3,317 matches
-
să se golească. Oamenii de la mesele din jur păreau foarte bine dispuși. Cu excepția barmanilor, care mai că se milogeau de toți să plece. Am lucrat treisprezece nopți la rând, l-am auzit pe unul dintre barmani spunând unui grup extrem de zgomotos de petrecăreți. Sunt terminat. Ca să fiu cinstită, tipul chiar arăta epuizat, dar cred că-și pierdea timpul încercând să facă apel la milostenia lor. Mă faci să plâng, i-a replicat, cu o ironie gravă, un tânăr destul de beat. — Termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Adam, unde-ai fost aseară? Trei tinere frumoase, evident colege de-ale lui Adam, au venit la masă și ne-au împresurat. Așa cum procedau femeile, de obicei, în jurul lui Adam. Erau ca niște păsări exotice superbe. Foarte colorate și foarte zgomotoase. Au scos tot felul de sunete stridente la vederea lui Kate, după care, atunci când au descoperit că nu era copilul lui Adam, și-au pierdut complet interesul pentru ea. De ce-ar fi fost Kate fiica lui? m-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pus întrebarea asta?). Păi, cele șase săptămâni s-au încheiat, deci când vrei tu, m-a lămurit el cu o voce prietenoasă. Poți să-ncepi pe loc. Chestie la care a dat capul pe spate și a început să hohotească zgomotos. S-a oprit însă dintr-odată, bântuit de viziunea audierilor la Consiliul Medicilor și a moțiunilor propunând excluderea lui din branșă. Între maniera prietenoasă de a îngriji un bolnav și o sugestie libidinoasă există o linie de demarcație foarte fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Eu plec la serviciu, a anunțat el. Dar să nu uiți ce ți-am spus. Nu trebuie să te împaci cu el numai de dragul lui Kate. Cine zice că James o s-o roage să se întoarcă la el? a întrebat zgomotos Helen. N-ar fi fost nevoie să zică treaba asta. Dar avea dreptate. Apoi, în cameră, a venit și mama. —Cum te simți? m-a întrebat ea cu afecțiune. —Bine, am spus. — Foarte bine, a conchis ea. Du-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
știe toată lumea că m-ai părăsit pe mine - și pe Kate -, dar să creadă că după asta Denise ți-a dat un șut în fund? De ce ea să fie cruțată de umilința asta? Foarte bine, Claire, a zis James oftând zgomotos, exasperat de cererile mele iraționale. Dacă te face fericită, atunci am să spun tuturor ce s-a întâmplat cu Denise. Foarte bine, am aprobat eu cu buza de jos tremurându-mi de parc-ar fi fost din gelatină. Era îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se învârteau prin cap. Tot ce aflasem mă șocase îngrozitor de tare. Niciodată nu-mi dădusem seama cât de egoistă și de imatură fusesem. Nimeni altcineva nu se mai plânsese de asta. Recunosc că fusesem o petrecăreață. Poate puțin cam prea zgomotoasă și plină de viață. Dar, sincer, fusesem convinsă că eram atentă la sentimentele celor din jur. Mi-a trecut prin cap că era posibil ca James să fi exagerat atunci când mi-a spus cât de rea fusesem. Ba chiar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a exclamat George. Atunci n-ai mai fi fost tu. „Știu“, m-am gândit eu cu frenezie. „Dar tocmai asta vrea James să fac.“ —Ei, poate că lui James nu i-a plăcut să trăiască alături de o persoană așa de zgomotoasă și de plină de viață ca mine, i-am sugerat lui George. Poate că l-am călcat pe nervi. Ceea ce făceam eu era de neiertat. Căutam să storc informații de la George și o făceam pe față. Practic, îl încurajam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-și bagajele, fie așteptându-și avionul, cu servietele de lângă picior, probabil burdușite de reviste porno. Toți beau bere, se întreceau care să-i strângă mâna celuilalat mai ferm, emanau „cumsecădenie“ și bonomie, organizau concursuri ca să decidă cine râdea cel mai zgomotos și cine era în stare să emită cea mai disprețuitoare remarcă la adresa soțiilor sau cea mai vulgară remarcă la adresa oricărei femei de la conferința la care tocmai fuseseră sau la care se duceau. „N-aș arunca-o din pat nici dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu mai încerc. —Te iubesc, mi-a spus el cu o voce pierdută. Ticălosul! Părea sincer. Mi-am mușcat buza. Nu era momentul să mă înmoi. Nu, nu mă iubești, i-am spus cu fermitate. —Ba da, a protestat el zgomotos. Nu, nu mă iubești, i-am spus. Dacă m-ai fi iubit, nu m-ai fi înșelat. Dar... m-a întrerupt el. Și, am continuat eu să strig, înainte ca el să-și înceapă din nou discursul, dacă m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
