24,869 matches
-
Dumnezeu este mort” și a respinge toată filosofia sistematică și toată lupta pentru un adevăr fix ce transcede individul. Nietzsche a văzut în astfel de idei promovate de el, nu baze pentru pesimism, ci posibilitatea unui nou tip de libertate. Filosofia britanică a secolului 19 a ajuns să fie puternic dominată de gândirea neohegeliană, iar ca reacție împotriva acest fapt, figurează Bertrand Russell și George Edward Moore, care au început mișcarea în direcția filosofiei analitice, care a fost în esență o
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
ci posibilitatea unui nou tip de libertate. Filosofia britanică a secolului 19 a ajuns să fie puternic dominată de gândirea neohegeliană, iar ca reacție împotriva acest fapt, figurează Bertrand Russell și George Edward Moore, care au început mișcarea în direcția filosofiei analitice, care a fost în esență o actualizare a empirismului tradițional, adaptat la noile progrese în logică a matematicianului german Gottlob Frege. Filosofia modernă începe cu René Descartes și dictonul său „Cuget, deci exist”. La începutul secolului 17, cea mai
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
reacție împotriva acest fapt, figurează Bertrand Russell și George Edward Moore, care au început mișcarea în direcția filosofiei analitice, care a fost în esență o actualizare a empirismului tradițional, adaptat la noile progrese în logică a matematicianului german Gottlob Frege. Filosofia modernă începe cu René Descartes și dictonul său „Cuget, deci exist”. La începutul secolului 17, cea mai mare parte a filosofiei era dominată de scolastică, scrisă de teologi și bazată pe Platon, Aristotel și scrierile creștine timpurii. Descartes afirma că
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
fost în esență o actualizare a empirismului tradițional, adaptat la noile progrese în logică a matematicianului german Gottlob Frege. Filosofia modernă începe cu René Descartes și dictonul său „Cuget, deci exist”. La începutul secolului 17, cea mai mare parte a filosofiei era dominată de scolastică, scrisă de teologi și bazată pe Platon, Aristotel și scrierile creștine timpurii. Descartes afirma că multe doctrine metafizice predominant scolastice erau fără sens sau false. Pe scurt, a propus începerea filosofiei de la zero. În lucrarea sa
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
cea mai mare parte a filosofiei era dominată de scolastică, scrisă de teologi și bazată pe Platon, Aristotel și scrierile creștine timpurii. Descartes afirma că multe doctrine metafizice predominant scolastice erau fără sens sau false. Pe scurt, a propus începerea filosofiei de la zero. În lucrarea sa cea mai importantă, "Meditație metafizică", el încearcă anume aceasta, prin șase esee succinte. El încearcă să stea deoparte, cât mai mult posibil, de toate credințele sale, pentru a determina dacă știe ceva sigur. El constată
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
caracterizat de idealul de a permite datelor observației de „a vorbi pentru ele însele”, pe când viziunile concurete se opun acestui ideal. Termenul „empirism” nu trebuie înțeles doar în relație cu modul în care a fost folosit acest termen în istoria filosofiei. El de asemenea trebuie înțeles într-un mod care face posibilă distingerea empirismului printre alte poziții epistemologice din știința și învățământul contemporan. Cu alte cuvinte: empirismul ca concept trebuie înțeles împreună cu alte concepte, care fac împreună posibilă facerea unor deosebiri
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
umane, cunoscut ca epistemologie. Empirismul accentuează rolul experienței și evidenței, și în special al percepției senzoriale în formarea ideilor, asupra noțiunilor de idei înnăscute sau tradiție în contrast cu, de exemplu, raționalismul, care se bazează pe rațiuni și poate încorpora cunoașterea înnăscută. Filosofia politică este studiul unor subiecte ca politica, libertatea, justiția, proprietatea, drepturile, dreptul și exercitarea codului legal de autoritate: ce sunt ele, de ce (sau chiar dacă) sunt necesare, ce, dacă nu nimic, face un guvern legitim, ce drepturi și libertăți trebuie protejate
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
de acesta și de ce, ce formă trebuie să ia guvernul legitim și de ce, ce este dreptul și ce datorii au cetățenii față de guvernul legitim, dacă au, și când acesta poate fi răsturnat în mod legitim. Într-un sens local, termenul „filosofie politică” se referă adesea la o viziune generală, la o convingere politică sau la o atitudine cu privire la politică, ce nu ține neapărat de disciplina tehnică de filosofie. Idealismul se referă la grupul de filosofi care afirmă că realitatea, sau realitatea
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
