50,154 matches
-
românii, avem de spus ceva decisiv în ecuația conflictului (motiv, evident, de mîndrie națională!). Sustrași de inventivele televiziuni de la călduțele habitudini obștesc-private, urniți din fotolii și din iatacuri de taină, mandarinii galonați și negalonați ai puterii vocalizează într-o sotto voce grav-cavernoasă, responsabilă, asigurînd masa electorală panicată de iminența războiului să stea cuminte, să nu mai pună întrebări speriate excedatelor televiziuni privat-obștești: vigilența lor de insomniaci responsabili e curată garanție; iar dacă fidelul electorat aude, cumva, noaptea vuiet de bombardiere (americane
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
fac să-ți revezi întreaga existență și să explorezi, pînă în străfunduri, relațiile cu ceilalți, în general, și cu familia, în special. Și totuși, urcușul muntelui este, evident, o luptă pentru viață. "Nu eram pregătită să urc muntele", spune o voce feminină (folosind ca pretext pantofii cu tocuri înalte). "Dar, de vreme ce ești pe munte, pregătește-te să suferi", îi răspunde, dur și sapiențial, bărbatul cu care are o relație efemeră ce s-ar dori trainică. Sau, poate, dimpotrivă. Căci, conform budismului
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
atunci e greu de spus de ce te apuci să pui în scenă un text. E greu de înțeles ce a urmărit Grigore Gonța, în anul de grație 2001, cu o piesă precum cea mai sus amintită, altfel, atît de cunoscută. Voci ca ale lui Jules Cazaban, Ciubotărașu, Finteșteanu ne răsună încă în urechi. Interpretarea însemna pur și simplu rostirea textului. Dialectal, dacă vreți, cu ticuri verbale și, implicit, mentale care puneau în valoare tipologii. Într-un tîrg de provincie moldovenesc conviețuirea
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
spre discursivitate, citadinism și oniric a suprarealiștilor români de după război, cu titluri-șoc (cum ar fi Madona cu pulpele goale) și poezii de război. O poezie a tranzitivității și a răsturnării obișnuințelor contemporanilor, din care cu greu s-ar putea bănui vocea care oficiază în volumele următoare: "aprind o țigară/ caldă ca un surîs/ simplă ca o despărțire care a devenit definitivă/ necesară ca o anexă a singurătății/ și prin fumul violaceu/ care se destramă care dispare/ ca o fluturare de batistă
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
ca un surîs/ simplă ca o despărțire care a devenit definitivă/ necesară ca o anexă a singurătății/ și prin fumul violaceu/ care se destramă care dispare/ ca o fluturare de batistă/ ochii ziarelor mă privesc fix". O primă schimbare a vocii poetice are loc începînd cu al doilea volum, al doilea debut, s-a zis, Dresoarea de fluturi. Tonul este cu totul altul, discursivității tinerești i-a luat locul, în spiritul altei atmosfere poetice, limbajul metaforic și aluziv blagian: "în cuibul
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
al uneia "dintre cele mai autentice poezii religioase românești" (Vasile Baghiu) se arată în volumele tipărite în exil: parabole, elegii, poeme ale însingurării și ale exilului biblic. Tonul și instrumentele poetice folosite sînt altele. Dar în ciuda acestor sinuoase fire poetice, vocea lui Alexandru Lungu își dovedește constanțe: nodurile simbolurilor și ale temelor recurente indiferent de epocă (îngerii întorși, bătrîni sau bolnavi, îngerii călăi, erezia, visele, poemele erotice, la fel de importante în economia operei și de o valoare comparabilă cu cele religioase, reflexul
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
simplu, simplist chiar, cu toate lipiturile la vedere. Nimic din trecerile insesizabile de la Mircea Eliade, nici o preocupare pentru tehnicile literaturii de gen. Vasile Andru își prezintă povestea sec, într-un stil copilăresc, brutal în directețea lui. La fel și interpretările. Vocea bătrînului a fost prorocire sau jelire, se întreabă naratorul, făcînd speculații despre influența psihică theta sau despre descîntecul care atinge diencefalul prin emisie puternică. Dar această simplitate are la rîndul ei o miză literară. Vasile Andru vrea să scrie povești
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
sine înțeles". Revenind la tonul "doctoral", deranjant pentru cititor este principiul extrem-academic "lasă citatele să vorbească". Andrei Bodiu se dovedește un excelent ordonator de materie, dar se exprimă indirect, prin intermediul citatului. Parafraza academică poate deveni un obstacol serios chiar pentru vocea autorului. Iar cînd se abuzează de ea, vocea criticului devine indistinctă. Cum spuneam, Bodiu poate fi "ghicit" din sumarul cărții - acolo se vede, în primul rînd, o opțiune. "Caragialismul" optzeciștilor este iarăși o problemă foarte bine circumscrisă, dar nediscutată (altfel
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
