25,311 matches
-
realității. Analiza logică a situației dificilă din punct de vedere emoțional se finalizează selectând interpretarea situației cea mai rațională și extrăgând din aceasta o concluzie comportamentală pentru a dezvolta strategii de coping. Cercetarea sistematică a altor puncte de vedere posibile (ipoteze alternative) Dacă examinarea evidenței rămâne fără efect, terapeutul propune o serie de întrebări simple pentru a explora mai mult situația: - Ce aș putea gândi în plus într-o situație asemănătoare? - In urmă cu douăzeci de ani (înainte de depresie), în aceași
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
încearcă să-și păstreze obiectivele, este invadată de gânduri depresogene împotriva cărora luptă cu dificultate. Ea își dă seama că acest sentiment de insecuritate este recurent în viața sa, la fel ca și exigența crescută pe care și-o impune. Ipotezele extrase din chestionarul lui Young merg în această direcție (sentiment de abandon, exigență crescută, neîncredere/abuz). Scorul lui Martine este de 20 la chestionarul lui Beck 21 și de 22 la cel al lui Hamilton. Discuții Terapia a permis lui
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
schemelor și informarea pacientului In această fază a terapiei, pacientul și terapeutul învață să identifice schemele actuale, să înțeleagă originea acestora legată de istoria pacientului, să identifice coping-urile neadaptate și efectul de întărire al acestora asupra schemelor. Instrumentele utilizate sunt: - ipotezele pornind de la anamneză și de la biografie, - revizuirea chestionarelor, - auto-observațiile, - imageria. Chestionarele puse la punct de către Young au fost validate prin lucrări experimentale recente. Imageria prezintă un interes particular în specificarea schemelor. Pornind de la auto-observații, de exemplu, terapeutul îl determină pe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
bazele schemei de tratament. Strategii terapeutice Strategii cognitive Această etapă este cea care s-a inspirat în modul cel mai direct din terapia cognitivă standard. După descoperirea modului propriu de funcționare prin intermediul paradigmei cognitive, pacientul consideră schema ca pe o ipoteză de testat mai degrabă decât ca pe un fapt intangibil. Travaliul cognitiv permite tratarea schemei prin intermediul reprezentării emoției mai degrabă decât cu ajutorul emoției însăși, ceea ce permite o gradare a abordării, întărind în același timp motivația pentru acțiune. Strategiile cognitive - Stilul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sale de viață repetitive și dificile (rupturi brutale, suferință legată de autoritate atunci când simte că nu este valorizat, nevoia de a fi valorizat, sensibilitatea la critică, manifestări puternice emoționale însoțite de anxietate, depresie, alcool). Terapeutul îi prezintă lui Xavier următoarea ipoteză privind schemele: carență afectivă, imperfecțiune însoțită de coping de evitare (procrastinație, inhibiție emoțională), și de supracompensare (intelectualizare, supracontrol). După discuție, pacientul își dă acordul asupra acestor prime ipoteze. Pacientul este invitat să citească Je rșinvente ma vie și să mediteze
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
emoționale însoțite de anxietate, depresie, alcool). Terapeutul îi prezintă lui Xavier următoarea ipoteză privind schemele: carență afectivă, imperfecțiune însoțită de coping de evitare (procrastinație, inhibiție emoțională), și de supracompensare (intelectualizare, supracontrol). După discuție, pacientul își dă acordul asupra acestor prime ipoteze. Pacientul este invitat să citească Je rșinvente ma vie și să mediteze asupra conținutului acesteia. Lucrarea ilustrează teoria despre scheme cu ajutorul a numeroase exemple. Pacientul se arată interesat și subliniază apoi faptul că a identificat mai multe exemple asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tatăl său? Xavier - Este mirat, pare descumpănit. Terapeutul - Ce spune sau ce gândește? Xavier - „Nu este adevărat, nu-l judecăm, îl iubim, este pentru binele său”. Terapeutul - Ce simte copilul acum? Xavier - Se ridică și surâde, se simte mai bine. Ipoteze După discuții și sinteză, terapeutul și pacientul emit împreună ipoteza că schema principală este carența afectivă: strategia experiențială identifică emoția carențială ca fiind cea mai reprezentativă pentru ceea ce pacientul resimte cel mai adesea în prezent. Intr-o manieră corolară dar