când acesta poate fi răsturnat în mod legitim. Într-un sens local, termenul „filosofie politică” se referă adesea la o viziune generală, la o convingere politică sau la o atitudine cu privire la politică, ce nu ține neapărat de disciplina tehnică de filosofie. Idealismul se referă la grupul de filosofi care afirmă că realitatea, sau realitatea în felul în care o știm, este în mod fundamental o construcție a minții sau a ceva imaterial. Din punct de vedere epistemologic, idealismul se manifestă ca
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
experienței. Este un curent filosofic larg fondat în primii ani ai secolului 20 de Edmund Husserl, ce s-a extins datorită unui cerc de adepți ai săi de la Universitatea din Göttingen și de la cea din Munich, ambele din Germania. Apoi, filosofia s-a răspândit în Franța, Statele Unite și în alte părți, adesea în forme destul de îndepărtate de opera originală a lui Husserl. Pragmatismul este o tradiție filosofică centrată pe legătura dintre practică și teorie. El descrie procesul în care teoria este
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
procesul în care teoria este extrasă din practică, iar apoi pusă din nou în practică, formând ceea ce e numit "practică inteligentă". Poziții importante caracteristice pragmatismului sunt instrumentalismul, empirismul radical, verificaționismul, relativitatea conceptuală, failibilismul. Există un consens general printre pragmatiști că filosofia treia să ia în considerare metodele și perspicacitatea științei moderne. Charles Sanders Peirce (și maxima sa pragmatică) dă cea mai multă considerație pragmatismului, alături de contribuitorii de mai târziu, William James și John Dewey. Filosofia analitică a ajuns să domine țările
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
un consens general printre pragmatiști că filosofia treia să ia în considerare metodele și perspicacitatea științei moderne. Charles Sanders Peirce (și maxima sa pragmatică) dă cea mai multă considerație pragmatismului, alături de contribuitorii de mai târziu, William James și John Dewey. Filosofia analitică a ajuns să domine țările vorbitoare de limbă engleză în secolul 20. În Statele Unite, Regatul Unit, Canada, Scandinavia, Australia și Noua Zeelandă, majoritatea zdrobitoare a departamentelor universitare de filosofie se identifică ca departamente „analitice”. Termenul se referă în general la
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
pragmatismului, alături de contribuitorii de mai târziu, William James și John Dewey. Filosofia analitică a ajuns să domine țările vorbitoare de limbă engleză în secolul 20. În Statele Unite, Regatul Unit, Canada, Scandinavia, Australia și Noua Zeelandă, majoritatea zdrobitoare a departamentelor universitare de filosofie se identifică ca departamente „analitice”. Termenul se referă în general la o tradiție filosofică largă caracteriaztă de accentul pe claritate și argument (adesea obținut prin logica formală modernă și analiza limbajului) și de respect pentru științele naturii. pe Indiana Philosophy
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
1910 și 1911: repetitor la Școala de Limbi Orientale din Paris 1912-1913: lector de limba română la „École des Langues Orientales” din Paris 1.09.1913-5.11.1937: profesor titular la Catedra de Arheologie și Antichități, Facultatea de Litere și Filosofie, Universitatea Mihăileană Iași 1.07.1916-5.11.1937: fondator și director al Muzeului de Antichități Iași; O. Tafrali, „precursor al muzeologiei contemporane, exponatele micului său muzeu fiind astfel nucleul în jurul căruia s-a format Muzeul de Istorie a Moldovei din
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
Atena (numit prin decret prezidențial) Membru al Association pour l' encouragement des Études Grecques en France Membru de onoare al Societății Numismiticii Române 26 mai1936: membru corespondent al Academiei Române 1 iulie 1936-5 nov. 1937: Decan al Facultății de Litere și Filosofie, Universitatea Iași Locul și data morții: Iași, 5 noiembrie 1937, ora 10 Odihnește întru vecie, la Cimitirul „Eternitatea”, Parcela 14/I, rând 3 Detalii: Livia Ciupercă - . Uitare-n neuitare (Editura StudIS, 2015, 425 pagini)
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
(n. 5 noiembrie 1909, București - d. 9 februarie 1949, București) a fost un scriitor și critic literar român. A urmat studii la Liceul „Mihai Viteazul” din București (1925-1928) și la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1928-1931), specializându-se în limbile română și franceză. A activat ca profesor de franceză suplinitor la liceul „Unirea” din Focșani (1931-1933), profesor de limba franceză la Școala Normală „Iosif Vulcan” din Oradea (1933-1935), profesor titular la
Octav Șuluțiu () [Corola-website/Science/335309_a_336638]
-
a avut un impact profund asupra vieții sale. Mama ei, Oliva Goyri, o femeie neconvenționala pentru acele vremuri, a trimis-o să studieze la "Institución Libre de Enseñanza", unde preda mătușa ei, María Goyri. Ea a obținut o licență în filosofie și litere. În 1920, pe când avea șaisprezece ani, s-a căsătorit cu Gonzalo de Sebastián Alfaro și a avut doi fii, Gonzalo (n. 1921) și Enrique (n. 1925). Căsătoria nu a durat, ea a pierdut custodia celor doi copii și
