26,075 matches
-
este adevărat. La fel ca celelalte anotimpuri, și toamna este povestită pe un basm magic și ireal. Asta am aflat într-o zi frumoasă și însorită din luna sep tembrie, pe când soarele își trăia ultimele clipe de bucurie pe cerul albastru ca marea și pe când păsărelele nu știau dacă o să mai vină vreodată iarna. În aceasta zi minunată am hotărât să ies la o plimbărică, pentru a mă bucura de aceste ultime zile de căldură și veselie. Ajunsă în parc, m-
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
de Marcela Peneș O carte când citești, Apare o floare. O carte când citești E sărbătoare. O carte când citești, Deschizi o fereastră, Te-mbogățești Cu zarea albastră.
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_517]
-
cît poate să plouă. Nu știu de ce, îmi trece prin cap că insula Ada Kaleh a fost inundată. În ce vară? În ce an? A dispărut, atunci, sub ape, o mică lume. Genericul (da, recunosc saltul de leopard din Rapsodia albastră a lui Gershwin), treidoi-unu și... "sînteți în emisie". Ați fost scriitor interzis. Ați avut semnătură interzisă, din '76 pînă în decembrie '89. Treisprezece ani de interdicție. V-a fost greu? Ce să-i răspund reporterei? Cu părul ei roșu-pasional, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mîna spre teleobiectiv, ca Bebe-Sex: Închideți repede televizorul și citiți, oameni buni, citiți. Îți treci timpul este egal cu îți trece timpul. Finalul nu i-a plăcut directorului de programe. A năvălit în studio, odată cu saltul de leopard din Rapsodia albastră. Noi aicea nu descurajăm telespectatorii ci nu-i trimitem la bibliotecă. Ș-urile și ț-urile se aud ci-uri, din cauza danturii de jos, delabrate, dar la reporteră tot urlă: De ce n-aci băgat publicitatea la ci-un sfert? Publicitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
picior înainte, orientate spre mărețul viitor. "Trăim un veac de împliniri mărețe", cum lălăia Radio București. Își asumase rolul activistului idealist, al propagandistului copleșit emotiv: deținea coșcogea rol în "procesul de edificare a socialismului". I-am văzut odată ochii frumoși, albaștri, în lacrimi: Cum, lui nu i-au dat un ordin, o medalie, acolo, de 23 August? Doar a meritat. "Și-a adus aportul", cum formula șeful statului. "Nu, Iordana, constat o viziune negatoare în reportajele, în interviurile tale". Încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a cerut să nu tolerăm lipsurile. Scrie și-n statut că un "membru" (suna, cred, destul de ironic!) nu are voie să nu fie critic". "Tu te răfuiești, tu caricaturizezi și nu-i bine. Îți lipsește optimismul revoluționar. (Și ochii frumoși, albaștri i se abureau de emoție.) Activistul nu-i corp străin în literatura nouă, e parte din ea". "Sigur, e organul". Cu Turcitu, o, era cu mult mai rău. Ce mai trecea de Pasăre, reteza definitiv Turcitu. "Nu scrii de pe pozițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de alții, c-o să ne scriem mereu. Poze: ne pozam unii pe alții cu banalele, ieftinele aparate sovietice "Smena" și schimbam banale și ieftine instantanee. Iordan avea să pună pe note versurile lui Emil Brumaru, visătorul grațios căruia un sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar gălețile cu zoi din ușa bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o, vremea cînd eram copii Sutiene mici, cu miros rar Iubiri uitate în sertar..." E mirosul exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
clasă înaltă. Pentru că n-a colaborat cu puterea, nici n-a avut perspective. Mi-a schițat odată un briefing privind intrarea în PCR. L-am reținut. În 1921, s-au înscris acolo cîțiva exilați, cu bune intenții privind soarta "bluzelor albastre"; în '30, partidul comunist devenise o agentură moscovită; în '50, oportuniștii umpleau rîndurile, din ce în ce mai dese și mai strînse. Pentru ca, după '60, partidul devenit de stat să ofere un statut inferior nemembrilor. Copil de nemembru am fost și eu. Ca să priceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înfășurau, ca niște șerpi subțiri și prietenoși, talia îngustă. În alta, un șarpe (sau o prelungire de liană) luneca tandru spre genunchiul julit. Apa, lipită de obraz, avea culoare hipnotică: verdele hipnotic al ochiului de șarpe. Fata întinsă pe iarbă (albastră?) și ridicată de iarba-iarbastră crescînd spre cer eram eu. Rusalin îmi vindecase frica. Erau multe reptile (ce cuvînt urît!) în Edenul nostru. Țipam cînd zăream șerpii țîșnind prin ierburi. Surprinzînd unul care înota aproape, cu privirea pironită asupra mea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
