3,296 matches
-
lipsit de direcție. Mi-am dorit să fi fost și Charlie acolo - de fapt, îmi doream asta tot mereu, dar în momentul acela chiar aveam nevoie de prezența lui. Am tras draperia și am privit afară pe fereastră, sperând în zadar că tot apreciasem greșit distanța de la care venea zgomotul și că ar fi putut, în definitiv, să vină de la ceva de afară, poate de la un camion sau vreo mașinărie mare, dar strada era goală. Când m-am întors de la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că există doar două explicații plauzibile dar, cu toate că s-ar putea să fie un picuț cam ipohondră, nici Leigh nu credea că e pe cale să facă un atac de cord: era un atac de panică, pur și simplu. Încercând în zadar să-și alunge panica, Leigh își apăsă tâmplele cu degetele și își întinse gâtul dintr-o parte în alta, fără niciun efect. Simțea că plămânii îi lucrează la doar zece la sută din capacitate și chiar în clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
magic: geamantan, ochelari, orice, nici că-i mai păsa. În soarele puternic de după-amiază, fetele stăteau prăbușite lângă geamantanele Adrianei și al lui Leigh — care, printr-un miracol, nu dispăruseră și erau intacte. Unde suntem iar? întrebă Leigh trăgând în zadar de bandana cu care își legase părul. Nu prea îmi amintesc. Adriana ridică privirea. — În Jamaica? Râseră pe înfundate, sigure amândouă că Jamaica nu era răspunsul corect, dar neputând să-și aducă aminte ce era. Emmy scoase plicul din bagajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
s-au dus la el la apartament și au ajuns În cele din urmă să facă dragoste. Asta i-a aruncat pe-amândoi Într-o mare de confuzie și au stat treji toată noaptea Întorcând problema pe toate părțile În zadar, Încercând să salveze relația și s-o facă să meargă, dar mereu ajungeau În același punct mort: nici unul din ei nu era pregătit să-și pună relația Înaintea carierei. Chiar Înainte de răsărit s-au hotărât să facă o plimbare prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
neclintit în timp ca o piatră de mormânt. Sunt vinovat, mâinile mele o știu. Dar dacă ai ști de câte ori mi-am imaginat copilul acela pierdut! L-am văzut crescând lângă tine ca un frate geamăn fără noroc. Am încercat în zadar să-l îngrop. S-a întors când a vrut și s-a strecurat în pașii mei, în oasele mele care îmbătrânesc. S-a întors în toate ființele dezarmate, în copiii fără păr din secția de oncologie pediatrică, s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tare ca un cablu de oțel coborât parcă de sus m-a ținut drept. Am așteptat o reacție. Voiam ca stomacul să-mi ceară de mâncare. Am sperat că o să mi se ridice părul pe ceafă. Dar a fost în zadar. Jurnalul Annei mă amuțise. Aceste ritualuri și obiecte pe care mi le aminteam doar pe jumătate nici măcar nu-mi făceau pielea de găină. Am așteptat până când credincioșii și-au strigat ultimul amin și au început să își dea jos șalurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fierbinți Între ea și tehnicienii care lucrează În tura de noapte a stației? N-ai ce invidia, nu e nimic de invidiat, la nici unul dintre noi. Poate doar la Yoezer. Din cauza lui Yoezer, Fima se tăie când se bărbieri. În zadar se strădui să oprească sângele cu bucățele de hârtie igienică, apoi cu vată și după aceea cu o batistă udă. Prin urmare, uită să-și radă pliul de piele de sub bărbie. Pe care oricum ura să-l radă, fiindcă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se plângea că În casa ei creștea un copil viclean, manipulator. Stătea În camera de zi, În fotoliul mare al tatălui său, ghemuit Într-un colț, ca un pachet lunguieț, abandonat pe o bancă din parc. Fima se străduia În zadar să-l facă să spună ce-l rodea. Stătea așa de la Începutul serii, doar ochii de iepuraș clipeau des În spatele lentilelor groase. Îi era sete? Voia poate un pahar cu lapte? Sau suc? Fima hotărî fără motiv că puștiul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
