4,110 matches
-
puteam lua însă ochii de la un cireș sălbatic, care ardea ca o flacără... M-am așezat, să-mi trag sufletul. Mi-am scos merindea pe care o aveam - plăcinte poale-n brâu - și am mâncat, privind uitat de mine la vrăjile nesfârșite ale toamnei... Când am pornit din nou la drum, în urma mea aud pas grăbit. Mă întorc, să văd cine-i. Nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit chipul țigăncii... Mersul ei însă nu mi-a părut a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
chiar că buzele i se mișcau a rostire de rugăciune... “Ce n-aș da să fiu lângă ea? Însă numai dacă mi-ar simți prezența în preajmă ar dispărea ca o nălucă! Doamne! De ce îmi chinui sufletul? Dezleagă-l de vrajă, Doamne!” - îmi spuneam în gând, când... plăsmuirea din mintea mea sau ființa ce se afla aevea pe cerdacul chiliei și-a făcut semnul crucii și s-a întors cu fața spre perete, rezemându-și fruntea de pumnii strânși. Mi s-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
istețule. Fata nu trăiește cu capul în nouri, precum tu. Ea știe că ce-i în mână nu-i minciună. Așa că, ia aminte...” - m-a trezit la realitate gândul de veghe. Și avea dreptate, mehenghiul... Am rămas o vreme sub vraja lunii. Bătrânul povestea o mulțime de lucruri. În toate acestea, o lua drept martor pe Sevastița. “Nu-i așa, Sevastiță?”... cădea din când în când întrebarea. Acestea m-au făcut să bănuiesc că Sevastița ședea în preajma lui de când era foarte
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mare nu mi-ai putea face, sfințite părinte. De când aștept eu momentul aista. Și acum, la culcare! Noapte bună!... Îmi fac cruce și mă întind pe crivatul cu așternut aspru-călugăresc. Nu-mi trebuie multă vreme ca să adorm, ca sub o vrajă. Visele urmează unul după altul cu repeziciune. În ele îl am mereu în preajmă pe bătrân...Dimineața, când deschid ochii, văd un bulgăre de aur pe masă strălucind orbitor!...”Ce poate fi?” - mă întreb cu înfrigurare, frecându-mă la ochi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ca eu să vorbesc, eu să aud... Savurăm băutura pe îndelete. Bătrânul - se vede bine - este în al nouălea cer. Privește adesea spre ușița închisă, dincolo de care se află fostul lui ucenic. Un zâmbet luminos îi stăruie pe chip. Când vraja momentului s-a risipit, ne ridicăm - cu părere de rău parcă... Ei, acum mai merge să colindăm cele ulițe, fiule. Hai întâi să privim oleacă la palatul gospod și după aceea s-o luăm agale pe Ulița Mare. Ieșim din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nedumerit. De ce ne-o fi căutat țiganca? Răspunsul a venit când mă așteptam cel mai puțin: Să nu te mire faptul că țiganca ne-a ieșit în cale. Trebuie să știi...dar... Nu mă lăsa să mă gândesc la cine știe ce vrăji. Limpezește-mi mintea, sfințite părinte! Cred că ai dreptate. łiganca nu este ceea ce se vede. Ea este o făptură ce vine din altă lume...Ea se află tot timpul pe urmele noastre. Ale tale mai bine zis, pentru că așteaptă să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
trecem peste Ulița Trapezănească și intrăm pe Ulița Cizmăriei, ce duce spre armenime. Călugărul se oprește în fața mănăstirii Barnovschi, așezată pe colțul făcut de cele două uliți și cu plecăciune evlavioasă se închină. Același lucru îl fac și eu. După ce vraja rugii s-a risipit, bătrânul mă întreabă pe neașteptate: Știi cumva a cui este dugheana de colo? Știu, părinte, dar trebuie să știi că acolo întâi a fost „un loc de optă stînjîni de lungu și de lat, la Cizmărie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
băutură rubinie. Acum însă e altceva... Am gustat cu grijă... Bătrânul a băgat de seamă precauția mea și m-a liniștit, râzând: Nu-i nimic deosebit. Am rugat doar nucul să-mi împrumute din tainele lui. Și pe urmă... Cine știe ce vrăji a mai făcut sfinția ta de are o asemenea aromă. Drept-îi că am cam amestecat eu și alte daruri lăsate de Dumnezeu pe acest pământ... Despre nuc trebuie să știi că toate cele ale lui sunt bune. Numai să stai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
m-a adormit Și am visat O! Ce păcat! Un ultim vis ce-am mai avut În somn, pe dealul înghețat. Văzut-am rigi, războinici, prinți, La chip că moartea-ngrozitoare; Și toți strigau " La Belle Dame sans Merci Sub vraja ei acum te are!" Cu rînjet hîd m-au prevenit, Prin noaptea care s-a lăsat, Iar eu, din somn, m-am pomenit, Culcat pe dealul înghețat. De-atunci aici eu zăbovesc Purtîndu-mi dorul solitar, Desi rogozul s-a uscat
