4,773 matches
-
tot ochi, dar ochiul zeiței lor Neith... tu poate știi, au ei o zeiță Neith, care zice slujbașul Merib că e zeița cerului, a dragostei și a înțelepciunii. Fiindcă a fost anotimpul revărsării râului, când toată lumea se bucură la ei, zeița și-a deschis ochiul spre țara Ta Kemet... Merib știe mai bine, pentru că Hnumhotep se află de multe ori alături de preoți, și lui Merib i-a spus soră-sa Hedetkaș. Auta începu să râdă. - De ce rîzi? întrebă Iahuben, nedumerit. - Preoții
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fel de spaimă a încîntării. Acest templu Iahuben nu-l putu privi mult, căci după un oarecare răstimp începu să simtă fiori reci în șira spinării. Acolo, în jurul Marelui Templu închinat Zeului Apelor, Zeului Soarelui, Zeului Puterii, Zeului Războiului și Zeiței Belșugului și Înțelepciunii, locuiau în case de marmură acoperite cu fildeș cei cinci preoți ai acestor zei. Una din case era a slujitorului Zeului Puterii, Tefnaht. Iahuben nu nădăjduia să intre vreodată în acest templu, aflând că, afară de Marele Preot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sprijini ceafa de pământ. Apoi simți ceva mătăsos și rece trecîndu-i ușor pe frunte. Zâmbi, fără să ridice pleoapele. Simți gustul vântului molcom pe buze. Se gândi la aceea pe care de câțiva ani, cu încuviințarea ei, o prefăcuse în zeiță, fără să aibă nici parte de ea, nici măcar speranță. Își aduse apoi aminte de timpul petrecut în Ta Kemet și de convorbirea cu Tefnaht, când preotul Zeului Puterii l-a îndemnat să se desfăteze cu dănțuitoarele mașauașa. Tefnaht avea patruzeci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și nu e sclavă, dar că e Nefert, care e atât de frumoasă, are optsprezece ani și e fiica lui Tefnaht. Auta suspină: va trece viața lui, și Nefert nu va fi niciodată pentru el altceva decât un idol de zeiță zărită de departe, și numai câte o clipă, ca fulgerul sau rândunica. Din nou simți pe frunte ceva mătăsos și rece, ca o mână care l-ar mângâia. Dar era prea rece pentru o mână omenească. Totuși parcă avea degete
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a venit aici pentru a fi la îndemînă când va muri Marele Preot. Iar Nefert, fiica lui Tefnaht, a intrat o dată în casa robilor și n-a zis nimic. Mpunzi auzise însă de la niște slujitori că Nefert, care este preoteasa Zeiței Lunii, ar vrea să-i vadă pe zeii din turnul de argint. - N-ai văzut-o niciodată pe Nefert? îl întrebă Auta tulburat. - Am văzut-o numai când a fost în casa robilor. Se spune că noaptea, când răsare luna
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
crede și noi în zei, am avea măcar cui să cerem iertare. Dar fiindcă pământenii au zis că noi suntem zei, îți dai seama că n-are cine să ne ierte. Totuși când ne întoarcem, îmi caut și eu o zeiță pământeană ca a ta, și poate ea o să mă ierte... Gata! Plecăm! Toți aveau capetele în globuri. Și Nefert, care însă nu știa: i-l puseseră în somn. Hor întoarse un mâner, și toate jilțurile se răsturnară, lăsîndu-și călătorii să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în locul știut de el, rugîndu-i să se așeze pe niște lespezi sparte. - Hai, Mai-Baka, spune! îl rugă Auta așezîndu-se. Auta schimbă o privire cu Nefert și cu străinul. Robul băgă de seamă și îndrăzni în sfârșit să întrebe: - Asta-i zeița ta? și se uită cu umilință la Nefert. - Sunt soția lui Auta! zise Nefert râzând. Dar Auta se gândea la altceva. Zise pe neașteptate: - Spune-mi, Mai-Baka, cine-i Mener? La auzul acestui nume, Mai-Baka se cutremură înfricoșat și-i
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
oastea atlanților, cu toți preoții și toți câți au scăpat de potop, l-au... el e stăpân în Casa Mare. - Dar cel vechi? întrebă Auta. - A murit pe drum! șopti repede Mai-Baka. - Au venit toți atlanții aici? întrebă Nefert. - Nu, zeiță! murmură robul. Nici două mii de corăbii. Ceilalți sunt în pântecele peștilor. - Tu ai venit cu corăbiile? Erai lângă peșteri... rosti Auta. Mai-Baka îl întrerupse din nou, iarăși uitîndu-se cu grijă în jur: - Aici începe povestea mea. - Am bănuit ceva, zise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
