4,713 matches
-
totul altfel. Începu să tărăgăneze vorba. Se lăsase pe jumătate pe scaun, dar în loc să se afunde în el, se așeză încet și drept, ca un bărbat foarte, foarte vârstnic. Privirea îi fu atrasă de o inscripție ce strălucea deasupra unei vitrine cu arme, aflată înapoia femeii. O întrebă cu glas răgușit: - Ala... e un calendar? Tânăra îi urmări privirea, nedumerită: - Da, suntem în 3 iunie. Dar ce nu e în regulă? - Nu la asta mă refer. Vreau să spun... făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
într-un soi de tipar deformat: fațada clădirii, suprapusă peste cele două magazine; felul în care se comportase ușa; marea firmă exterioară cu legătura ciudată pe care o făcea între libertate și dreptul de a cumpăra arme; armele expuse în vitrină - "cele mai bune arme energetice din întregul univers cunoscut"!... Observă că fata vorbește pe tonul cel mai serios cu un bărbat înalt, grizonat, aflat în pragul ușii pe care intrase și ea. Discuția părea puțin încordată. Deși nu vorbeau tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
lui înalte. McAllister întrebă: - Ce-a vrut să spună cu chestia aceea, cu pericolul în care se află propria-mi persoană? - Nu e chiar așa ușor de explicat, începu tânăra, cu vădită stânjeneală în glas. În primul rând, veniți până la vitrină și voi încerca să vă lămuresc totul. Presupun că sunteți destul de nedumerit. McAllister trase adânc aer în piept: - Ei, acuma parcă mai vii de-acasă. Îi trecuse spaima. Bărbatul cărunt părea să știe despre ce e vorba. Asta însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nou nevoie de oglindă pentru a-și dovedi că trupul lui face față cum trebuie situației. Măsură cu privirea chipurile bărbaților adunați acolo. Fabricanții de arme alcătuiau un tablou destul de confuz, stând jos sau în picioare ori sprijinindu-se de vitrinele pline cu arme strălucitoare. Și parcă erau mai puțini decât îi ieșiseră la numărătoare mai înainte. Unul, doi - douăzeci și opt, cu fată cu tot. Ar fi putut jura că fuseseră treizeci și doi. Mergând cu privirea mai departe, tocmai observa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Mulțimea creștea cu fiecare clipă și văzduhul nopții fremăta de glasuri agitate. Văzu bine că firma Arsenalului e o chestiune de simplă iluzie. Indiferent din ce unghi se uita la ea, o vedea mereu frontal. Când se opri în fața uriașei vitrine principale, cuvintele se lipiră de fațadă și-l priveau drept în ochi fără să licărească. Fara mai pufni o dată la sensul lozincii, apoi se întoarse către anunțul din vitrină: CELE MAI BUNE ARME ENERGETICE DIN ÎNTREGUL UNIVERS CUNOSCUT Simți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
la ea, o vedea mereu frontal. Când se opri în fața uriașei vitrine principale, cuvintele se lipiră de fațadă și-l priveau drept în ochi fără să licărească. Fara mai pufni o dată la sensul lozincii, apoi se întoarse către anunțul din vitrină: CELE MAI BUNE ARME ENERGETICE DIN ÎNTREGUL UNIVERS CUNOSCUT Simți în sinea lui o scânteie de interes. Privi lung armele strălucitoare etalate și fu fascinat, împotriva voinței sale. Erau arme de toate mărimile, de la pistolete cât degetul până la carabine "Express
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
înăuntru. Fulgerat de un junghi chinuitor, Fara realiză brusc că în cazul acesta el va trebui să acționeze: - Am să-mi aduc de la atelier perforatorul atomic. Cu asta îi dăm gata. Îmi îngăduiți s-o fac, domnule primar? În lumina vitrinei magazinului de arme se vedea bine cum individul dolofan transpiră. Acesta zise: - Poate-i mai bine să-l chem pe comandantul garnizoanei imperiale de la Ferd și să-l întrebăm pe el. - Nu, zise Fara, care recunoștea ușor orice încercare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ca un oftat decât ca o vorbă. Dar Fara nu avea nevoie de mai mult. Își anunță intenția mulțimii, dar, încercând să-și facă loc printre oameni, își descoperi propriul fiu holbându-se împreună cu alți tineri la mărfurile etalate în vitrină. Fara îl strigă: - Cayle, vino și ajută-mă să transport astea! Cayle nici măcar nu se întoarse și nici nu făcu vreo altă mișcare. Fara se opri, tentat în oarecare măsură să facă scandal pe această temă, dar apoi, deși fierbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
