2,768 matches
-
un asemenea edificiu locuiesc și destui gospodari și oameni cu bun-simț) este vraiște: dezordine, urâțenie, mizerie, violență, promiscuitate (adică exact invers decât într-un celebru poem al lui Baudelaire, în care se vorbește despre „ordine și frumusețe, lux, calm și voluptate”; asocierea este intenționat deplasată). Containerele de gunoi, doldora de putregaiuri, construiesc un halo miasmatic în jurul blocului. În aceste containere mai pot fi zăriți, uneori, scormonitori care caută resturi menajere: ei sunt oameni sărmani, obișnuiți însă cu acest fel de a
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
oriunde m-aș duce prin lume)! Dar filmatul și fotografiatul erau interzise înăuntru, așa încât nu am putut fura nici o imagine elocventă. Tot ce pot spune este doar că am stat în salonul cu pricina vreo două ore, minunându-mă cu voluptate minuțioasă de ceea ce vedeam. O a doua vizită specială și delicioasă am făcut la palazzo-ul Querini-Stampalia, care găzduiește un muzeu privat al artei practicate în lagună, dar care, acum, dăruia și o expoziție concentrată a desenelor lui Omar Galliani (în cadrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
acum sunt șoricelul!“) al iubitei docile, credincioase, mai colțunaș, mai papanaș ca niciodată... Bănuiesc că până la un anumit punct, să-i zicem „punct critic de fierbere“, gelozia are farmecul și piperul ei cu boabe mărunte, măcinate Întruna... „Calm, lux și voluptate“ sunt adunate Împreună doar În versurile nostalgice ale lui Baudelaire... Rechinițe tulburătoare, zbătându-se Între aripioare de velur, rup necruțător din sufletul nostru vulnerabil, adăpostit degeaba la umbra promisiunilor Înfocate... Posibil ca gelozia să fie precum umbra, Însoțitoare permanentă sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Critic de vise Te superi când ating cerul cu buza mea fină, Mă critici când sap după eterna fericire, Mă pierd prin voluptatea trupului ceresc Nu pot să respir vis și nici să iubesc. Critici iubirea ecumenică ce ție ți-o dau Nu simți când ating cu ochiul meu eternitatea, Nu mă lași să vorbesc cu singurătatea Mă legi în inima unde voci
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92936]
-
la vreo funcție importantă în stat. Frustrările din societatea civilă ies la suprafață liber și, mai ales, concertat în această perioadă. Instituția în sine, cu administrația ei, e pusă sub o lupă groasă, laică și neiertătoare. Iar presa înghite cu voluptate, într-o perioadă de relativă stagnare a subiectelor politice, orice temă lansată pe piață cu privire la B.O.R. și, așa cum face cu orice altă instituție, o pune pe masa de disecție, în văzul publicului larg, aducându-și, la rându-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
de conservare a acestui tip, 2. selecția sexuală și 3. dorința de unire (iubire sexuală), acea impulsie irezistibilă de a îndeplini actul reproducerii cu scopul ignorat privind reproducerea speciei, dar care în schimb este însoțit de o vie plăcere până la voluptate. Ca derivate ale acestui instinct sunt: instinctul matern, instinctul familial și instinctul social. “Aceste lucruri atât de perfecte și de frumoase ating sublimul - spune Paulescu - actele instinctive sunt îndeplinite cu o îndemânare și precizie inimaginabilă, fără învățătură prealabilă, sunt deci
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Eu cred că am găsit ritmuri care le făceau pe amândouă. R.C.: Iar în anumite cazuri, puține, e adevărat, ne-am făcut corecții, pe care fiecare le-a aplicat. Am negociat dur uneori, dar am ascultat sfatul celuilalt. Există o voluptate anume în rostirea propriilor poeme? Modifică ea în vreun fel chipul sau sensul poemului? R.C.: Voluptatea era aici de altă natură, era voluptatea comunicării cu celălalt, poate voluptate între ghilimele, n-o putem numi voluptate propriu-zisă. Rostirea era esențială, repet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
puține, e adevărat, ne-am făcut corecții, pe care fiecare le-a aplicat. Am negociat dur uneori, dar am ascultat sfatul celuilalt. Există o voluptate anume în rostirea propriilor poeme? Modifică ea în vreun fel chipul sau sensul poemului? R.C.: Voluptatea era aici de altă natură, era voluptatea comunicării cu celălalt, poate voluptate între ghilimele, n-o putem numi voluptate propriu-zisă. Rostirea era esențială, repet, în măsura în care aveam de împărtășit ceva, în măsura în care submarinul acesta chiar devenea un instrument de făcut poezie, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