i se oferă băuturi spirtoase. Fima spuse: Bineînțeles că nu. Încercam doar să te fac să râzi puțin. Vrei să-i imit pe Șamir și pe Peres? Nu vreau nimic. Ți-am spus deja de trei ori. Fima propuse În zadar o poveste de aventuri, jocuri pe calculator, glume, bătăi cu perne sau domino. Ceva apăsa sufletul copilului, dar toate Încercările lui de a-l descoase despre școală, dupăamiaza petrecută la vecină, oboseală, dureri de burtă, programul spațial al Statelor Unite nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să vezi asta. De parcă i s-ar fi strecurat În pat vreun gândac, vreun fel de Gregor Samsa. Probabil că În clipa aceea, când de-abia se trezise, năuc de somn, Întinzându-se și așezându-se pe pat, Încercând În zadar să le explice ce se Întâmplase, Fima le părea amândurora complet idiot, dacă nu chiar nebun de legat. De parcă spera că după explicații avea să le fie milă de el și să-l lase să se culce la loc, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
puțin, pentru că de la etajul doi răzbăteau, prin geamurile Închise, prin foșnetul pinilor și al vântului, sunetele violoncelului uneia dintre cele trei bătrâne. Sau poate nu era decât un elev, care repeta același solfegiu, iar și iar. Fima se strădui În zadar să recunoască melodia, stând și ascultând concentrat, ca un om care nu știe de unde vine și Încotro trebuie să se Îndrepte. Dacă ar putea să-și schimbe consistența În clipa asta și să se transforme În aer, În piatră, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În care să se-ascundă, inundată În lumina puternică a lămpii din spatele medicului, ce făcea totul să pară roz ca o rană, poate ca gura știrbă a unui bătrân, din care se scurgea un sânge Întunecat. În timp ce se lupta În zadar cu el Însuși să alunge imaginea, să nu vadă, să nu audă, să nu ghicească, Tamar Îi spuse Încet: —Ajunge. Liniștește-te. S-a terminat deja. Dar Fima Începu să se simtă rușinat. Fără să Înțeleagă de ce, avea totuși senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ei, taică-său făcuse să dispară și căciulița albastră croșetată. Oare o dăduse și pe ea, Împreună cu toate hainele mamei sale, leprozeriei din Talbiyeh? Fima renunță să mai aștepte autobuzul și Începu să meargă În direcția cartierului Rehavia. Încerca În zadar să-și amintească dacă Îi promisese Ninei că avea să vină s-o ia de la birou, ca să meargă să vadă comedia cu Jean Gabin, sau dacă hotărâseră să se Întâlnească lângă cinematograf? După o clipă Începu să nu mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spuseseră În viața sa. Era minciuna care Îi răpise fratele și o condamnase pe mama lui să se stingă În plină tinerețe, iar pe el să fie În toți anii aceștia și aici și-n altă parte, să caute În zadar ceva pierdut ce nu pierduse și despre care nu avea nici cea mai mică idee ce era, ce formă avea, unde să-l caute și cum. Chiar dacă Într-o bună zi Îl va găsi, cum va ști că l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Johnny Chitară continuau să-l obsedeze. Dar care erau versurile următoare? În ce colț de lume ajunsese Johnny? Unde cânta acum la chitară? Sâmbăta se simțea deja În aer, deși era Încă devreme, În jur de doisprezece și jumătate. În zadar se străduia Fima să se lămurească din ce era alcătuit mirosul acesta dens, care Îi amintea de aniversările zilelor sale de naștere din copilărie și de emoția subtilă care se strecura În sufletul lui și În Ierusalim la apropierea sâmbetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În nopțile nedormite. Era oare cu putință, așa cum afirmase Fenimore În articolul ei, să Îi lipsească „darul natural al povestitului“? Loialul Atlantic Începu publicarea În foileton a Muzei tragice În ianuarie 1889, iar Henry, care scria ultimele capitole, așteptă În zadar câteva cuvinte de Încurajare din partea editorilor privind reacția cititorilor. Între timp, editorii săi englezi, Macmillan, Îi ofereau un avans mult redus la drepturile de autor pentru cartea următoare. — Realitatea este, ca să-ți spun sincer, dar În cel mai mare secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ibsen. Era limpede că nu cronicile aveau să aducă succesul spectacolului, de aceea speranțele atârnau acum de ceea ce Compton numise „păreri care trec din gură În gură“. Timp de câteva săptămâni urmăriră câștigurile modeste de la casele de bilete, nădăjduind În zadar Într-o schimbare În bine. Henry i se văită lui Alice că avea de Îngrijit doi invalizi, pe ea și piesa, dar gluma ascundea un sumbru presentiment al eșecului. Norocul le surâse pentru