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau ce gândește? Xavier - „Nu este adevărat, nu-l judecăm, îl iubim, este pentru binele său”. Terapeutul - Ce simte copilul acum? Xavier - Se ridică și surâde, se simte mai bine. Ipoteze După discuții și sinteză, terapeutul și pacientul emit împreună ipoteza că schema principală este carența afectivă: strategia experiențială identifică emoția carențială ca fiind cea mai reprezentativă pentru ceea ce pacientul resimte cel mai adesea în prezent. Intr-o manieră corolară dar secundară, schema conține abandonul, care se manifestă în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
el reexaminează aceste coping-uri în legătură cu diferitele aspecte ale istoriei pacientului. Relația cu femeile Terapeutul și pacientul examinează relația pacientului cu femeile: Xavier a trăit rupturi brutale și a întâlnit adesea femei dependente de alcool sau instabile. După discuție, ei formulează ipoteza că schemele principale sunt, în acest domeniu, carența afectivă (teamă de a nu fi recunoscut/admirat) și abandonul (teamă de ruptură). Coping-ul principal este, în acest caz, contraatacul/supracompensarea, care ia forma unui supracontrol al relației. Efectul de întărire a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de proastă dispoziție, apelează la „marele joc”, la care cealaltă persoană nu participă. Reacția imediată pozitivă a celeilalte persoane, așa după cum speră el, îi oferă un sentiment de siguranță și îl determină să o considere „drăguță” și atrăgătoare. Terapeutul formulează ipoteza că femeia independentă are mai mare șansă să reacționeze cu neîncredere. Figura 5. Coping neadaptat: relație tip cu o femei „independentă” Schema carenței/ abandonului Supracontrol al relației Ruptură directă Pacient cu proastă dispoziție Reacție de neîncredere pentru că nu a reușit
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
deci, să selecționeze partenere instabile prin intermediul coping-urilor neadaptate, situație care consolidează schema. Viață profesională Xavier este stresat datorită vieții sale profesionale. El dorește să progreseze pe plan profesional, dar se teme de părerea celorlalți. După discuție, el formulează împreună cu terapeutul ipoteza că schema principală este, în acest domeniu, carența afectivă, coping-ul principal fiind evitarea/abandonul. De exemplu, atunci când organizează un eveniment, el îi împinge în față pe subalterni și evită să solicite feedback-uri (teamă de reproșuri), sperând în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se cere. Terapeutul atribuie acest comportament schemelor de inhibiție emoțională și de exigență crescută, definite ca fiind secundare schemelor carențiale: acestea permit evitarea comentariilor și aprecierilor (care declanșează schema carențială) cu ajutorul atitudinii conformiste, a self-control-ului și a perfecționismului. Pacientul validează ipoteza în funcție de care terapeutul declanșează, de asemenea, schemele sale strategice de coping. Pornind de la aceste constatări, ei lucrează împreună asupra atitudinilor sale obișnuite în ceea ce privește relațiile interpersonale. Sinteză colaborativă Iată cum arată, în acest stadiu, sinteza colaborativă a analizei funcționale conform conceptualizării