găuri În pereți cu bormașina numai ca să mă scoată din sărite, sfredeleau staccato, de-a lungul apartamentului, speculînd oportunitatea oferită de stilul arhitectonic, vagon Louis XV, al apartamentului meu. CÎțiva, folosind burghie extrem de lungi, au reușit după eforturi uluitor de zgomotoase să străpungă zidurile duble și mi-au suflat prin găuri În casă, cu ajutorul tuburilor sudamericane prin care băștinașii se omorau Între ei cu săgeți Înmuiate-n cucută, bilețele cu siguranță otrăvite, n-am vrut să las pe nimeni să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deficitar motor. Și, cu banii lor, am luat Într-un fel cu mîndrie apartamentul ăsta, Într-un cartier Înecat În funingine, În imediata apropiere odorifică a fostei gropi de gunoi a orașului, un cartier suprapopulat cu erudiți și infernal de zgomotos. Trec tramvaie, de la cinci dimineața, camioane grele, zbîrnîie ferestrele, perdelele, basculante, autobuze, motociclete de curse, mașini cu remorcă, căruțe, cîini cărora le place să latre, noaptea se repară continuu șinele plesnite-n timpul zilei, practic nu poți dormi fără dopuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nefericire, nu mai sînt bune de nimic, se Învechiseră, În apartament nu curge apa și În scurt timp e violată, iar doctorul cu care se Împrietenește-n alt oraș Îl ia la palme pe directorul spitalului, apoi pe procuror, mai zgomotos decît În realitate, cu deosebire cea de-atunci, un tînăr doctor cinstit și nervos ca orice erou din Galați tipic american, ce vrea să convingă c-așa face el, se bate pentru dreptate de cel puțin două ori pe săptămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vitrină. Ed alergă spre tejghea și sări peste ea. Pe podea: Kikey, cu sîngele țîșnindu-i din rănile de la piept. Ed Îndreptă pistolul direct spre fața lui. — Dă-mi-l pe Dudley! Dă-mi-l pe Dudley pentru Nite Owl! Sirene zgomotoase. Ed Își făcu mîna pîlnie la ureche și se aplecă mai mult. — Măreț. Begorra, flăcău. Și mai jos. Cine a fost vinovat pentru Nite Owl? SÎnge bolborosind. — Eu. Lee. Johnny Stomp. Perkins a fost șofer. — Abe, dă-mi-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ureche și se aplecă mai mult. — Măreț. Begorra, flăcău. Și mai jos. Cine a fost vinovat pentru Nite Owl? SÎnge bolborosind. — Eu. Lee. Johnny Stomp. Perkins a fost șofer. — Abe, dă-mi-l pe Dudley! — Măreț, flăcău. Sirene, brutal de zgomotoase. Strigăte, pași. — Nite Owl. De ce? Kikey Începu să tușească cu sînge. — Droguri. Reviste cu poze. Cathcart trebuia să dispară. Lunceford... În potera care luat drogurile. Și se ducea des la Nite Owl. Stomp - interogat, de-aia a șters-o Dublu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În prezența lui Coates, Jones și Fontaine În timp ce aceștia erau angajați În violarea În grup a unei tinere exact În intervalul orar al măcelului de la cafenea. După mărturia lui Shortell, verificată de testele cu detectorul de minciuni, publicul a cerut zgomotos redeschiderea cazului. Zarva a fost amplificată de asasinarea pe 25 februarie a lui Peter și Baxter Englekling. Cei doi frați, traficanți de narcotice cu cazier, au fost martori În ancheta din 1953 a cazului Nite Owl și au declarat atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Doar după un timp de tăcere în care se privesc fiecare cu gândurile la altceva, fără să dea vreo atenție marșului, scăldate amândouă în lumina caldă și roșiatică a amurgului năvălind pe ușa-fereastră larg deschisă, aducând mirosuri prăfoase de oraș zgomotos și aglomerat și de frunze proaspete și de flori umflând arborii cu ciorchini de culori înfierbântate, spune: „Mă duc să fac o cafea“. Iar vecina se ridică, zicându-i: „Merg să vă ajut“, dar o oprește cu un gest hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a făcut după ce femeia îl părăsise ori și mai târziu, când a căzut în dizgrație și s-a mutat din casa ce fusese a lor la nu știu care etaj al nu știu cărui bloc vechi dintr-un cartier și mai vechi, mult prea zgomotos după gustul ei și în mod sigur, dacă ar fi fost să judece potrivit criteriilor avansate