16,454 matches
-
poți "șterge cu ei pe jos", în spatele a ceea ce nu știi cum să definești altfel decât drept o exasperantă incapacitate asertivă pentru Dumnezeu, spune și tu o dată ce crezi, Reiko, tu ce crezi, fără "poate", fără "cumva", fără da-uri și zâmbete încurcate, poleite la nesfârșit cu agilitatea unui prestidigitator se ascunde, de fapt, o inflexibilitate de fier și o voință neegalată decât de perseverența cu care își urmăresc țelul. O dată ce vor ceva, japonezii vor obține acel lucru, fără să lase nici un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ale imprecației, niponii și-au inventat un soi de înjurătură citită pe dos: limbajul hiperpoliticos, utilizat în circumstanțe comune, care nu dictează stringența unui atare arsenal. Dar, dincolo de factorii verbali, elementele non-verbale, precum salutul ceremonios, poziția membrelor în repaus sau zâmbetul "la comandă", joacă un rol capital în stabilirea, în reglarea și în menținerea raporturilor sociale. La baza piramidei gesturilor semnificative stau și ambalajele, precum cele descrise cu aplomb teoretic de Joy Hendry. Personal, nu interpretez ambalajul ca pe un simbol
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
capătul podului străjuit involuntar de mine. Yukata îi unduiește albastru în briza văratică, evantaiul îi sigilează perfect carnea buzelor, privirea îi este zăvorâtă în pietrele calde din caldarâm. Am o viziune demnă de poeții din Heian, inspirați de versul unui zâmbet migdalat... Dar totul se preface în țăndări: umbră terestră a neînduplecatelor vase americane de acum o sută cincizeci de ani, un Chevrolet negru-metalizat frânează brusc și apăsat lângă bordură. Erosul nipon: între metaforizare și pragmatism El dorea să vadă puțin
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a micilor pași care par să plutească peste suprafața scenei, până la fluturarea imperceptibilă, dar cât de elocventă, a genelor, subliniată de privirea timidă, și, totuși, muiată într-un strop de eventuală promisiune, ușoara înclinație a capului și încântătorul început de zâmbet care pare, ah, doar pare dar de ce sugestia este mai tulburătoare decât orice realitate? că adastă, pierdut, la colțul gurii de altfel încremenite, totul este menit să recompună, cu instrumentele unui artist al transcendentului, ideea pură, Urbild-ul feminității japoneze. Și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în vârstă (tip profesor universitar la pensie), îmbrăcat în costum din trei piese, care-și freacă fără jenă umbrela de blugii mei, într-un transparent act falic. Mă dau la o parte, scârbit, în timp ce venerabilul îmi dăruiește cu magnanimitate un zâmbet. Lângă mine, două punk-iste, cu șuvițele vopsite într-o sobră nuanță violet (părul tău auriu, Margarete...), își dau coate. Afară, în Orcus, cerberii, în fuste roșii sau galbene, străjuiesc neobosit bulevardul. Sendai, 2005, toamna. Frunzele de arțar (momiji) au însângerat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
deja începe să-ți fie fredonat, sakura, sakura, "floare de cireș, floare de cireș". Și cunoști cuvântul shiki? Nu? Vai, cum se poate, shiki înseamnă chiar asta, "cele patru anotimpuri", există cuvântul special pentru a denumi această minune japoneză, iar zâmbetul se lărgește, se adâncește, nici măcar de obicei atât de prudenta față niponă nu reușește să-și înfrâneze această manifestare de bucurie, de copilăresc orgoliu național. Mă aflu, așadar, în țara celor patru anotimpuri, țara care vibrează în modul cel mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
deloc". Știam că cei care muncesc zece-douăsprezece ore pe zi, nu-și pot lua concediu mai mult de patru-cinci zile pe an, dar ce-i împiedica pe acești bătrânei liberi, bogați și activi să se bucure în sfârșit de viață? Zâmbetul japonez drept răspuns, faimosul zâmbet de mască no, impenetrabil. Mister... Mai târziu am adunat o nouă piesă, de o valoare inestimabilă. Un întreg Weltanschauung se contura pe tabla de joc a puzzle-ului meu. Proiectul Oshima. Nume de cod: Insula
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
