37,159 matches
-
pe Gavril că n-a știut ce destrăbălată și-a luat. În timpul jocului erotic se gîndește la Gavril. Măcar să nu finalizez jocul ăsta de... stricată. Așa își propunea, dar trupul său se umplea de bucurie și își lua drepturile împotriva voinței impuse de căpșorul ei. Bărbatul pleacă, promițînd că va reveni. Era convins că locul acela era o haltă pentru mulți. Stricato! striga Aneta spre oglindă. Și ce dacă? țipă și stricata spre ea. Aneta s-a recăsătorit cu un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Suflete, ești bolnav pentru că te numești suflet! 25. Se amăgesc unii că pot învinge durerea cu diverse rețete pentru diluat întunericul. Amăgirea în sine exces de masochism, remediu pentru suferința ce se pliază mai ceva ca o cămașa de nuntă, voință dusă până la strâmtorarea sufletului, și mai mult, voință măsurată după iluziile răstignitului (model inert, pironit pe catapeteasmă). Trecea în fiecare duminică prin fața altarului, își compara cu el singurătățile: două borcane de sticlă în care urmează să închizi ermetic toamna. Amăgirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Se amăgesc unii că pot învinge durerea cu diverse rețete pentru diluat întunericul. Amăgirea în sine exces de masochism, remediu pentru suferința ce se pliază mai ceva ca o cămașa de nuntă, voință dusă până la strâmtorarea sufletului, și mai mult, voință măsurată după iluziile răstignitului (model inert, pironit pe catapeteasmă). Trecea în fiecare duminică prin fața altarului, își compara cu el singurătățile: două borcane de sticlă în care urmează să închizi ermetic toamna. Amăgirea că se mai poate îi strâmtora pielea, oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu are ce căuta lângă mine, este un contur ca toate celelalte, le gândești, le atingi, le mângâi, le consumi, nu-ți aparțin, nu resuscitează memoria nici pentru o secundă. De fapt, ce fac acum? Am redus lumea mea la voința lumii lor? Potop, ce gândesc. Potop. Eu iubesc, eu nu sunt ca ei! Iubesc, când sunt și când nu sunt, deopotrivă; întristarea, veselia, somnul, nesomnul nu pot argumenta decorul. Iubirea mi-a inundat ființa, ca pe o câmpie iarna peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tine, rămân aici, Petre. Între mine și ei, Dumnezeu împletește scutece, gratiile cresc acolo unde îmbrățișarea se întâmplă cu inima. Zidul, un trup plin de răni. Sângerează neputințele în fereastră, lumina, ca o cangrenă violacee, îmi descompune intențiile. Nu ai voință, nene Matei, păcat! Dă-l în mă-sa de terapeut! Ți-a pus ștampilă pe frunte "irecuperabil", pe năsălie o să te scoată de aici. La dracu' cu toate lozincile astea! Tiparul imprimă după cum dictează așteptările. Scutură-te de etichete! Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inimă; carnea bradului sigilează durerea sub scutece verzi cerul, rușinat, caută victime în tocul ferestrelor. Nene Matei, Dumnezeu contabilizează intenții, așteptările pun virgulă după fiecare eșec, Dumnezeu arde registre. Ce atâta frică?! Cenușa lemnului nerodit îngrașă burțile viermilor. Nu ai voință, nene Matei! Este atât de simplu, îl facem! Am 4 pastile de diazepam, tu îl ții de vorbă, eu i le strecor în cana cu ceai, adoarme, îl legăm de calorifer, îi punem căluș în gură și gata. Gară, tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
suferință fără o împăcare extremă, chiar dacă, de la o vreme, îți vine să-ți bagi piciorul în roata norocului și să te lepezi de toți sfinții, așa cum s-au lepădat în biserică ursitoarele de satana. Să renunți îți vine la propria voință, să o calci în picioare ca pe o ultimă țigară înainte de a-ți înfige chirurgul bisturiul în plămâni, înainte de a secționa aerul pe din două (cel inspirat în cimitire nu-ți aparține). De la o vreme, trâmbiță moartea în vene. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acordat unora titlul de principe pentru ca ei să păstreze acele teritorii spre siguranța și gloria lui; și tot așa au devenit împărați aceia care, cumpărîndu-i pe soldați, din simpli particulari, ajungeau să conducă imperiul. Asemenea principi se sprijină doar pe voința și pe soarta norocoasă a acelora care le-au dat puterea, dar atît una cît și cealaltă sînt foarte schimbătoare și nestatornice. De asemenea, ei nu știu și nu pot să-și păstreze locul care le-a fost dat; nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