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
neasemuit Că luntrile nicee ce vreodat' Pe marea 'nmiresmată au croit Drum lin de apă și-au purtat Spre țărm natal, pribeagul nu-știu-cînd plecat. Sălaș aveam cîndva pe marea tumultoasa Dar chipul tău cel clasic, cu păr de nestemata Și vraja-ți de naiada mă țin acum acasă Visînd ce mare Grecia va fi fost aldată Și scene de mărire din Romă glorioasa. Acolo în arcada ferestrei luminate Mi-apari că o statuie, nemișcata! În mînă ții o lampă de agață
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
de a o spiona din nou (sunt lucruri care pur și simplu nu se fac) și, dacă aceasta era unica mea șansă, trebuia să acționez imediat. De dragul sănătății mintale a timidului, îndrăgostitului meu nepot, m-am simțit obligat să spulber vraja care îl stăpânea, să îi demistific obiectul pasiunii, transformându-l în ceea ce era în realitate: o femeie casnică din Brooklyn, cu un mariaj fericit, cu doi copii și poate un al treilea pe drum. Nu vreo zeiță sfântă și inabordabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lucrezi pentru Harry Brightman, i-a replicat ea, din fericire fără să aibă idee de evenimentul monumental care tocmai se petrecuse. În fine, Tom o atinsese, în fine o auzise vorbind și, indiferent dacă era sau nu suficient ca să rupă vraja care îl învăluise, contactul avusese loc, ceea ce însemna că, de acum încolo, va trebui să o înfrunte pe un alt teren. Nu mai era M.F.P. Era Nancy Mazzucchelli și, oricât ar fi fost de frumoasă, nu mai era decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
viața ei care îi vor face imposibilă întoarcerea acasă. Puțin câte puțin, Kafka o pregătește pe fată pentru momentul dispariției definitive a păpușii din viața ei. Depune eforturi pentru a obține un final mulțumitor, temându-se că, dacă nu reușește, vraja se va rupe. După ce încearcă mai multe posibilități, decide, în cele din urmă, să o dea pe păpușă în căsătorie. Îl descrie pe tânărul de care se îndrăgostește, petrecerea de logodnă, nunta la țară, chiar și casa în care locuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se simte ciudat de calmă și experimentată. Ea e una cu rolul. Profită de moment și încearcă să-l facă un succes strălucitor. E mulțumită de ea însăși, o actriță care nu a dat niciodată greș în a arunca o vrajă asupra publicului ei. Inima ei nu-și iese din ritm. În tăcere, ea i se prezintă lui. Fiecare parte a trupului ei vorbește, oferă și transmite. Îl face să o privească, în voie, îndrăzneț. Părul ei pieptănat cu grijă, pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
făcut douăzeci și ceva de ani, nu-i așa? Iartă-mă. Am fost obligat să fac asta. Mă aflu într-o poziție dificilă. În orice caz, acum pun capăt acestei situații. Ai plătit destul. Acum ieși în lume și rupe vraja. Ea i se aruncă la piept. El o ține în brațe și o liniștește. Printre lacrimi, se ivesc zorile, să-și etaleze extraodinarul. Secretara îmi zice că primarul Ke a venit cu două ore mai devreme ca să-mi aștepte sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cafea de pe birou, iar atunci când își întinde brațul înspre cafea rèspândește un parfum discret de, nu știu, nu cred cè posed în vocabularul meu restrâns de informatician un cuvant potrivit pentru a sintetiză mirosul ciudat al acestui parfum amestecat cu vraja dulce ce se țese în jurul ei, asta nu-i o exprimare tocmai precisè, demnè de o minte lucidè că a mea, așa cè voi lèsa nedezlegat misterul parfumului, e pur și simplu parfum, error line 7, eram pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
apei fècând-o sè se aprindè de strèlucire, O bei fèrè zahèr, nu-i așa?! eu încântat cè își mai amintește de Matei, cel ce bea cafeaua fèrè zahèr, Nu de specialistul Matei! Da! Fèrè zahèr! Mè scutur cu greutate de vraja pe care o exercitè fèrè voie asupra mea și-mi cobor privirea a cèrei intensitate aproape mè doare, nu înainte însè de a-i fi surprins în ochii albastru-pe-verde sau verde-pe-albastru o zvâcnire femininè de recunoaștere și surprizè, Și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cerut în seara aceea, a doua dacè-mi amintesc bine, când am însoțit-o la alimentară, spune-mi pe nume, femeia-al-cèrei-nume-nu-l-știu, lunecând înaintea mea că o arètare de vis pe podeaua ceruitè a încèperilor din fostul palat nobiliar face ca cercul vrajei sè se strângè tot mai mult în jurul meu! Aș fi vrut atunci s-o întreb pe care nume? care-i numele ei de cod? care-i numele ei real? dar m-am lèsat pègubaș, coșul pe care-l purtăm printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