muncesc zece-douăsprezece ore pe zi, nu-și pot lua concediu mai mult de patru-cinci zile pe an, dar ce-i împiedica pe acești bătrânei liberi, bogați și activi să se bucure în sfârșit de viață? Zâmbetul japonez drept răspuns, faimosul zâmbet de mască no, impenetrabil. Mister... Mai târziu am adunat o nouă piesă, de o valoare inestimabilă. Un întreg Weltanschauung se contura pe tabla de joc a puzzle-ului meu. Proiectul Oshima. Nume de cod: Insula vindecătoare. Participanți-cobai: un grup de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de peste mări, dintr-o Anglie victoriană de mult apusă sau dintr-o Americă a căutătorilor de aur, și se va întoarce triumfătoare cu un poster alb-negru, uriaș, pe care îl va desface în fața ta ca pe un papirus de preț. Zâmbetul lui Audrey Hepburn te va orbi atunci, strălucitor și cald și fragil, albeața pielii ei, intensificată de hârtia poroasă, va răsuna aproape ca un cântec peste măsuțe și sertare și rafturi și băncuțe de lemn ostenit. Tu ești la fel de frumoasă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bine. Și totuși, aceeași femeie japoneză, cu capul greu de atâtea vise și dorințe imposibil de îndeplinit, își trăiește realitatea stearpă a căsniciei care o condamnă la servitute și la singurătate fără nici o sfâșiere sufletească, cu pace în suflet și zâmbet pe buze, fără nici un gând de a căuta altceva mai bun, fără blesteme asupra sorții triste și nedrepte. Ea se simte, astfel, de cele mai multe ori, cu adevărat mai mulțumită și mai împlinită în contururile propriei existențe decât surata ei occidentală
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
colorate, raportul dintre înălțimea în metri de la care se poate produce căzătura și diferitele tipuri de vătămare care pot fi astfel induse, de la zgârieturi până la fracturi etc. Nu am timp să descifrez tot, pentru că prezentatoarea ne atrage atenția, cu un zâmbet suav și nelipsitul indicator în mâna dreaptă, asupra unei enorme scheme, pline de cifre și desene, care s-a materializat brusc din spatele deux-pièce-ului ei roz. Pe o coloană, avem datele corporale ale victimei, legate prin complicate lăncii și cabluri, de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
jur împrejur, culorile se încăpățânau să ocolească cele șapte coline care unduiau domol, așa cum numai dealurile japoneze știu să o facă, în aerul subțire. "De aceea se numește locul acesta Nanatsumori" îmi spusese pe drum Mr. Moon, cu eternul său zâmbet, extaz al iepurașului din vechea legendă chinezească, ascuns în luna plină și hrănindu-se în fiecare seară cu o nouă porție de cratere și de mări spațiale. Evident că noi îl porecliserăm așa, din cauza feței perfect rotunde și sclipitoare, care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
superba nepăsare a tinereții mele, mă credeam la adăpost de ambele și, astfel, nici nu încercam. Îmi plăcea doar să mă răsfăț în luna plină pe care mi-o oferea, ca într-o oglindă nepoleită de vreme, și îi primeam zâmbetul ca pe un fenomen al naturii, ancestral și mereu același, mereu egal cu sine. Pentru că Nanatsumori înseamnă "cele șapte păduri", iar cele șapte păduri se întind pe aceste șapte coline de taină, cu spinări line, din care naște, la fiecare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aiurea sau cine știe? hărăzit chiar ei de o soartă milostivă. O urmăream cu coada ochiului. Felia roz de ghimbir murat tremură scurt între bețișoare. Femeia stătu nemișcată și soarele îi aprinse o clipă baticul. Șovăială imperceptibilă, reprimată brusc. Un zâmbet vag pe față, încurcat, un zâmbet care deja cerea scuze, se retrăgea undeva, unde această anomalie a firii nu se făcuse încă prezentă. O zbatere a pleoapelor și hotărârea luată rapid, cu disperarea tăioasă a unui kamikaze. Felia de ghimbir
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ei de o soartă milostivă. O urmăream cu coada ochiului. Felia roz de ghimbir murat tremură scurt între bețișoare. Femeia stătu nemișcată și soarele îi aprinse o clipă baticul. Șovăială imperceptibilă, reprimată brusc. Un zâmbet vag pe față, încurcat, un zâmbet care deja cerea scuze, se retrăgea undeva, unde această anomalie a firii nu se făcuse încă prezentă. O zbatere a pleoapelor și hotărârea luată rapid, cu disperarea tăioasă a unui kamikaze. Felia de ghimbir făcu o voltă roz în aer
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de ghimbir făcu o voltă roz în aer și căzu fără sunet. Femeia se așezase, stând ghemuită la jumătatea distanței spre pământ, bustul, chipul și mâinile rămase deasupra nivelului mesei, creând impresia perfectă a unui comesean în șir cu ceilalți. Zâmbetul i se preciză, deveni mai ferm, ca și cum ar fi prins substanță și s-ar fi hrănit din eroismul propriei hotărâri de a forța apartenența la grup, de a consfinți cu orice preț devenirea întru ceilalți. Ea zâmbea acum asemenea nouă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sângerândă a acestei dualități. Nu trebuia să mă ridic, să strig, ca singură posesoare a adevărului numai eu capabilă să retez capul hâd al minciunii și să curm această înjosire a demnității umane, fie ea liber consimțită și consfințită prin zâmbet? Această imolare de sine, pe ce altar grotesc și nenumit? Sau poate că nu. Nu înțelegeam eu, nu înțelegeam nimic, era evident, și, de aici, revolta sisifică, pe care orice străin a simțit-o cu necesitate în Japonia. Însă voiam