scurt timp În octombrie, când prințul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la Edward Compton ca producător și interpret al rolului principal. Rolul de compoziție istorică, pentru care avea nevoie de perucă, ar fi trebuit să Îl atragă mult mai mult decât ideile pentru comedii moderne pe care i le oferise În zadar În ultimul an și ceva. Îl avertizase pe Compton că avea În gestație o nouă piesă Încă dinainte de a părăsi Londra. Directorul de trupă era nerăbdător să afle detalii, dar Henry dorea să aibă primul act scris Înainte de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și Îi răspunse că, fără Îndoială, era pentru că Încă nu se fixaseră orele. Continuarea conversației În prezența celorlalți nu era posibilă și, curând după aceea, actrița părăsi petrecerea fără a mai fi schimbat vreun cuvânt cu el. Henry așteptă În zadar un mesaj de la Daly, până În dimineața următoarei zile de sâmbătă. Tocmai lua micul dejun, când Smith apăru În pragul sufrageriei, cu prima poștă a zilei pe un platou de argint. — Citiți corespondența aici, domnule, sau să v-o las pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vârâtă pe gât a început să se pișe zgomotos și interminabil. Ce era de făcut? Să întorc privirea? Să caut un punct de sprijin în pietrele funerare înșirate de cealaltă parte a șinelor? Să par absolut indiferent? Totul era în zadar. Pișatul caprei de lapte Genoveva nu voia să se termine și pace. Alcătuind cea mai ridicolă pereche cu putință, produceam o imagine jalnică. Și astăzi încă s-ar putea ca rușinea să-mi înroșească obrajii, dacă nu aș putea evoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dacă ploua, dacă era zăpadă sau doar rămășițe de zăpadă. Nu știu cine venise, cine nu venise. Nici un cuvânt n-a rămas de la înmormântarea cu preot și un singur ministrant. Golit, așa eram, sau mă simțeam golit. Încercam să lăcrimez, dar în zadar. Dar parcă asta ar avea vreo însemnătate. Iar atunci când sora mea, plângând - deja afară din cimitir - a întrebat: „Ce se alege de mine acum? Eu ce mă fac acum?“, fratele nu a știut să-i dea nici un răspuns, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un mate Într-o căniță de culoarea cerului, În care turnase apă clocotită. I l-a oferit apoi lui Molinari. Dar acesta, deși nespus de nerăbdător să-i explice iremediabila aventură care-i dăduse viața peste cap, știa că În zadar Încercai să-l grăbești pe Isidro Parodi; mirându-se singur de propria-i liniște, a dat cep unei banale discuții despre curse, care doar te trag pe sfoară, căci nimeni nu știe vreodată cine va ieși Învingător. Don Isidro nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spirit cumpătat acceptă că Avellaneda stă, prin propriul său drept, la loc de cinste. Îi repet neostoit lui Bonfanti că bagajul său de proverbe și arhaisme nu e-n apele lui și, fără doar și poate, e vieux jeu; În zadar Îi ghidez lecturile: dieta riguroasă, cu Anatole France, Oscar Wilde, Toulet, don Juan Valera, Fradique Mendes și Roberto Gache, nu a ajuns În mintea lui rebelă. Bonfanti, nu fi capsoman și révolté, renunță chiar acum la empanada pe care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În pedepse. Descurce-se fiecare cum poate cu păcatele lui. Nu-i bine ca oamenii cinstiți să devină călăii celorlalți. Comandorul mai avea de trăit doar câteva luni; la ce să i le mai amărăști, denunțându-l și stârnind În zadar cuibul de viespi al avocaților, judecătorilor și comisarilor? Pujato, 4 august 1942. Victima lui Limardo În amintirea lui Franz Kafka I Don Isidro Parodi, deținutul din celula 273, și-a primit vizitatorul oarecum scârbit: „Alt gagiu care vine să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care se prefac că nu dau crezare unor asemenea axiome, dar muritorul care ar pune mâna pe talisman și l-ar păstra vreme de douăzeci de ani departe de murii templului ar putea Împărăți În taină peste lumea Întreagă. În zadar vom face Însă asemenea presupuneri: de la primii zori ai timpurilor până la ultimul lor amurg, juvaerul rămâne va neclintit În sanctuar, deși În prezentul trecător un fur Îl tăinuiește de optsprezece leaturi. Înainte-stătătorul preoților l-a Însărcinat pe magul Tai An
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]