pe care fiecare le-a aplicat. Am negociat dur uneori, dar am ascultat sfatul celuilalt. Există o voluptate anume în rostirea propriilor poeme? Modifică ea în vreun fel chipul sau sensul poemului? R.C.: Voluptatea era aici de altă natură, era voluptatea comunicării cu celălalt, poate voluptate între ghilimele, n-o putem numi voluptate propriu-zisă. Rostirea era esențială, repet, în măsura în care aveam de împărtășit ceva, în măsura în care submarinul acesta chiar devenea un instrument de făcut poezie, pentru poezie. A.C.: Eu am ascutat-o pe Ruxandra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
aplicat. Am negociat dur uneori, dar am ascultat sfatul celuilalt. Există o voluptate anume în rostirea propriilor poeme? Modifică ea în vreun fel chipul sau sensul poemului? R.C.: Voluptatea era aici de altă natură, era voluptatea comunicării cu celălalt, poate voluptate între ghilimele, n-o putem numi voluptate propriu-zisă. Rostirea era esențială, repet, în măsura în care aveam de împărtășit ceva, în măsura în care submarinul acesta chiar devenea un instrument de făcut poezie, pentru poezie. A.C.: Eu am ascutat-o pe Ruxandra citind și mi-am extras
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
ascultat sfatul celuilalt. Există o voluptate anume în rostirea propriilor poeme? Modifică ea în vreun fel chipul sau sensul poemului? R.C.: Voluptatea era aici de altă natură, era voluptatea comunicării cu celălalt, poate voluptate între ghilimele, n-o putem numi voluptate propriu-zisă. Rostirea era esențială, repet, în măsura în care aveam de împărtășit ceva, în măsura în care submarinul acesta chiar devenea un instrument de făcut poezie, pentru poezie. A.C.: Eu am ascutat-o pe Ruxandra citind și mi-am extras voluptate din ce spunea ea, și când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
între ghilimele, n-o putem numi voluptate propriu-zisă. Rostirea era esențială, repet, în măsura în care aveam de împărtășit ceva, în măsura în care submarinul acesta chiar devenea un instrument de făcut poezie, pentru poezie. A.C.: Eu am ascutat-o pe Ruxandra citind și mi-am extras voluptate din ce spunea ea, și când am citit bine, era pentru că am înțeles bine și am regăsit ritmul scrierii. „Poezia e un minunat instrument de răzvrătire“, spuneați, domnule Codrescu, într-un articol. Submarinul este un instrument de răzvrătire? Și dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
ritmic... Știi ce-i asta? Un meci, la Wimbledon, între Dementieva și... ghici? Una dintre surorile Williams, riscam... Da, băi, cum de te-ai prins? Și-n toiul luptei, eu încercând, cu furie, să-ți disloc oasele, cumva buimăcit de voluptatea de a-ți desprinde de-a binelea crestele ilace, tu murmurându-mi: împinge, trage, împinge, trage... știi ce e asta? Nope, gâfâiam eu... Cineva care iese și intră, iese și intră... la librăria Eugéne Ionesco, băi! Așa scrie pe ușă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
lesne de-nțeles; dar ele nu sunt lipsite de un anumit simț al realității lecturii. Pentru că prea puțini cititori mai știu să se bucure realmente atunci când parcurg o carte. Graba și indiferența sunt, cred, reacțiile primare astăzi, inclusiv în ceea ce privește cititul. Voluptatea lecturii nu a dispărut, din fericire, dar este chircită într-un colț din care destul de rar mai iese la iveală și se mai lasă recunoscută. Chiar și atunci când ne place o carte, un soi de delăsare sau un fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
un lasă-mă să te las încep să funcționeze de parcă ar mai exista destul timp ca deliciul cititului să fie și el acceptat. De fapt ceea ce a dispărut este vizibilitatea plăcerii lecturii. Nu mă refer la gemete ori icnete de voluptate, ci doar la știința renunțării la viteza vieții în care trăim. Poate că nu ar fi deloc lipsit de rațiune ca, din când în când, să fim lăsați cu de-a sila, singuri, pe câte o insulă, cu cel mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Saramago? Faptul că ultimii trei sunt autori de xyz carate îi face, oare, să fie și cititori aparte? Au ei o superbie de cititor care știe că este și autor performant ori chiar genial? Iar dacă aceștia trei citesc cu voluptate, procedează astfel și pentru că și-ar dori ca ei înșiși să fie citiți cu voluptate? Da: aș fi vrut foarte mult să știu cum citea Cervantes, dar nu oricare dintre cei sălășluiți în Cervantes, ci doar acela care cititor fiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
și cititori aparte? Au ei o superbie de cititor care știe că este și autor performant ori chiar genial? Iar dacă aceștia trei citesc cu voluptate, procedează astfel și pentru că și-ar dori ca ei înșiși să fie citiți cu voluptate? Da: aș fi vrut foarte mult să știu cum citea Cervantes, dar nu oricare dintre cei sălășluiți în Cervantes, ci doar acela care cititor fiind era în același timp și autorul Quijote-ului. BUCUREȘTI FAR WEST Mateiulia Daniel CRISTEA-ENACHE Un proiect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