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
unei lebede stăpânea albul rupt din Univers, pregătit pentru a-l înveli cu cele mai scumpe salbe de oriunde. Corpul creionat de către cel mai mare pictor de pe pământ valsa în mersu-i de felină. În pieptu-i diafan vibrau sânii de cristal. Zâmbetul feciorelnic și trupul sirenic îi făceau pe săteni să gândească nimic altceva, decât că Magnolia face parte dintr-o altă dimensiune planetară. Cu toate acestea Magnolia se comporta normal și când o căutai era în compania băieților. Dacă era întrebată
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
văzut nimic și nimic nu ți s-a întâmplat. Te asigur că n-o să ți se întâmple niciodată nimic, nu este posibil. Considerând că a sfătuit-o și încurajat-o îndeajuns, a tras-o ușor de cosițe cu un chinuit zâmbet în colțul gurii ce trăda durerea din încheieturi a reumatismului uneori rebel, i-a zis: -Nu da atenție poveștilor care vin pe aripi de vânt. -Da, tatbătrân, dar tu ai auzit de un om care se zice că păzește pădurea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
iar mama și cele două surori ale mele se duc la hramul bisericii în satul din partea cealaltă de pădure, arătând în direcția la care se referea. Și-au dat mâna ca și cum s-ar cunoaște de foarte multă vreme și, cu zâmbetul pe față, fiecare a plecat în treaba lui. A doua zi de dis-de dimineață, Dondică împreună cu Dondonel au cunoscut gazdele cu care au pus la punct toate cele de trebuință pentru începerea lucrului. Dondică a înjugat boii și a plecat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
șase mânji mititei. Și merse crăiasa, merse până luna peste pământ se întinsese, plantele dormitau, copacii pe razele blânde umbra își desenau, animale peste tot mișunau iar păsările pe la cuiburi sporovăiau. După un somn profund, crăiasa a fost întâmpinată cu zâmbete molatice de flori și foșnet viu al pădurii. Își aținti urechile după tufișuri, când un cocoș dădu semnalul să anunțe că peste bătătură este stăpân și nu are chef de izbitură. Dacă totuși încearcă cineva a-l supăra, va fi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care l-a doborât la pământ într-o clipă. Îmi pare rău că n-am reușit să-l șterg de sângele unui păcătos ca tine și s-a repezit la Zedon, care o întâmpina zâmbind. Pe Verona a deranjat-o zâmbetul barbarului și a mai strigat: -Dacă mă dovedești, voi fi pe viață sclava ta. -Nu sclavă, femeia mea, a zis Zedon, din nou râzând. -Decât femeia ta mai bine mor, a zis Verona. -Câtă frumusețe varsă ochii tăi verzi, când
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
te văd așa. -Primește, năpârcă, din partea urieșilor, zise Verona după ce s-a întors și s-a aruncat peste Zedon căzându-i în spate, aplicându-i două tăieturi una după alta în umărul drept. De această dată barbarului i-a dispărut zâmbetul, și fiind tăiat la umăr, a schimbat paloșul în mâna cealaltă. Când se pregătea cu o lovitură asupra Veronei, aceasta a repetat săritura peste barbar și i-a înfipt pumnalul în spate. Zedon a căzut în genunchi, apoi n-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la care fac referire, unii dintre copii erau cuviincioși, alții nu, șușoteau între ei, precum că omul este nebun. În ceea ce mă privește îl salutam respectuos întotdeauna și omul, la rându-i, îmi răspundea de asemenea cuviincios însoțit de un zâmbet amar: -Mânțămesc! Într-o zi, cu puțin timp înainte de Paște, veneam de la biserică împreună cu mama, unde fusesem la împărtășit. După ce am trecut prin dreptul casei omului, am întrebat-o pe mama mea: -Mamă, te rog să-mi spui, omul acesta
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și dacă „văd că-i bâza” mă izbesc în ușă și fug, doar sunt mai iute decât el, că este bătrân. Omul m-a primit cu o astfel de manifestare încât pe moment mi s-a părut a fi un zâmbet, dar nu era un zâmbet oarecare. Mi-am dat seama mai târziu că m-am înșelat... Era o strălucire a sufletului, care se transforma pe măsura secundelor într-o bucurie extrem de mare, ca atunci când realizezi ceva neașteptat, sau întâlnești pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]