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
este o organizație internațională non-profit, fondată în 1957 în Buenos Aires (Argentina), de către istoricul și filosoful Jorge Ángel Livraga Rizzi (1930-1991). Aceasta are un caracter filosofic, propunând un studiu comparat al filosofiilor Orientului și Occidentului, combinat cu activități culturale și acțiuni de voluntariat social, ecologic și umanitar. În momentul de față, Organizația Internațională este prezentă în peste cincizeci de țări, reunind mai mult de 16.000 de voluntari, precum și sute de mii
Noua Acropolă () [Corola-website/Science/331536_a_332865]
-
organizație non-guvernamentală din anul 1990. Directorul național și fondatorul filialei românești, este profesorul Ivo Ivanovici. Noua Acropolă urmărește trei principii fundamentale: Noua Acropolă propune activități care se desfășoară în trei domenii: La baza activităților Noii Acropole se află Școala de Filosofie, care este înțeleasă ca un mod de viață, o modalitate de acces la cunoașterea spirituală și la realizarea individuală și colectivă. Educația filosofică pe care asociația o oferă este una cu un caracter practic și integral, combinând și unificând toate
Noua Acropolă () [Corola-website/Science/331536_a_332865]
-
mod de viață, o modalitate de acces la cunoașterea spirituală și la realizarea individuală și colectivă. Educația filosofică pe care asociația o oferă este una cu un caracter practic și integral, combinând și unificând toate ramurile cunoașterii. Această Școală de Filosofie are un program de studii comun pentru toate țările, predat în etape succesive. Acesta oferă o versiune actualizată a cunoștințelor tradiționale din Orient și Occident, care, conform umanismului clasic, presupune îmbinarea studiului comparat al științei, artelor, religiilor și filosofiei. În ceea ce privește
Noua Acropolă () [Corola-website/Science/331536_a_332865]
-
de Filosofie are un program de studii comun pentru toate țările, predat în etape succesive. Acesta oferă o versiune actualizată a cunoștințelor tradiționale din Orient și Occident, care, conform umanismului clasic, presupune îmbinarea studiului comparat al științei, artelor, religiilor și filosofiei. În ceea ce privește cultura, Noua Acropolă încearcă să ofere o viziune nouă asupra acesteia: o cultură care sprijină valorile practice și vitale, care permite spectatorului să se transforme și să evolueze. Asociația desfășoară numeroase activități și proiecte culturale la nivel internațional și
Noua Acropolă () [Corola-website/Science/331536_a_332865]
-
apoi procuror regal, iar în cele din urmă cancelar adjunct, iar mama sa, Juliána Pászthory, a fost o mare iubitoare de literatură. Tânăra Antónia a studiat la Universitatea din Pesta, apoi la cea din Viena, unde a urmat Facultatea de Filosofie. S-a evidențiat prin ușurința în învățarea limbilor străine, astfel la terminarea studiilor vorbea, cursiv, cinci limbi străine - engleză, franceză, germană, italiană și latină. În septembrie 1823 s-a căsătorit cu János Bohus, un slovac maghiarizat, mare moșier în părțile
Antónia Szögyény-Bohus () [Corola-website/Science/331628_a_332957]
-
A fost ultima carte publicată de către autor în timpul vieții sale. Tratatul a fost redactat în franceză și dedicat prințesei palatine Elisabeta de Boemia. În această lucrare, Descartes se concentrează asupra chestiunii pasiunilor. Prin urmare, este vorba de un tratat de filosofie morală, ultimul domeniu al filosofiei abordat de gânditorul francez. Prin această contribuție, Descartes se înscrie în lunga tradiție a reflecției filosofice despre pasiuni, propunând în același timp o perspectivă novatoare asupra subiectului, pe care îl tratează dintr-un punct de
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
de către autor în timpul vieții sale. Tratatul a fost redactat în franceză și dedicat prințesei palatine Elisabeta de Boemia. În această lucrare, Descartes se concentrează asupra chestiunii pasiunilor. Prin urmare, este vorba de un tratat de filosofie morală, ultimul domeniu al filosofiei abordat de gânditorul francez. Prin această contribuție, Descartes se înscrie în lunga tradiție a reflecției filosofice despre pasiuni, propunând în același timp o perspectivă novatoare asupra subiectului, pe care îl tratează dintr-un punct de vedere fiziologic, precursor al neurofiziologiei
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
propune în ultima sa lucrare teoriile despre „spiritele animale” și rolul central pe care îl joacă, în opinia sa, glanda pineală (sau epifiza), stabilind o legătură între emoțiile umane și chimia corpului. De asemenea, în ceea ce privește teoria acțiunii, Descartes prezintă o filosofie morală mai închegată decât regulile provizorii pe care le-a schițat în "Discursul asupra metodei", fondată pe cunoașterea legilor fiziologice. Descartes începe în 1643 o bogată corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia, în care discută probleme de morală, ca răspuns
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]