el: "Mă rîzi". Și-a luat revanșa. Clipa-clipita aceea (cît un lac, cît o vară ploioasă) a veșnicit-o în seria de acuarele Fata și șarpele. M-a pictat cu mîini îndrăgostite și ochi în vîrful degetelor, deasupra unei ierbi albastre. A inventat un cer mai albastru, o vară mai vară, dar cu gîndul de-atunci, cu emoția de-atunci. M-a atins în toate ale mele, m-a mîngîiat cu culori de apă. Nu lipsea nici frunza lipită de umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
revanșa. Clipa-clipita aceea (cît un lac, cît o vară ploioasă) a veșnicit-o în seria de acuarele Fata și șarpele. M-a pictat cu mîini îndrăgostite și ochi în vîrful degetelor, deasupra unei ierbi albastre. A inventat un cer mai albastru, o vară mai vară, dar cu gîndul de-atunci, cu emoția de-atunci. M-a atins în toate ale mele, m-a mîngîiat cu culori de apă. Nu lipsea nici frunza lipită de umăr. Ca o bubă rea, după mușcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nimic nu deranja mai mult decît nuanța nepotrivită a pudrei Helena Rubinstein. Le cercetam inelele, broșele, acele de baga din bucle. Cîți ani ai, Medlin? Nu se întreabă nimic despre vîrstă, puiule, roșea Liselle și-și pleca genele în ceașca albastră de Sèvres, asortată cu ochii. Madeline rîdea gîlgîit și mă săruta cu buzele ei în cupă. Poate din pricina asta, în primul meu roman, Poveste din cartierul de sud-est, eroina e o adolescentă întîrziată, pe care o subjugă farmecul discret al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ta, în fața lu' Mișu Negrițoiu, asta nu prea miroase a nas de om. Și se depărtează de gard, țîfnos. M-am întors la imaginea celor doi adolescenți curați și goi, pe margine de lac, sub cerul ca un lac. Lac albastru. Odată, am încercat să ațipesc în inima iazului, plutind pe spate și ascultînd broscoii orăcăind cu accent britanic, așa cum numai pe iazul Dorobanț au. Înotam, fără s-o știu, fără s-o vreau în "cutia ochilor", cum și spune Poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Toarnă o țîră de negru-n el, că ne ia lumea de provinciali". "Taci moi, îi răspundea evreiește nea Finki. Culoarea clientului! Așa vre clientu'. Nu mai șchimb. E tărziu". Pînă și culorile erau comandate. Un Ceaușescu avînd ochii intens albaștri se lăfăia pe coperta revistei "Time". Spuneam că mă întorc la antologie? În fotografia îmbucătățită de linii verzi în chip de cărămizi (cărămizile sacrificiale ale Meșterului Manole) mi s-a părut c-o recunosc (o fi ea? n-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ca Rusalin, își plînge Mitiță de milă. Da' la Kioln nu mă duc și nu-mi pun nici apometre. Îmi mut privirea de pe nasture pe mocheta localului și minune văd doi adolescenți adormiți cu fața la cer, într-o iarbă straniu de albastră. Eu și Rusalin. Doi buimaci mîncînd mămăligă cu lapte dintr-un blid, în bucătăria bunicii Leonora. El, suflînd să aburească geamul și să-mi schițeze profilul. El, așezîndu-și palma peste palma mea, ca și cum ar fi vrut s-o măsoare: da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
calea uitării, ca-n albumele de elevi?" Am fost nedreaptă. Aș fi vrut să păstrez mi-a plăcut portretul de fetișcană din vremea cînd înotam în lac, așa cum aș fi înotat în cer. Cînd cerul era și el un lac albastru. Timpul se face de semizeu dacă "tu" îl iubești pe "eu"" Îmi cade la picioare o creangă de nuc. O iau sol de pace pe umăr. Ezit în fața gardului înalt, de lemn, dar sun. Rusalin, mai exact cel care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe garduri, ceaiul de melisă... Brăduț cel iubit de toate animalele, cu har actoricesc, pasionat de poezie nu mai exista. Devenise altă persoană. Am mers de-a lungul rîului Nil, de la o cascadă la alta, sub un cer de zinc albastru. "La asta ziceți Nil?" Numeam Nil o apă atît de calică? Și ce frunze zdrențăroase! Mai erau și țînțari anofeli, șuierînd asasin. Și mai era uliul căzut din cer pe spinarea găinii rătăcite. Devorînd-o. I-aș fi asigurat pe