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau de a nu avea curaj, cât și asupra inhibiției emoționale care determină pacientul să raționalizeze în mod exagerat. Terapeutul îl întărește și îl încurajează pe Xavier cu căldură, dedramatizează și repozitivează eșecurile. El îl încurajează constant să-și formuleze ipotezele, să vorbească despre emoțiile sale. In schimb, combate tendința acestuia spre evitare și raționalizare cu scopul de a-l conduce spre afect și acțiune. Evoluția cazului Xavier participă la ședințe cu devotament. Pe parcursul acestora, el participă mai mult la stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aceea a schemelor permite definirea problemei sau problemelor țintă și manifestările emoționale, cognitive și comportamentale repetitive care amplifică lamentațiile în general confuze, cu aspect multiform și multifocal ale pacientului. In cadrul efortului comun, terapeutul și pacientul emit și discută multiple ipoteze, situație care conduce la stabilirea unei relații terapeutice, la elaborarea unei sinteze și la conturarea unei logici a schimbării. In acest proces, o abordare centrată pe rațiune (privind reprezentarea logică a emoției) are limite: ea poate veni în sprijinul, conștient
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
document, în paralel, o axă cu vârstele cronologice, o axă cu evenimentele de viață semnificative, o axă cu reacțiile emoționale asociate, o axă cu comportamentele alimentare asociate și o axă cu greutatea la diferite vârste. Acest document permite emiterea de ipoteze în ceea ce privește dinamica temporală a comportamentelor bulimice. Chestionar Unele chestionare permit, de asemenea, colectarea de informații clinice pertinente: - MINI permite stabilirea diagnosticelor DSM-IV; - Eating Disorder Examination oferă un tablou clinic exact al tulburărilor de conduită alimentară; - Inventarul tulburărilor alimentare 2 poate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapeutul identifică mai multe evenimente stresante care au declanșat dorințe de a avea crize de bulimie și/sau bulimii efective. Terapeutul actualizează cognițiile și procedează la restructurări cognitive. El o învață să-și trateze gândurile ca pe niște simple gânduri: ipoteze de lucru, care corespund sau nu realității. Impreună, ei meditează la eventualele consecințe dacă aceste gânduri erau reale. Terapeutul ridică problema raportului costuri/beneficii în cazul întreținerii unor astfel de gânduri. Exerciții de meditație Terapeutul o invită pe Gwen să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Mijloacele de evaluare sunt definite cu claritate. Eficiența comportamentului lor îi întărește rapid și liniștește persoanele din anturaj. Terapeutul încearcă să amplifice sentimentul de încredere în sine al subiectului. Abordarea tehnicilor cognitivo-comportamentale se face pe baze științifice. Este necesar ca ipoteza de lucru să fie mereu pusă la îndoială. Astfel, pacientul nu se simte prins „în capcană”. El poate gândi cu voce tare, poate să-și testeze ipotezele, să revină asupra problemei într-un cadru de gândire științific. El păstrează astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
al subiectului. Abordarea tehnicilor cognitivo-comportamentale se face pe baze științifice. Este necesar ca ipoteza de lucru să fie mereu pusă la îndoială. Astfel, pacientul nu se simte prins „în capcană”. El poate gândi cu voce tare, poate să-și testeze ipotezele, să revină asupra problemei într-un cadru de gândire științific. El păstrează astfel un reper în raport cu propriul său raționament. Combinarea terapiei cu alți factori La fel ca numeroși pacienți, Sonia suferă de o dublă dependență, alcool și tutun. Se ia
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Celelalte informații sunt abordate împreună cu terapeutul individual. Analiza comportamentală progresivă Principiul analizei comportamentale progresive este acela de a determina antecedentele comportamentului problemă, de a-l defini în termeni obiectivi, precizând frecvența acestuia, durata, intensitatea, topografia sa, și de a formula ipoteze relative la variabilele care îl influențează. Fișa de auto-observație a Doamnei B. menționează că aceasta s-a ars cu o țigară alaltăieri. Analiza comportamentală progresivă evidențiază secvența comportamentală, cognitivă și emoțională și următoarele evenimente: Tabel 1. Fișa de auto-observație Nume
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