plece l-aș urma fèrè împotrivire, dar el nu se ridicè, schimbè numai cd-ul, click-ul vioi al binecunoscutei operațiuni destrèmând lumină care, ca o pânzè subțire de paianjen, se țesuse în jurul trupului meu, înlènțuindu-mè, Apoi, eliberându-mè de umbra luminoasè a vrajei cuvintelor lui, mè regèsesc în familiară lume realè, tastatură, ecranul colorat, masa de birou, creioanele mele, noaptea de afarè și neputința de a da o explicație raționalè la ceea ce mi se întâmplè, urmèrindu-l pe Ilarie care imi vorbește acum despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în calitate de viitor medic, fècuse nenumèrate operații Pamelei deși pèpușa fusese foarte cuminte și n-a vèrsat nici o picèturè de sânge, gândul operației, persistent și sâcâitor, o smulge din starea de vis în care pèrea cè alunecase fèrè voie și, rupând vraja, fata începu sè urle fèrè sè se mai opreascè, Matei nu stie ce are pentru cè de data asta ar fi putut merge pânè în pânzele albe susținându-și nevinovèția, n-am tras-o de pèr, n-am tras-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nările în palma sau sub haina bărbatului, în căutarea căldurii. Asista la o minune? Avea halucinații? Omul scăpase cu viață. Nu-l vătămase nici glonțul anume pregătit pentru el, nici herghelia dezlănțuită. Doar un om ocrotit de un cerc de vrajă ar fi putut să scape de două ori la rând într-o singură dimineață. Îl văzu încălecând. Omul poseda în cel mai înalt grad arta de a lua în stăpânire un cal. O făcu dintr-o singură mișcare. Un salt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
începu să cânte o arie din opera Răpirea din serai. Din când în când, sub poala rochiei ridicate cu grație, spectatorii din primele rânduri întrezăreau și minunatele vârfuri roz-pale ale pantofiorilor ei din mătase, simțindu-se cu totul răpiți de vraja acelor momente de revelații, până la ultimele note. În aplauzele frenetice, Nanone făcu o reverență, luă trandafirul din colțul decolteului și îl aruncă, întâmplător, ar fi putut să jure, chiar spre sofaua albastră. Generalul îl prinse din zbor, dovedind, în ciuda vârstei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cântăreței se ridică deasupra tuturor acestor neajunsuri, vibrând pe toate corzile nefericitei iubiri. Finalul se pierdu într-un delir general. Ovații, aplauze, lacrimi, în timp ce Nanone, cu ochii închiși, neclintită, cu fața încă udă, nu reușea să se mai desprindă de vraja muzicii, de ecoul ei dureros și sublim. Ridicat în picioare, Iancu o privea cu totul răpit, uitând să mai aplaude. Nanone îi apărea dusă, îndepărtată într-o lume inaccesibilă muritorilor de rând, lumea poeziei și a muzicii, lumea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
număr din acea seară, transformându-se sub privirile fermecate ale spectatorilor într-o femeie mai misterioasă, mai ademenitoare și unduitoare decât șarpele din Eden. Eșarfa ei tresărea, ezita, vibra, zbura, aluneca, se avânta ca o flacără verde, o flacără de vrajă, flacăra irezistibilă a păcatului. Pe ultimele acorduri, însuși Marele Komandir, în ținută de gală, cu toate decorațiile strălucind pe tunica lui brodată cu fir de aur, sări primul pe podium. Luă mâna primadonei și o sărută apăsat. „Oceni, oceni crasivâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să mergi la culcare, Gaiané? Fetița alunecă ușor din îmbrățișarea lui și lipăi repede spre odaia ei. Prințul urmări pata albă care pluti o vreme prin bezna culoarului, cu senzația tactilă că tocmai fusese atins de un înger. Remanența inefabilului. Vraja copilăriei. țineau ușa de la sobă deschisă. Stăteau în pat. Copiii dormeau. Și slugile. Pale de lumină și căldură le mângâiau trupurile goale. Nu mai erau tineri, dar se simțeau încă tineri. Manuc ținea paharul în mână și privea umbra sângerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]