă cădeam În visare. Adevărul este că niciodată nu m-am simțit atît de minunat ca-n zilele acelea. Sigur că-n timpul demontărilor succesive Îți mai scapă cîte-o piesă pe covor, rostogolindu-se printre hîrtii mototolite, printre ciucuri, o cauți ore-ntregi pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]