1983. Ellis, 1962. Information processing theory. Kanfer și Philipps, 1956. Instigation therapy. Coverants. Cautela, 1970 și 1971. Meichenbaum, 1977. Beck, 1978. Seligman, 1975. Richelle și Fontaine, 1985. Pentru a evita unele redundanțe inutile, vom lăsa cititorul să raporteze conceptele și ipotezele la una sau alta dintre variantele descrise. Bandura, 1977. Bandura, 1977. Vezi mai departe. Fiziologice, învățări perturbate, selectivitate neadecvată a învățărilor prin inadecvare afectivă... Activitatea gândirii permite, pe de altă parte, "fantezii simbolice" (rolul imaginarului), care nu au decât o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
modelare pornind de la un părinte deprimat. Inferență arbitrară, abstracție selectivă, suprageneralizare, exagerare și etichetare inexacte. Imagine negativă de sine și pierderea motivației spontane. Pierderea greutății și a libidoului, tulburări de somn. Bedrosian și Beck, 1980. Stabilirea unei anumite distanțe, testarea ipotezelor alternative, schimbări ale atribuirilor cauzale, practica răspunsului rațional la gândurile disfuncționale... Beck, 1990; Young, 1990. Meichenbaum, 1977. Vezi Meichenbaum, 1977. Luria, 1966. "Ceea ce pacientul își spune sie însuși" în legătură cu problema sa sau în legătură cu lumea exterioară. Self instructional training. Eysenck, 1959
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ex-președinte al Asociației europene de terapii cognitive și comportamentale (EABCT) Suferință/ tulburare. Raționament clinic. Interpretarea textelor religioase, filosofice, literare, juridice, dar și a tuturor formelor de expresie umană nescrise: opere de artă, texte populare, simboluri și mituri (Jalley, 1991). Intuiții, ipoteze... Relații între variabile. Variabile contextuale interne și externe. Comportamentul problemă. Brisset, 1973. Huber, 1993. Totalitate organizată. Diagnostic clinic. Diagnostic fiziopatologic. Diagnostic etiologic. Corelație anatomoclinică. Limitându-se la suprimarea sau la diminuarea frecvenței și/sau intensității simptomului/simptomelor. Incercând să stabilizeze
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comportamentală, Universitatea din Savoie, redactor șef la Revue francophone de clinique comportamentale et cognitive. Criteriile diagnostice ale asociației American Psychiatric Association, 2003. Această categorisire nu se aplică copiilor care suferă de tulburare obsesională și compulsivă. Rachman, 1975. Salkovskis, 1985. Aceste ipoteze sunt explicate, în general, pacientului după faza de stabilire a diagnosticului și cea de analiză funcțională, înainte de debutul terapiei comportamentale (tehnica expunerii) sau cognitive (travaliu terapeutic asupra gândurilor automate apoi asupra schemei cognitive). Este esențial să-i învățăm pe acești
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
2002; Debray și Azais, 2001. Cottraux, 2004. Rush și al., 1977; Beck și al., 1979; Dobson, 1989. Blackburn și Cottraux, 2001. Beck și al., 1979. Ele selecționează sau manipulează automat și nu în mod conștient informația, pentru ca aceasta să corespundă ipotezei. Piaget, 1964. Acest proces se reflectă în special în triada depresivă descrisă de către Beck: pacienții au o imagine negativă despre ei înșiși și despre prezentul lor cât și o viziune pesimistă în legătură cu viitorul lor. Butler și al., 1987; Wierzbicki, 1987
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
planului general al lecției și vor păstra ideile valabile. PROIECTUL Este o metodă care stimulează formarea deprinderilor de a căuta informații, de a le sintetiza, de a conduce un proiect de cercetare și a depista metode de rezolvare a unor ipoteze În mod creativ. Profesorul stabilește de la Început reguli de realizare, obiectivele urmărite, criteriile de evaluare, dar modul de realizare și conducere a activității este la libera alegere. Profesorul va monitoriza permanent activitatea elevilor. Exemplificare Investigarea unui mediu terestru sau acvatic
Învăţământul românesc în context european by Colpoş Corina Monica () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2347]