25,771 matches
-
Că doar n-o fi piramida lu’ Keops, pufni Isaia. Aicea s-a făcut o gaură la război, continuă Bunelu, fără să-l ia în seamă. A căzut un avion american. L-am văzut și io, a ars cât a ars și p-ormă a rămas o droaie de fiare înnegrite. Oamenii veneau să-l vadă și răscoleau prin cenușă după te miri ce. Pe urmă s-au obișnuit cu drumul și au început să-și verse gunoaiele, ce să mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de o grindă. Am văzut io odată pe unu’... Ce făcea ? — Atârna de o creangă. Dacă n-ai fi văzut cum i se bălăngăneau tălpile, ai fi zis că stă și așteaptă autobuzul... Când colo... Mergeau încet, dibuind prin câmpia arsă de soare, unde nu se vedea nicio cărare. Smocurile de iarbă se ridicau la loc, înghițindu-le urmele, de parcă nici n-ar fi fost. — Auzi, șefu’, spuse Chisăliță, tot căutând o cărăruie spre undeva. Povestea aia cu copacul... Să mi-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încălecă motocicleta și ambală motorul. Peste străduță se lăsă din nou liniștea. Pancartele cu tot felul de interdicții își reînstăpâniră autoritatea, ca și cerurile de la etajul al doilea. Magul frunzelor arăta ca un soi de abur, dacă frunzele ar fi ars mocnit. Vălătuci mai groși, rotunjiți spre vârf, acolo unde erau umerii, și mai subțiri, ca niște fuioare, spre glezne. Nu aflaseră niciodată cât de calzi erau aburii aceia, dacă erau aburi sau doar o vedenie a vânturilor, acolo unde se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la pachet. Încercă să smulgă cu degetele butucănoase, dar nu reuși. O primi pe cea pe care i-o întinseră și și-o puse după ureche. Se apăsă cu degetul pe creștet, acolo unde se lovise de bec. — Lumina, spuse. Arde. Mai bună lumânarea. Sau deloc. Dădu ocol becului și ieși hohotind. Maca se trase mai aproape de farfuria cu cârnați. Jenică se simți iarăși stingher. — Moartea nu e așa de rea, spuse. Mai rău e când încep să moară amintirile celorlalți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
avut răbdare. — Vezi ce mult contează... Fumatul e bun, uneori. Poți să nu vorbești, fără să fie nevoie să taci. Tili dădu drumul câtorva rotocoale de fum care se destrămară în umbrele serii. — Știi ? spuse Jenică, atunci când mucul țigării îi arse degetele. Jocul ăsta al nostru de-a frunzele. Ai văzut că îți rămâne tot mai puțin loc să te joci... Și când nu-ți mai rămâne loc înseamnă că e timpul să mori. — Viața nu e o joacă, după cum vezi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Vreun sfert de oră. Ar cam trebui să mergem... Zici că e singur ? — L-am pândit toată dimineața. Știi cum e o casă locuită de un om singur și bătrân ? Când lumina se plimbă dintr-o cameră în alta, nu arde niciodată decât un singur bec. Bătrânii care au trăit atâta vreme în comunism nu lasă lumina aprinsă în camera din care ies. Deci, afară de morții din dulap, nu mai stă nimeni cu el în toată casa aia. Și la film
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Becul fusese smuls, cu fir cu tot. Nici măcar nu se osteniseră să-l deșurubeze. Simți în aer un vag miros de țigară puturoasă care nu lăsa niciun dubiu asupra celui ce pusese la cale dispariția becului. Când flacăra brichetei îi arse degetele, o aruncă, suflându-și în mâini înciudat. Slavă Domnului, nu e totul pierdut. Încă se mai găsește câte ceva de furat. Bâjbâi după scaun și, negăsindu-l, se așeză direct pe podea, rezemat de perete. Întunericul fremăta, apoi se coagulă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de benzină se subție. Motocicleta rămase sleită, rezemată de zid. Privi peste poarta ferecată. Nici nu era nevoie de atâta fereală, curtea era pustie. Scutură lacătul, care se deschise, făcând lanțul să zuruie. Lămpile de pe pereți erau stinse, becurile se arseseră și nimeni nu mai catadicsise să le schimbe. Bancurile pentru strunguri se legănau în întuneric, ca niște bărci pântecoase. Podul rulant își întindea brațele, atât de lacom, încât în jur se făcea vid. Maca le privi cu compătimire, dar nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tinerețe, moartea avea să vină când sfințenia se va fi pierdut de mult. Și, cum nu se putea ca toate acestea să se fi petrecut fără folos, Maca privi fotografia pentru ultima oară și îi apropie colțul de florile care ardeau. Privi, cu ochii sticlind, la peticul de hârtie care se încovoia, se făcea sul și apoi fărâme, ca un pergament răscitit. Dispărură unul câte unul, până rămase, la margine, doar Maca. Imberb, frumos tuns, cu un zâmbet ușor stânjenit din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frumusețea unor mesteceni albi din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte înecând toate obstacolele artificiale șterse în chinuri. Un fel de intuiție personală ce o găsești numai în freamătul pădurii de foioase. Ploile de ninsori așteaptă să rumege împletitura dureroasă a crengilor arzând gingășia unui cuib de voci pierdut prin Templul zeiței Hator. Gonind veșnicia printre glasurile răgușite ale pietrelor puse s-aleagă arma cu plasmă a stăpânei! Contur filigranat în porțelan albastru de Prusia.