blândă care se reflecta din pereți și tavan. Banalitatea luminii atomice acționa ca un tonic pentru nervii săi încordați. Se uită de jur-împrejur cu încredere crescândă. Locul i se părea destul de obișnuit. Era un magazin cu mobilier puțin. Pe pereți, vitrine, iar pe jos, tot soiul de obiecte frumoase, care nu erau în număr prea mare - cam vreo zece-douăsprezece - , dar în rest nimic neobișnuit. Mai văzu și o ușă dublă care dădea spre intrarea din spate. Fara nu-și mai dezlipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
erau în număr prea mare - cam vreo zece-douăsprezece - , dar în rest nimic neobișnuit. Mai văzu și o ușă dublă care dădea spre intrarea din spate. Fara nu-și mai dezlipea ochii de la acea ușă, cu toate că cercetă în fugă mai multe vitrine, fiecare din ele cu trei sau patru arme) fie montate, fie aranjate în cutii sau etuuri. Concentrându-și privirea, își cântări bine șansele de a apuca vreuna dintre armele aflate într-o vitrină, pentru ca apoi, în clipa în care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ușă, cu toate că cercetă în fugă mai multe vitrine, fiecare din ele cu trei sau patru arme) fie montate, fie aranjate în cutii sau etuuri. Concentrându-și privirea, își cântări bine șansele de a apuca vreuna dintre armele aflate într-o vitrină, pentru ca apoi, în clipa în care s-ar fi ivit vreo persoană, s-o poată împinge afară, unde Jor avea s-o aresteze. În spatele lui răsună un glas de bărbat care-I întrebă calm: - Doriți să cumpărați o armă? Fara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în ezitări. Zise din nou doar atât: - Pentru vânătoare. Între timp, Fara își reveni. Nu-l putea suferi pe individ pentru că-l pusese într-o situație de dezavantaj. Cu ochii arzând ca tăciunii, îl urmări pe bătrân cum deschide o vitrină și scoate de acolo o pușcă, cu un luciu verde. În timp ce individul îl înfrunta cu arma în mină, Fara gândea: "Isteață treabă să pui ca fațadă un bătrân!" Era același gen de viclenie care-i îndemnase să aleagă proprietatea avarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nici o armă cumpărată de la noi nu poate fi folosită pentru agresiune sau omor. Cu pușca de vânătoare se pot împușca numai acele păsări și animale pe care, din când în când, le specificăm pe listele de vânat îngăduit afișate în vitrinele noastre. Și apoi, nici o armă nu poate fi revândută fără aprobarea noastră. E limpede? Fara încuviință din cap. Așadar, armele nu trebuie folosite pentru omucidere sau tâlhărie. Așadar, nu ai voie să împuști decât anumite păsări și animale. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a o întreține, cercetându-i atent fața în tot acest timp. Creel dădu din umeri: - I-am spus "nu" încă de ieri, relată ea gânditoare. Mă întreb de ce ți-a pomenit și ție de chestia asta. Fara se grăbi către vitrina cea mare care dădea înspre grădina cu flori, cu piscină și cu aranjamentul acela de stânci. Încercă să și-o imagineze pe Creel departe de grădina ei, de casa aceasta în care își petrecuse două treimi din viață, pe Creel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
satisface această cerință fundamentală. - Aș vrea o armă, spuse Fara, care să poată fi adaptată în așa fel încât să dezintegreze dintr-o singură împușcătură un corp cu diametrul, de un metru optzeci. Aveți așa ceva? Bătrânul se întoarse către o vitrină, de unde scoase un revolver solid, care strălucea în toate culorile blânde ale inimitabilului plastic "Ordin". Apoi rosti cu multă precizie în glas: - Observați că flanșele acestei țevi nu sunt niște simple bulbucături. Este modelul ideal pentru a fi purtat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de pompe funebre. În grup, mai erau un dentist, un angrosist de mezeluri, un importator de piscine și, desigur, Veterinara. Nu erau oameni cu care mai avusese de-a face. Pentru ei toți el era un fazan de pus în vitrină. Le spusese câte ceva de Ghazal și de Yazd, de Tabriz și de tată- său, care rămăsese în bazar, cu covoarele. Le arătase fotografii, cele câteva pe care le pusese în valiză. La sfârșit de an, Godun îi lucrase o ramă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