învins puterea familiei Colonna, ducele Valentino a voit să păstreze ceea ce cucerise și să meargă mai departe, dar a avut de înfrînt două obstacole: propriile lui armate, care nu i se păreau credincioase constituiau cel dintîi obstacol, iar celălalt era voința Franței; se temea ca armatele Orsinilor, de care se folosise, să nu-l părăsească tocmai cînd ar fi avut mai multă nevoie de ele, și nu numai să-l împiedice de la o cucerire, dar să-i ia și ceea ce cucerise
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aceste două tendințe politice diferite și ele se nasc din faptul că poporul nu vrea să fie nici guvernat și nici asuprit de cei mari, pe cînd cei mari vor să guverneze și să asuprească poporul; iar din aceste două voințe diferite se naște în orice stat unul din cele trei efecte ale lor, și anume principatul, libertatea sau abuzurile de tot felul. Principatul este creat fie prin voința poporului, fie a celor mari, după cum una sau cealaltă din aceste părți
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mari vor să guverneze și să asuprească poporul; iar din aceste două voințe diferite se naște în orice stat unul din cele trei efecte ale lor, și anume principatul, libertatea sau abuzurile de tot felul. Principatul este creat fie prin voința poporului, fie a celor mari, după cum una sau cealaltă din aceste părți are prilejul de a o face; căci dacă cei mari își dau seama că nu pot să reziste poporului, ei încep să acorde faimă și stimă unuia dintre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la răsturnarea lui. Prin urmare, acela care ajunge principe prin favoarea poporului, trebuie să și-l păstreze prieten, lucru care îi va fi ușor, deoarece poporul nu cere altceva decît să nu fie asuprit. Dar acela care ajunge principe împotriva voinței poporului și prin favoarea celor mari, va trebui să caute să cîștige de partea lui poporul, ceea ce îi va fi ușor dacă îl va lua sub oblăduirea lui. Și deoarece firea oamenilor este astfel încît, dacă binele le vine din partea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o formă de guvernare largă la un regim absolutist; căci principii acestor state guvernează fie prin ei înșiși, fie prin mijlocirea diferitelor magistraturi. În acest caz, situația lor este mai nesigură și mai primejdioasă, deoarece ei atîrnă în totul de voința acelor cetățeni care ocupă diferitele magistraturi, iar aceștia pot să le ia cu ușurință puterea, mai ales în împrejurări grele, fie împotrivindu-li-se, fie refuzînd să se supună ordinelor lor. Iar într-un moment de primejdie, principele nu are
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care îl făceau demn de tot respectul, astfel că, atîta timp cît a trăit, a știut să-i stăpînească și pe unii și pe alții, fără a fi vreodată urît sau disprețuit de cineva. Pertinax a ajuns însă împărat împotriva voinței soldaților, iar aceștia, obișnuiți să trăiască sub domnia lui Commodus, fără a asculta de nici o lege, n-au putut duce viața cinstită pe care Pertinax voia să le-o impună; de aceea, începînd să-l urască și adăugîndu-se la această
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
marile răsturnări care s-au văzut și se văd încă în fiecare zi, și care întrec orice posibilitate de prevedere omenească. Gîndindu-mă uneori la lucrurile acestea, am înclinat și eu într-o măsură spre părerea lor. Cu toate acestea, pentru ca voința noastră liberă să nu fie cu totul negată, socotesc că este poate adevărat că soarta este stăpînă pe o jumătate din acțiunile noastre, dar că tot ea ne îngăduie să cîrmuim noi singuri cealaltă jumătate sau aproape. Și eu asemăn
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
între aceste două feluri de oameni, să nu laude pe cei lăudabili și să nu blameze pe cei ce trebuie blamați și totuși, apoape toți, înșelați de aparențe, de un fals bine, de o falsă glorie, se lasă antrenați, cu voință sau din eroare, spre cei care merită mai mult blamul decît lauda." (I, 10) "Istoria (marilor împărați) va servi fiecărui principe drept ghid sigur și le va arăta drumul gloriei sau infamiei, acela al rușinii sau al onoarei." (1,10
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
trebuie să se teamă încă și mai mult de aceia pe care i-a umplut de favoruri decît de aceia pe care i-a ofensat. Acestora le lipsesc ocaziile și mijloacele de a acționa; ceilalți însă le au din plin. Voința, intenția acestor oameni sînt aceleași, căci setea de a domni este o patimă tot atît sau chiar mai arzătoare decît dorința de răzbunare." (III, 6) " Pentru a uzurpa autoritatea într-un stat liber și a instaura tirania, trebuie ca deja