P?ntec cu laser privit dintr-o parte. Feeling by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83720_a_85045]
-
constantă cu sfătuitori ambițioși, miniștri necinstiți și generali care comandau armate ce n-au participat niciodată la vreo bătălie. Au trecut mai bine de patruzeci și șase de ani. Vara trecută mi-am dat seama că devenisem ca o lumânare arsă până la capăt într-un hol fără ferestre - sănătatea mă lăsa și am înțeles că zilele îmi erau numărate. În ultima vreme mă forțez să mă trezesc în zori și să particip la audiență înainte de micul dejun. Am ținut secretă starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și sunt gigantice ca mărime. Acoperișurile poleite în galben strălucesc în soare. Lespezi de marmură șlefuită se aștern sub picioarele mele. Abia când văd Sala Armoniei Supreme îmi dau seama că ceea ce văd e doar începutul. În răstimpul cât ar arde două lumânări, trecem pe lângă porți ornate, curți spațioase și coridoare cu sculpturi pe fiecare bârnă și în fiecare colț. — Voi mergeți pe drumurile laterale, care sunt cele pentru servitori și pentru oficialii Curții, subliniază eunucul-șef Shim. Nimeni, cu excepția Majestății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
capabili de crime abominabile și de o cruzime fără margini. Mânia care îi stăpânea era imposibil de controlat, încât numai moartea o putea învinge. În vechime, eunucii au instigat la răscoale și chiar mai rău. În timpul dinastiei Chou, aceștia au ars din temelii un întreg palat. După spusele lui Fann Sora cea Mare, când un eunuc mai deștept își croia drum și devenea favorit imperial, cum făcuse Shim, își trăia viața supus unei persoane, dar deasupra întregii națiuni. Această posibilitate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mi se îndreaptă la fata care a fost bătută de moarte și instantaneu spatele mi se udă de transpirație. Împăratul își ridică mâna dreaptă și arată cu degetul spre mine, zicând: — Aceasta. — Yehonala? întreabă eunucul-șef Shim. Simt cum mă arde privirea insistentă a Marii Împărătese. Îmi plec ochii și îndur o tăcere lungă, insuportabilă. Am făcut ceea ce mi s-a cerut, mamă, vorbește împăratul. Marea Împărăteasă nu comentează nimic. Împăratul Hsien Feng se întoarce spre eunuc: — Shim, m-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meu se prăbușește pe podea. Rong și cu mine începem să chicotim. Kuei Hsiang face plecăciuni stângace. Își ține mâinile îi împreunate sub piept de parcă se vaită de o durere de stomac. Cu ceva vreme în urmă, cam cât ar arde o lumânare, Majestatea Sa a terminat cu îmbrăcatul și s-a așezat în scaunul său dragon, zice Kuei Hsiang după ce se liniștește. — Cum arată scaunul? întreabă Rong cu avânt. — Are nouă dragoni sub baldachinele cu mânere drepte din satin galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
golită pentru chieh-an, o masă special făcută pentru a se așeza pe ea registrul împăratului și sigiliul imperial din piatră. Camerele din stânga și din dreapta au fost și ele golite pentru a fi așternute mese pentru vase în care să se ardă tămâie. În fața meselor sunt covorașe pe care voi îngenunchea atunci când voi primi decretul de căsătorie. De fiecare parte a covorașelor stau eunuci îmbrăcați în robe de un galben strălucitor. Mă simt epuizată, însă căpetenia eunucilor spune că mai e mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Îmi închipui cum e să fiu apreciată de Majestatea Sa. Până la răsăritul soarelui totul e gata. Mă rog ca frumusețea mea să-mi aducă noroc. An-te-hai îmi spune că împăratul Hsien Feng va trimite un palanchin, iar eu îl aștept arzând de nerăbdare. An-te-hai îmi descrie unde voi merge și pe cine voi întâlni, subliniind faptul că reprezentațiile teatrale sunt un mod de petrecere a timpului preferat la Curte de generații. Ele au fost cele mai populare în prima perioadă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