negru retezat pe frunte și sprijinit pe umeri. Când intrară ceilalți, femeia tresări și se ridică. - De ce numai Auta s-o fi răpit pe Nefert? Eu dacă vin din stele n-am voie?! spuse cârmaciul vesel. Mi-am găsit o zeiță pe care am s-o iau cu mine în cer. Numai că încă nu-i pot spune pe nume... are nume greu. Spune-mi, zeiță, cum ți se rostește numele? Femeia necunoscută începu să rîdă: - Când ai să mă duci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Eu dacă vin din stele n-am voie?! spuse cârmaciul vesel. Mi-am găsit o zeiță pe care am s-o iau cu mine în cer. Numai că încă nu-i pot spune pe nume... are nume greu. Spune-mi, zeiță, cum ți se rostește numele? Femeia necunoscută începu să rîdă: - Când ai să mă duci în stele, tot n-ai să știi? Uite, îți mai spun o dată, dar nu mai uita: Mehituasehet mă cheamă. Auta și ceilalți doi priveau uimiți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să mănânce mierea. Necunoscând încă decât numai mierea limpede, își întrebă tovarășul din ochi. Acela îi făcu semn că nu e nici o primejdie. Lingând cu grijă marginea fagurelui, cârmaciul zâmbi de plăcere și zise bucuros: - Nu e mai dulce decât zeița mea Mehituasehet! Am spus bine? Și numaidecât după aceea își porni luntrea, fără a bănui, încîntat cum era de cei dintâi fiori ai dragostei pământene, ce se poate petrece într-o călătorie prin văzduh. CAPITOLUL XXX În clipa când luntrea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
drum obositor și lung care le-a răpit mai mult decât o lună. Dar aflaseră tot. Când îi văzu cu răni la picioare și cu fețele supte de istovire, Mehituasehet îi liniști: - Vă vindecă Maat! - Care Maat? întrebă Auta râzând. Zeița adevărului pe care ați născocit-o voi în Ta Kemet? - Nu! răspunse Mehituasehet jignită. Maat, zeița de-aici. Îi dăduse deci și acesteia nume. Într-adevăr, Maat avu grijă de ei și urmele drumului trecură. Abia a doua zi, văzîndu-i
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Când îi văzu cu răni la picioare și cu fețele supte de istovire, Mehituasehet îi liniști: - Vă vindecă Maat! - Care Maat? întrebă Auta râzând. Zeița adevărului pe care ați născocit-o voi în Ta Kemet? - Nu! răspunse Mehituasehet jignită. Maat, zeița de-aici. Îi dăduse deci și acesteia nume. Într-adevăr, Maat avu grijă de ei și urmele drumului trecură. Abia a doua zi, văzîndu-i odihniți, Hor se așeză lângă ei și întrebă: - De ce ați lipsit atîta? Am ajuns să credem
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pămîntul!" "Marea-i acum Cât un șanț din grădini!" Auta se așezase pe o piatră. Privea înainte, dar vedea în el. Ca prin vis mai auzea glasul prietenului său care cânta despre popasul pe lună, despre Anu și despre cerul zeiței Iștar, dar se vedea pe sine zburând în minunata luntre, zărea din nou lunga Mare dintre Pământuri cât un șanț de grădină, zărea stele sub tălpi și stele la tâmplă și în creștet. "De ce am plecat? - se mustra, însă tot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o anume rezonanță în cultura omenirii. O marcă a talentului și harului poate deveni și simpla lor prezență într-o emisiune TV de divertisment, discutabilă din toate punctele de vedere. Iată doar două anunțuri extrase din cotidianul național Libertatea: "Sunt zeița Siriana venită de curând cu cele mai mari puteri și plante din munții Hymalaia, Tibet"; "Elisabeta venită din Țara Sfântă, Ierusalim, a adus plante deosebit de puternice"; Măicuța Nicoleta, "testată și atestată de mai marii bisericii și binecuvântată de Mântuitorul nostru
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Condiția critică. Studiile vizuale în critică culturală, critică de artă și arta critică, Cătălin Gheorghe • Cultură media, Douglas Kellner • Cultură, identitate și politică, Ernest Gellner • Cultură și societate, Jeffrey C. Alexander, Steven Seidman • Curs de mediologie generală, Régis Debray • Darurile Zeiței Amaterasu, Roxana Ghiță, Cătălin Ghiță • Efectul de bumerang, Adina Ciugureanu • Geografiile simbolice ale diferenței ideologige, Carmen Andras • Fundamentele culturale ale lumii occidentale, Jean-Louis Bodinier, Jean Breteau • Globalizare și cultură media, Adrian Dinu Rachieru • Modele culturale comparate, Gheorghe Dragan • Paradigme culturale
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
mimau realismul În vechile romane anunțîndune că textul este un jurnal sau o relatare a unei persoane reale care nu se știe cum a ajuns În mîna autorului. Sau acea mînă de ajutor providențială care este invocația lui Homer: cîntă, zeiță mînia, ce aprinse pe-Ahil Peleanul... Textul haiku-ului este abrupt și lunecos, nu găsești În el niciun clenci de care să te agăți pentru a Înțelege care este situația care l-a declanșat și care-i motivează formatul lipsit de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sunt limitate. Un pas mai departe în această direcție este făcut prin atribuirea unei valori simbolice reprezentărilor de capete de taurine. Se afirmă, pe bună dreptate, că în cadrul sistemului religios specific purtătorilor culturii Cucuteni, dominat de figura feminină a Marii Zeițe, sau Marii Mame, imaginea acolitului masculin este cel mai adesea asociată cu cea a taurului, sau, sub formă minimală, cu a coarnelor sale, exprimându-se astfel valorile definitorii ale acestuia: virilitate, rezervor nelimitat de germeni fecundatori . Ajungem astfel la o