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pentru că le încălca drepturile și-au muiat curajul de tot sub puterea trufașă a Protectorului lor. Așadar, nu republicile sînt acelea care-și aleg după voie suveranii, ci oamenii abili care, ajutați de conjuncturi favorabile, au supus aceste țări împotriva voinței lor. Așa cum oamenii se nasc, trăiesc o vreme și apoi mor de boală sau de bătrînețe, tot astfel, republicile se formează, înfloresc vreme de cîteva secole și apoi pier, prin îndrăzneala unui om al cetății sau sub armele dușmanilor. Toate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
propriu. Bunătatea inimii îi poate face mai mari decît orice altă virtute. Cicero îi spunea lui Cezar: "N-ai nimic mai scump în destinul tău decît puterea de a salva atîția oameni și nici mai demn de bunătatea ta decît voința de a o face." Ar trebui, deci, ca pedepsele pe care un principe le aplică să nu fie niciodată o ofensă, iar recompensele pe care le oferă să fie mai presus de serviciul făcut. Dar iată o contradicție: doctorul în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la dezastru; dar puteți să-mi spuneți tot ce voiți în chestiuni de politică, să-mi aduceți tot felul de argumente, să construiți tot felul de sisteme, să invocați exemple, să folosiți toate subtilitățile posibile în cele din urmă, în ciuda voinței voastre, tot veți fi obligați să vă întoarceți la dreptate. Îl întreb pe Machiavelli ce a vrut să spună prin aceste cuvinte: Dacă observăm la un suveran de curînd urcat pe tron (ceea ce vrea să însemne la un uzurpator) prudență
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de stat. Trebuie să adaug, din datorie pentru probitatea intelectuală, că această lucrare se sprijină, după cum se va vedea, pe o bibliografie restrînsă. Am recitit cu atenție Principele și restul operei marelui Secretar, dar n-am avut nici timpul, nici voința să citesc tot ce s-a scris despre Machiavelli în Italia și în restul lumii. Am vrut să pun cît mai puțini intermediari, vechi sau noi, italieni sau străini, între Machiavelli și mine, pentru a nu influența contactul direct între
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
eu pe altarul statului; toți ceilalți sînt, virtual, împotriva statului. Revoluțiile din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea au încercat să rezolve acest conflict care stă la baza oricărei organizări sociale publice, prezentînd puterea drept o emanație a voinței libere a poporului. Nu este decît o ficțiune, o iluzie! Mai întîi, pentru că poporul n-a fost niciodată definit. Ca entitate politică, este una pur abstractă. Unde începe el, unde se sfîrșește? Nimeni nu știe. Calificativul de suveran, aplicat poporului
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a intra într-un debut inter-paradigmatic (pentru o asemenea dezbatere, cf. Battistella, 2003), este admis că statele își urmăresc interesul național definit în termeni de putere pe scena internațională (putere defensivă: capacitate de a nu lăsa să ți se impună voința altora) (Aron, 1984). Fiecare dispune de forțe (militară, economică, morală) a căror utilizare, în împrejurări și în vederea unor obiective definite, determină puterea. Care sunt elementele forței? Toate numeroasele clasificări acceptă datele geografice (suprafața teritoriului, natura frontierelor), materiale (materii prime, resurse
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
nu e decât un moment pasager; pentru cea care n-are șansa de a fi recrutată repede, șomajul devine o stare. Este problema capacității de angajare (employabilité), adică a calităților individuale ale unei persoane în raport cu diverși indicatori ce trimit la voința și aptitudinile salariaților potențiali (De Grip, Van Loo și Sanders, 2004). Voința de mobilitate este esențială, o persoană refuzând orice migrațiune își vede ipso facto șansele de angajare amputate. O schimbare de destinație oferă posibilitatea de a dobândi noi cunoștințe
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
de a fi recrutată repede, șomajul devine o stare. Este problema capacității de angajare (employabilité), adică a calităților individuale ale unei persoane în raport cu diverși indicatori ce trimit la voința și aptitudinile salariaților potențiali (De Grip, Van Loo și Sanders, 2004). Voința de mobilitate este esențială, o persoană refuzând orice migrațiune își vede ipso facto șansele de angajare amputate. O schimbare de destinație oferă posibilitatea de a dobândi noi cunoștințe și noi experiențe. Lucrătorul care ocupă același post de mult timp în
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]