amintească atât plăcerea, cât și pe cea care i-a oferit-o. Privesc la fundurile ivorii care se leagănă în fața mea și încerc să mi le închipui pe fete nu singure în pat, ci cu bărbați. Obrajii încep să-mi ardă. Nu de rușine, ci pentru că știu că urmează să încerc eu însămi. — Suntem în afaceri de multă vreme, zice patroana, încercând să-mi înlăture dubiile. Bărbații vin cu orice preț. Noi le redăm viața. Noi eliberăm bestia din bărbații mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe Majestatea Sa că modalitatea cea mai bună de a-mi face pe plac e să-și ia bețișoarele. Însă el nu are poftă de mâncare. Se plânge că totul înăuntrul său îl doare. Doctorii îi spun: „Focul interior vă arde atât de rău, încât aveți bășici care cresc de-a lungul tractului digestiv“. Majestatea Sa stă în pat toată ziua. — N-o mai duc mult, Orhideea, sunt sigur, zice el cu ochii fixați în tavan. Poate că așa e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
1840, Lin a dat foc la douăzeci de mii de cutii cu opiu. El a anunțat că din acel moment China va înceta relațiile comerciale cu Marea Britanie. Împăratul Hsien Feng aprobă din cap: — După spusele tatălui meu, groapa în care ardea opiul era mare cât un lac. Ce erou a fost Lin! Rămas brusc fără suflare, Majestatea Sa se lovește peste piept, tușește și se prăbușește pe pernă, cu ochii închiși. Când și-i deschide din nou, întreabă: — S-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a continuat să sufere și ca bărbat. Însă nu își dă voie să simtă asta cu adevărat; probabil că nu mai poate. Împăratul mi-a spus cândva că Orașul Interzis nu e nimic altceva decât o colibă de paie care arde în mijlocul imensei sălbăticii. Cărăușii ce poartă palanchinul urcă încet dealurile. În spatele nostru, eunucii cară o vacă, o capră și o căprioară, legate fedeleș cu funii. Poteca e alunecoasă. Uneori suntem nevoiți să coborâm și să mergem pe jos. După ce ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dubioasă, infractori chiar, s-au alăturat catolicilor. Mulți au comis crime în numele Dumnezeului lor. — Și asta a dus la declanșarea numeroaselor violențe. Într-adevăr. Când misionarii au încercat să îi apere pe criminali, localnicii s-au adunat cu miile. Au ars bisericile și i-au omorât pe misionari. — De asta tratatele stipulează limpede că țara noastră va fi amendată usturător dacă nu reușește să controleze revoltele? — Amenzile ne duc la faliment. Se așterne liniștea, iar prințul Kung se întoarce să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
s-ar uita mai îndeaproape, ar mai putea zări încă umflăturile. În dreapta capului Majestății Sale se află o tavă cu un castron de ceramică aurită. El conține ultima ei masă pământească - orez. În stânga, e o lampă mare cu ulei care arde „lumina veșnică“. Mă duc cu Nuharoo și celelalte soții ale împăratului Hsien Feng să ne luăm rămas-bun de la trupul Marii Împărătese. Toate suntem îmbrăcate în rochii din mătase albă. Nuharoo este machiată, dar fără punctul de ruj de pe buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sau s-ar fi deranjat să afle sursa blestemului. Privind-o pe patul de moarte, sunt lipsită de remușcări. Nu văd nici o compasiune nici în ochii celorlalte, cu excepția lui Nuharoo. Toată lumea are o expresie împietrită. Eunucii tocmai au terminat de ars hârtia de paie în hol, și acum mulțimea e condusă afară pentru a arde și mai multă hârtie. În curte se instalează palanchine, cai, trăsuri, mese și vase de toaletă în mărime naturală, cu figurine confecționate din hârtie, reprezentând oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
moarte, sunt lipsită de remușcări. Nu văd nici o compasiune nici în ochii celorlalte, cu excepția lui Nuharoo. Toată lumea are o expresie împietrită. Eunucii tocmai au terminat de ars hârtia de paie în hol, și acum mulțimea e condusă afară pentru a arde și mai multă hârtie. În curte se instalează palanchine, cai, trăsuri, mese și vase de toaletă în mărime naturală, cu figurine confecționate din hârtie, reprezentând oameni și animale. Acestea sunt îmbrăcate în mătase și țesături scumpe, la fel ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]