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
de contextul de descoperire, cât și de faptul că această specie nu se încadrează în regimul alimentar cotidian al locuitorilor de la Mureybet (CAUVIN 1994, 46). Pentru perioada neoliticului, menționăm doar complexul de cult de la Çatal Hüyük, unde imaginea însoțitorului Marii Zeițe este reprezentată explicit sub forma unui bărbat adult călărind un taur (MELLAART 1967, 239). Reprezentările taurului abundă, fiind întâlnite atât ca picturi murale, bucranii sau coarne încastrate în pereții sau banchetele sanctuarelor, sau cranii de bovidee realizate din ghips, având
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
punct se impune și discutarea evoluției încărcăturii simbolice a imaginii taurului. După cum am afirmat deja, la origine aceasta pare să fi fost legată de anumite practici magico religioase, specifice societăților de vânători. Odată cu impunerea cultului fertilității și a figurii Marii Zeițe, a cărei dominație în spiritualitatea preistorică este asigurată o dată cu trecerea la un mod de viață sedentar și cu accentuarea importanței practicilor agricole în economie, devine necesară și prezența unui partener masculin. Calificăm drept necesară prezența unui consort al Marii Zeițe
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
Zeițe, a cărei dominație în spiritualitatea preistorică este asigurată o dată cu trecerea la un mod de viață sedentar și cu accentuarea importanței practicilor agricole în economie, devine necesară și prezența unui partener masculin. Calificăm drept necesară prezența unui consort al Marii Zeițe, cunoscut fiind faptul că manifestările religioase ale omului preistoric vizează mereu un fapt, sau o structură aparținând lumii reale. În acest caz, fertilitatea ogorului fiind asociată cu fertilitatea feminină, prezența unui factor fecundator devine o condiție sine qua non . Alegerea
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
paleolitic, după cum am arătat mai sus, considerăm că nu a fost niciodată pierdută datorită importanței pe care vânătoarea o păstrează încă în cadrul economiei populațiilor neolitice. Analizând această opțiune din perspectiva istoriei religiilor, găsim noi justificări. Acceptând caracterul chtonian al Marii Zeițe, a cărei forță se manifestă prin puterea germinativă a pământului, nu putem să situăm aria de existență și manifestare a acolitului său decât la nivel uranian. Această presupunere pare a fi confirmată de caracteristicile zeilor tauromorfi prezenți în sistemele mitologice
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
situăm aria de existență și manifestare a acolitului său decât la nivel uranian. Această presupunere pare a fi confirmată de caracteristicile zeilor tauromorfi prezenți în sistemele mitologice cunoscute . Ceea ce se venerează, în primul rând, la acești zei, soți ai Marii Zeițe, nu este caracterul lor ceresc, ci virtuțile lor fecundatoare. Sacralitatea lor derivă din hierogamia cu Marea Mamă, esența lor celestă fiind valorizată în funcția ei genezică. Cerul este, înainte de toate, regiunea unde „mugește” tunetul, se adună norii și se hotărăște
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
totul, din ce în ce mai repede. El etalează toate potențialitățile imaginii, în aceeași ordine ca și celelalte și sub același titlu. Acesta ar putea fi, împrumutându-l de la elenistul Vernant: "De la prezentificarea invizibilului la imitarea aparenței". Anterior ciclului greco-roman, idolul de lemn este zeița, înainte să capete, într-un fel, un corp propriu, care cere să fie privit pentru el însuși. Din obiect ceremonial, statuia devine ornamentală. Talismanul se transformă în operă. Clasicismul grec al secolului al V-lea ar constitui atunci "momentul de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să putem separa era idolilor în perioade distincte arhaică, clasică, creștină -, dar nu destul, credem, pentru a rupe acolada generală. Între mitul lui Isis, despre care ne vorbește Apuleius "spre a mă bucura de nespusa plăcere de a contempla statuia zeiței"*, în care o vede pe zeița însăși (Măgarul de aur, cartea a XI-a, cap. 24.) și Tereza de Ávila în extaz în fața statuii lui Christos flagelat de la Carmelul Întrupării, nu există o ruptură majoră în psihologia privirii, orice-ar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]