într-un fel lovitura, la modul la care o făcea și Sylvie, când o cunoscuse. La Beirut, se ocupa de un boutique, chiar în zona rezidențială a mormântului lui Hariri. Doar turiștii cumpărau flecuștețele pe care ea le punea în vitrine, la prețuri de Charles Lanvin. Peste toate, le plăcea numele: „Sonia d’or“ îi zisese amplasamentului și așa scria și pe etichetele „unicatelor“ pe care le expunea. Doar că Sonia nu făcea îmbrăcăminte (tată-său se jura că nu știe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zidite, de nepătruns. Eleonor nu era de găsit în minutele acelei derute, și nu doar ea, ci orice suflet viu care voia să se ascundă ori să uite că și el mai trăiește acolo: un televizor mergea singur între două vitrine ticsite cu Red Bull și Coca-Cola. Lângă lac, vrăbiile care se scăldau în țărână dispăreau alungate de vânt. Tăceau broaștele și greierii în lan, iar Omar își auzea respirația. Treceau astfel ore ale fricii ori ale unei singurătăți încordate, care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Hei, Godun! Grăsunul apăru dinspre dreapta, unde, într-o încăpere mai mică decât mansarda, își improvizase biroul. — E ceva? zise îngrijorat. — Cred că mi-a venit o idee, îi spuse rușinat că deodată dăduse buzna. Vezi fâșia asta golașă din fața vitrinelor? Ne alungă clienții... — Homare, e noapte, ce tot vorbești? Dar, în timp ce privea împreună cu prietenul lui în direcția pompelor de benzină, fu ca al doilea ochi, ca a doua ureche a aceluiași corp: — Știi că ai dreptate? Cum de ne-a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cea a olandezului Van der Hoph. * Aprinse lampa cu abajur de mătase bleu și trandafiri mici din catifea. Din patul de bronz, pictat cu îngerași, te așteptai să răsară o scufiță cu panglici și dantele. În bufetul vienez cu două vitrine, modern prin anii '80-'90, un instantaneu al epocii ar fi surprins sticle de apă de Vichy, flacoane de colonie Cuir de Russie, pastilele întăritoare ale doctorului Blow sau elixirul bunicilor Cristal de munte. Berzele de argint susțineau cândva o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îngustă cu o cofetărie mică pe colț, în sfârșit garsoniera unde se ascundea Raul Ionescu și pe care și-o închipuia în dezordine, plină de ziare și reviste, cu haine agățate pe scaune și poate fotografia unei fete înfiptă în vitrina șifonierului. ― Mda... ― Domnul Raul Ionescu? ― Greșeală! ― Încă o greșeală ești pe cale să comiți dumneata! ― La revedere. Melania Lupu formă încă o dată numărul. ― Te avertizez, domnule inginer, că la a doua mojicie... ― Cum îți permiți?! ― Pentru un individ care a furat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
povestesc mâine Scufița Roșie. Eu voi citi puțin din Loti... Pêcheur d'Islande. Are pagini a-do-ra-bi-le. Deschise cartea și cu un suspin începu să citească. Pe noptieră erau pregătite, într-o farfurioară, trei marțipane. * Ocoli băltoaca și se opri la vitrina unui magazin de încălțăminte. O fetiță cu funde mari albe, agățate la codițele firave și sârmoase, privea cu ochi căscați de admirație niște pantofi roșii. Își lipise fruntea de sticlă apăsând ochelarii la rădăcina nasului cu un deget murdar de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-și amintească brusc de ceva și se întoarse luînd-o în direcție opusă. Cristescu îl urmări cu privirea și surâse. Ploua subțire, ploaie citadină, cu bulevarde murdare și pustii, cu câte un câine ud care trece strada pe stop, cu vitrine largi unde manechinele zâmbesc profesional. ― Mi s-a părut o clipă, doar pentru o clipă... ― Știu, făcu placid Azimioară. Semăna cu Doru Matei. Vă gândiți mereu la el. ― Poimâine iese din spital. Melaniei Lupu i-am spus că abia săptămâna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Roagă fluturașii tăi să-ți adie fruntea. Cârnul se burzului. ― Dă-o încolo de treabă! La ora asta dorm! * Melania Lupu privea țintă ghemotocul de hârtie. Căruntul îl lăsase să-i alunece din mână și căzuse la marginea covorului, lângă vitrină. "Trebuie să-l recuperezi ne-a-pă-rat, draga mea, și să-l distrugi, desigur. Deocamdată constituie unica probă materială împotriva ta, natural în eventualitatea unui eșec. Nu-mi place să te gândești la eșecuri, dar e bine să fii pregătită pentru orice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
schimb celălalt privea mai înviorat. ― Nu întîrziați. ― Oh, doar câteva minute, știți... Roși brusc și se ridică sfioasă cu fruntea în pământ. Ocoli stângace masa ținîndu-și fustele ca și cum n-ar fi vrut să deranjeze și să atingă pe nimeni. În dreptul vitrinei, trimise cu vârful pantofului cocoloșul de hârtie spre baie. Nimeni nu se uita la ea. Deschise ușa și împinse ghemotocul înăuntru. Arse biletul și aruncă cenușa în toaletă, răsuflând ușurată. " Încă o chestiune pe care ai rezolvat-o, draga mea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]