mă duceți cu gândul la morți. Dincolo de muzici și de serile plăcute de pe câmpie, zilele pământului cântă peste ele ca aceste viori pe inimile noastre!". Și câte peisaje descrise cu o fină poezie, un sentiment profund, o sensibilitate rafinată, o voluptate fizică. În paginile de descrieri, D-ra Văcărescu ne duce cu gândul la contesa de Noailles. Aceasta posedă o știință mai profundă a psihologiei; la eroii D-rei Văcărescu sentimentele sunt simple, primordiale, lipsite de complicații; ei sunt ființe ingenue și foarte
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
le atestă satisfacția și legitimează o interacțiune care ar putea părea, la început, asimetrică. Așa cum bine subliniază J.-M. Goulemont, narațiunea pornografică "nu înfățișează niciodată o rezistență la actul dragostei. Nu sunt decât trupuri care se oferă, dorințe spontane și voluptăți imediate. Dacă evocă o rezistență, e pentru a face mai bine schița unui viol, cu o anumită savoare, de altfel fără mari consecințe, fiindcă victima ajunge să consimtă repede"23. La nivelul interacțiunii sexuale, regăsim același lucru ce stă la
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Anti-Justine de Restif de la Bretonne: "Belșugul și căldura dulce a spermei mă făcură să vorbesc astfel, dar cu o plăcere, cu un avânt, cu un extaz de necrezut! Țipam: "Amantul meu drag! Amant divin... mă sfârșesc... de fericire... și de voluptate... Te ador!..."". Op. cit., p. 171. Exclamațiile de mai sus, provenind de la o femeie, vin să ateste că, în scena respectivă, principiul de cooperare a fost foarte bine respectat, ba mai mult, ansamblul dispozitivului pornografic este legitim. 3. Pornografia non-canonică Existența
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
așa ceva: „M-am văzut din nou pus în fața certitudinii că, indiferent cât de legate una de alta ajung să se simtă două persoane, lipsa de comunicare este o problemă imposibil de rezolvat“. Golul „comunicațional“ alunecă firesc în stranii momente de voluptate concretizate cu răsuciri stilistice de-a dreptul abracadabrante: „Ea se porni să geamă, ademenindu-l ca prin vis cu pufuleții ei de viermișor și cărnișoarele aburinde de scoică fragedă. (...Ă Făcuseră dragoste de mai multe ori, dar niciodată până în acea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
mai mult în întâlnirile sale decât majoritatea muritorilor“. Întâlnirea criminalului cu victima apare în roman ca o formă de cunoaștere, prin care ucigașul descoperă intimitatea absolută a victimei: moartea sa. Urbain, onanistul criminal, cunoaște prin intermediul noii sale meserii puterea și voluptatea. Pentru el crima înseamnă, în primul rând, satisfacerea voinței de putere. Indiferent la „sentimentalismul toxic al amintirilor“, Urbain ucide cu violență și cu plăcere. Crima devine pentru el o nevoie zilnică, un drog, o porție de frică care-l menține
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
practicat inclusiv un soi de amoralism. De ce? Fiindcă lumea e dornică de show, de teatralitate, de spectaculos, de extravaganță, de altceva. Fiindcă lumea vrea orice, dar în niciun caz să se plictisească. De aceea, măștile de blog sunt schimbate cu voluptate de seducători și seduși. Iar uneori, să nu uităm, este ales chiar și un rege de carnaval. Lumea blogurilor rediscută, de fapt, ideea de confesional, de spovedanie. Nu mai este nevoie de un duhovnic tipic, cu anteriu, întrucât blogurile au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
mea n-a mâncat holocaust pe pâine/nu știe ce-a fost la bug la odessa la iași/dar generația mea vrea să scrie frumos/vrea poezie și proză cum vrea alcool și tutun/bulbuleatăr haș cocaină sau opiu/vrea voluptăți estetizante trăiri autentice/n-a învățat umilința la școala de partid/nu și-a băgat degetu-n cur ca să vadă dincotro/bate vântul“. Mizerabilismul, trăirea autentică ajung biete „voluptăți estetizante“ ale unei generații inconștiente, ținându-se departe de ideea vinei, refugiindu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
proză cum vrea alcool și tutun/bulbuleatăr haș cocaină sau opiu/vrea voluptăți estetizante trăiri autentice/n-a învățat umilința la școala de partid/nu și-a băgat degetu-n cur ca să vadă dincotro/bate vântul“. Mizerabilismul, trăirea autentică ajung biete „voluptăți estetizante“ ale unei generații inconștiente, ținându-se departe de ideea vinei, refugiindu-se în propria ignoranță. Decuble își asumă deci acoperirea acestui teritoriu, inventariind holocausturile unul după altul în cotloanele încăpătoare ale unei conștiințe morale zguduite de imperativul lui Adorno
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]