cândva de fostul ei soț, o decădere considerabilă. Acum, gândindu-se mai bine, îi pare rău uneori că a fost atât de radicală - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tacticos, însoțită de vecina ei, madame Caliope Teodorescu, nu întotdeauna cu treabă, chiar dacă vizita magazinele sau piața, nu întotdeauna având o idee clară de ce ieșea din casă, dar extraordinar de curioasă la imaginea de acum a orașului, întru nimic schimbată: zgomotos, enervant, obositor, prăfos, aglomerat, acaparator, obsedant și drag. Își vizita ea prietenii, fără să întârzie peste măsură, ca înainte. Într-un rând a îndrăznit chiar să intre într-un cinematograf, dar a sufocat-o căldura și a trebuit să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să adorm. Numai rămâi cu mine, te rog.“ A rămas. Stătea lungit pe spate și încerca să distingă lucrurile încăperii în întunericul albăstrui în care motanul Pisistrate s-a foit o vreme înainte de a se încolăci lângă ușă, să toarcă zgomotos. Cu o mână sub cap, cu cealaltă peste umerii Ioanei, ghemuită lângă el, respirând liniștit și tresărind în somn. Nu-i vedea chipul acoperit de pletele castanii mirosind a flori de tei, dar îi vedea amândoi pumnii strânși, aduși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se uita decât la fața verzui-albicioasă-albăstrie a lacului, ce nu mai era liniștită, ci dintr-odată foarte rece și dintr-odată n-ar fi vrut să mai fie pe marginea lacului, ci oriunde în altă parte, chiar și în orașul zgomotos și ultraaglomerat de care dorise să scape măcar câteva ore, și glasul lui se auzea din nou: „Ce-ai vrut să-mi spui cu casa?“, „Nimic“, „Cum nimic?“, „Nimic. Nu știu ce mi-a venit“, și se întorsese o clipă spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
E un prieten. Stăteam la o vorbă la o cafea“, răspunse Patricia. „Aha“, spuse bărbatul. Se uita la Andrei Vlădescu și la mâna lui întinsă, făcându-se că nu înțelege, apoi s-a dat puțin pe spate, și-a supt zgomotos un dinte, a clătinat de câteva ori din cap făcând „țțî, țțî“. I-a făcut un semn Patriciei să se așeze lângă el, dar ea continua să rămână în picioare. „Stai aici femeie, îți zic!“ A întins o mână mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am mai făcut asta de nu mai țin minte, în orice caz nu în vremea de când te știu. Nu-ți spune nimic faptul ăsta? Știi că îmi vine să cânt zilnic și maică-mea zbiară la mine că prea sunt zgomotoasă când ea vrea să se odihnească? Și tu mă rogi să nu plec... Să mă întorc la ce? Să mă întorc și să aștept unul din acele trei-patru momente dintr-o viață când voi ști că ești în întregime al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de câine bătut. „Ce vrei?“, îl întreba cu bruschețe. „Doar să te văd.“ „Bine, vezi-mă.“ Mergeau până la autobuz fără o vorbă, ea urca repede, făcându-i un semn cu mâna. Pe urmă mașinăria torcea, zumzăia, măcina, orașul colcăitor, aglomerat, zgomotos, imens, nepăsător îl înghițea și ea se pierdea în mulțime. Ura orașul ăsta prăfuit, rece, aprig, copleșitor, amenințător, în care se simțea distrus. Nu orașul îl distrugea, dar era ca și cum n-ar mai fi avut puncte de sprijin în indiferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o serie de trepte de lemn putrezit coborau până la apă. Ajunseră taman la timp ca să vadă avionul amerizând pe suprafața luminată de lună a iazului și apoi venind spre ei și producând valuri înspumate când se opri grațios, dar cam zgomotos, la marginea pontonului. Peste câteva secunde, se deschise o ușă și șuvițele blond cenușiu ale celei mai bine plătite editorialiste britanice ieșiră la iveală. — Roddy? rosti ea, privind în semiântuneric. Fii, te rog, un scump și ia valiza asta. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
leneșă cu care își întindea membrele, de mișcarea sânilor ei ridicați și coborâți de respirație, de subțirimea bluzei albastru cu roz pe care și-o scosese din blugi, suflecându-i mânecile. Cât despre mine, eram leoarcă de sudoare și gâfâiam zgomotos. În prima parte a călătoriei, nu crezusem că o să pot să merg până la capăt. Joan mă ținuse numai într-un urcuș, alegând drumul cel mai abrupt ori de câte ori ajungeam la o răspântie: uneori panta era atât de mare, că mai aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]