cititor este principiul extrem-academic "lasă citatele să vorbească". Andrei Bodiu se dovedește un excelent ordonator de materie, dar se exprimă indirect, prin intermediul citatului. Parafraza academică poate deveni un obstacol serios chiar pentru vocea autorului. Iar cînd se abuzează de ea, vocea criticului devine indistinctă. Cum spuneam, Bodiu poate fi "ghicit" din sumarul cărții - acolo se vede, în primul rînd, o opțiune. "Caragialismul" optzeciștilor este iarăși o problemă foarte bine circumscrisă, dar nediscutată (altfel spus, indiscutabilă). Cel puțin o nuanță se impune
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
mai ieri afectiv îndrumătoare, își duc veacul tot la Paris, îngrijindu-și, la bătrînețe, sănătatea șubrezită. Nimeni, îi asigur, nu i-a uitat (deși, azi, uneori, îi citesc surprins și contrariat d-nei Lovinescu unele eseuri), aducîndu-și aminte perfect de timbrul vocii lor drag, care, și azi, ne este familiar și îndrăgit, chiar dacă emisiunile lor vestite au fost întrerupte. D-na Monica Lovinescu și-a scris memoriile, avînd drept titlu La apa Vavilonului, pe lîngă care nici d-sa, nici noi n-
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
prin a deveni un martor-prizonier care își petrece un interval pe moșia profesorului Serebreakov, retras la țară ca urmare a ieșirii la pensie. Totul în jur este concret, obiectele au consistență și utilizare. Deodată ceva - o lumină, un miros, o voce, temperatura - creează breșe în real și zărești și auzi poezia, irealul cu misterul lui, auzi cum joacă tăcerile pe scenă și cum ți se naște relația directă și indestructibilă cu spectacolul, cu fiecare personaj în parte, cum ritmul interior se
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
Poezia luminilor din acest spectacol este și ea un comentator, un rezoneur, lumina clară, diurnă, lumina pîlpîitoare, lumînări, felinare, focul de sub samovar, lumina violentă a fulgerelor... Muzica vine și pleacă din senin, uneori. O cheamă Vanea? Cum? E scamator? O voce simplă, de femeie simți că-ți răscolește ființa. Puțin, atît cît trebuie. Ecoul sînt "bolboroselile" celorlalți pe scenă. Muzica umblă discret, pe dedesubt, o simți tainic. Nu te sufocă, nu te aruncă în clișee, în false disperări. Poți înnebuni ușor
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
faptul că el ar urma să reprezinte România la Strasbourg din partea PRM, partid recunoscut ca extremist și în lumea politică internațională, e plauzibil ca eliberarea lui Ilașcu să urmărească a dovedi că România vrea să ignore granițe existente, chiar prin vocea lui Ilașcu la Strasbourg. Această idee cu siguranță că nu s-a născut în capul lui Smirnov și poate că nici în capul lui Voronin, noul președinte al Republicii Moldova. Ea pare elaborată potrivit unei strategii prin care Moscova poate dovedi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
regat impozant. M-am bucurat de simpatia ce mi-o acorda Henri Catargi, maestru în adevăratul sens al cuvîntului, practicant palladyan tenace, artist de mare frumusețe morală. Odată, bătîndu-i la ușa atelierului din Pangrati, i-am auzit pedala graseiată a vocii: Gheorrrghiu, nu veni la mine, du-te la Pallady! Mă trimitea, modest, la marea Retrospectivă Pallady de la Palat. Nu l-am auzit o dată bîrfind (iată de ce nu mă las prins în capcana ta, de a-mi bîrfi colegii ieșeni de
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
o situație de duș scoțian pe un alt apropiat al președintelui Iliescu, academicianul Răzvan Theodorescu. Inabil, ministrul Culturii s-a grăbit acceptînd o demisie, fără a-i cîntări consecințele politice la Cotroceni, ceea ce, zîmbind, a făcut premierul Năstase. Sînt însă voci care afirmă că tot acest scandal, inclusiv pozele apărute în ziare, ar face parte dintr-un joc publicitar în care cine a riscat a cîștigat. Cronicarul preferă să se îndoiască de această ipoteză, dar nu o poate trece sub tăcere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
drept, tare, atît de înalt pentru ea, încît îi atîrnau picioarele drepte, țepene, ca și cum ar fi avut pulpe și glezne de fier, neatingînd dușumeaua, cu aerul de furie neputincioasă și inertă pe care-l au picioarele copiilor, și vorbind cu vocea posomorîtă, hărțuită, uimită, pînă cînd în cele din urmă ascultarea însăși avea să se renege pe sine și simțul auzului avea să se recunoască învins de la sine și obiectul de demult mort al zădărniciei ei neputincioase și totuși neîmblînzite avea
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
involuntar. Astfel, versuri precum "Steaua a dansat în Ștefan cel Mare/ Omagiile cotrocenilor au fost refuzate de familia lui Emil Cioran" dezvoltă sensuri secundare surprinzătoare: neseriozitatea primei formulări contaminează gravitatea celui de-al doilea anunț (și invers). De asemeni, o voce inedit-poetică poate interfera cu aceea ipocrit-neutră a ziarelor: "Bucureșteanul Alexandru Florentin, de 22 de ani, - gagiul/ recidivist fiind și hoț de lănțișoare,/ l-a smuls, vineri, 2 iunie, pe-al unei domnișoare,/ pe bulevardul Lascăr Catargiu." Cultura populară este surprinsă