Patrick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vreuna din cele 28. Una? Un șir de litere, un altfel de alfabet. Nu-mi mai ajungea cel latin. După ce-am obținut slujba de librar, mă ascundeam după rafturi, așa cum mă ascundeam, acasă, după zidul de frunză și floare albastră și ciclamă, în cea mai vară-nevară a viețucii mele și-a anului 1983. Trăiam într-un amestec dulce-acru de fericire și de nefericire. (Proustofilă cum sînt, vișina metisă e madlena mea.) O tresărire de fericire văzînd o vrabie dînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un ascunziș verde. Razele solare trec pin această coroană de funze și închipuie un palat luminos și aurit. Iar covorul pădurii este unul deosebit, care îți lasă impresia că ești într-o poveste, unde ciupercile colorate și florile albe, galbene, albastre, violete fac un covor viu, încât simți că nu mai ai putere să pleci din această poveste, în care te poți simți liber și eliberat de tot ce-i în viața de zi cu zi. Livezile sunt bogate toamna, pomii
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
lucru aproape de fereastră pentru o mai bună luminozitate și între orele 9-13 am reușit să înserez eseul cu titlul: „Povești adevărate”, căruia îi fac loc imediat, după cum urmează: Astă noapte l-am visat pe tata, tatăl meu cel cu ochi albaștri în care se oglindea cerul senin al unei zile de vară. Da! L-am visat pe tata, care, deși a trecut în lumea umbrelor de peste 40 de ani, în inima, sufletul și mintea mea îl simt aproape prezent de multe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un covor de petale ce se depun în straturi succesive cât ține curtea și grădina - albul pur devine general și generator de sentimente de admirație față de frumosul-frumos din natură! Adăugați la cele spuse până aici covorașele de toporași (albăstrele), zambile albastre și albe, narcise galbene și albe, crinii de mai, crinii imperiali și covorul compact al lăcrămioarelor cu acel parfum inconfundabil al lor și veți avea tabloul aproape complet al primăverii - simbol al întineririi naturii ce a vegetat sub asprul sărut
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
începea ucenicia didactică în Priponeștii mei natali. Parc-o văd în fața ochilor, așa cum era ea atunci. Năltuță, subțire, ca o trestie în adierea vântului, frumoasă și frumos și cu mult gust îmbrăcată, cu vocea moale de moldoveancă, cu niște ochi albaștri și expresivi, în care se vedea oglindit albastrul cel mai curat al cerului. Am simțit din primul moment o imensă bucurie că am o asemenea ființă ca învățătoare, am constatat că își iubea profesia de învățătoare și mai ales am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
casă. M-am oprit drept în fața casei, la poartă, unde mă aștepta, ca de obicei, tata. Era foarte bucuros! Ne-am îmbrățișat, simțindu-l doar ca o umbră... și-mi zâmbea... cu o lumină aparte ce pornea din ochii lui albaștri ca vioreaua. Până să apară mama, pe care amândoi o așteptam, a dispărut și tata... După 24 de ore am visat că urcam din nou, de data aceasta la pas, aceeași pantă spre casa părintească și la intersecția drumurilor în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
îndreptă cu greutate către ușa de la intrare - reumatismul nu-l slăbea o clipă, mai ales în astfel de zile - și intră în casă. Sună la poliție și anunță accidentul. Peste câteva minute, strada fu închisă temporar, iar luminile roșii și albastre însuflețiră cromatic dupăamiaza cenușie. Apăru și un car de reportaj, iar reporterița - protejată de o umbrelă imensă, cu sigla televiziunii - își dădu cu ruj roșu-aprins pe buze înainte de a începe relatarea... Lovit în continuare de picăturile mari, corpul neînsuflețit al
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fost de ajuns că asculta radioul și afla din jumătate în jumătate de oră cât este ceasul. I se păru că limbile au intrat în grevă. Era un ceas rotund, ieftin, cu cadran alb, ramă neagră din plastic și limbi albastre. Trei limbi albastre, chiar spusese vânzătorului de ce albastre, de ce nu verzi, de pildă? Vânzătorul ridicase din umeri. Secundarul dădea senzația că se mișcă, dacă se uita la el nu ar fi putut să spună că nu se mișca. Și totuși
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]