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
încă unul, cel puțin la fel de important: această carte reușește să reconstituie o serie întreagă de aspecte. În primul rînd atmosfera de dezbateri teoretice pe marginea postmodernismului care a început la noi o dată cu faimosul număr al Caietelor critice. Apoi reconstituie o voce care s-a pronunțat prompt în favoarea postmodernismului încă de la început. Aceasta e probabil cea mai importantă miză a volumului, pentru că neavînd la îndemînă aceste texte împrăștiate prin reviste, riscam să folosim concepte, idei, poziții într-un mod oarecum folcloric, fără
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
Probele adunate sînt extrem de diverse, de la eseuri elaborate, teoretizante, pînă la mici precizări sau descrieri de atmosferă. Dosarul postmodernismului este el însuși postmodern, după cum autorul probelor este un personaj cu discursuri diverse. De la filo-feminisme asumate, la teoretizări asupra conceptelor, de la vocea critică și coagulantă a generației '80, la polemicile conducătorului de reviste. Toate problemele ridicate de Ion Bogdan Lefter în această carte își păstrează actualitatea și fiecare dintre ele merită la rîndul ei o nouă discuție. Dosarul nu e nici pe
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
practic nu pot vedea nimic. Se pot mulțumi însă să asculte muzica - unul din personajele principale ale montării. Prezența celor doi spiriduși-comentatori, îngeri negri și viciați trimite la teatrul popular și la farsă. Asta nu ar fi rău. Nepriceperea actorilor - voci stridente, nelucrate, execuții exterioare fie prea patetice (Roxana Ivanciu), fie prea pasive (Karl Baker) - necoordonați de regizor conduce multe momente spre facil și chiar comercial. Nimeni nu prea strălucește pe scenă. Nici chiar Constantin Cojocaru - invitat de la Odeon - actor profesionist
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
său, bătrînul îndrăgostit de tînăra soție, iubitor cu sufletul și neputincios cu trupul. Tînăra Ana Bart în Belisa pare mai mult o eroare de distribuție, decît o parodiere nereușită a personajului. Joacă absolut exterior și inocența și perversitatea, n-are voce, volum, forță, nu are evoluție în stări, nu diferențiază relațiile cu celelalte personaje. Singura care intră bine în rol este Lucia Ștefănescu (Marcolfa). Lucrul cu actorii lasă mult de dorit și este o neglijență regizorală cu amprentă în spectacol. Uneori
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
își conduce personajul numai pe o coardă - cea muzicală - fără să-l dubleze de resurse actoricești care să nuanțeze compasiunea, frivolitatea, tovărășia, lamentația. Ea joacă, de la început pînă la sfîrșit, tehnic, exterior, fără emoție, știe ce urmează și devoalează chiar. Vocea este importantă pentru un actor, poate fi un atu. În nici-un caz singurul. Exemplele pot continua susținute cam de aceleași argumente. Fără doar și poate Monica Davidescu se remarcă în Helen Jones și datorită calităților sale evidente, cultivate cu rigoare
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
nebuni pre nume Dilimanu) și, în sfîrșit, un nume nou într-un rol principal, Tomi Cristin (cu o figură foarte cinematografică și cu o vizibilă înzestrare pentru actoria de film). În ceea ce privește apariția actorilor în filme minore, părerile sînt împărțite. Există voci care susțin că orice participare e benefică ("Important e că existăm!", "te mai vede lumea", "e un exercițiu de menținere în formă", ca să nu mai vorbim de beneficiul strict alimentar al chestiunii). Există, în egală măsură, voci care pledează pentru
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
sînt împărțite. Există voci care susțin că orice participare e benefică ("Important e că existăm!", "te mai vede lumea", "e un exercițiu de menținere în formă", ca să nu mai vorbim de beneficiul strict alimentar al chestiunii). Există, în egală măsură, voci care pledează pentru selectivitatea cu orice preț, pentru ceea ce se cheamă "a-ți ține hangul", a nu te lăsa amestecat în tărîțele subculturii. În ceea ce mă privește, mărturisesc că aș opta pentru a doua variantă; recunosc, însă, că s-ar
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
în jurul căruia plutește misterul unei tenebroase "affaire", nu putea fi trecută sub tăcere. Această structură binara se ramifică pe durata lecturii. Dialogul nu este susținut doar de cei doi, există și unul generat de notele de subsol unde intervin alte voci, a autoarei dar în alt registru (povestind, de pildă, o anecdotă plină de tîlc despre "politica struțului") și cele ale surorii și verișoarei sale: " Notele sînt ale autoarei. Cele aparținînd celorlalte două nepoate ale lui M. au mențiunea (N.S.), sora
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]