25,044 matches
-
1856 - 1857 și la Mănăstirea Agapia în anul 1860. Mai târziu, Gheorghe a intrat în rutina execuției de icoane. Sporadic a mai realizat copii după ilustrate și a încercat să facă portrete, dorind să-l urmeze pe Nicolae pe tărâmul picturii. Pictura lui a rămas la stadiul de diletant și ca un mijloc de a câștiga suplimentar mici sume de bani. Tatăl lui Nicolae a fost după unii biografi notar în sat și mai apoi îngrijitor al conacului boieresc a lui
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
1857 și la Mănăstirea Agapia în anul 1860. Mai târziu, Gheorghe a intrat în rutina execuției de icoane. Sporadic a mai realizat copii după ilustrate și a încercat să facă portrete, dorind să-l urmeze pe Nicolae pe tărâmul picturii. Pictura lui a rămas la stadiul de diletant și ca un mijloc de a câștiga suplimentar mici sume de bani. Tatăl lui Nicolae a fost după unii biografi notar în sat și mai apoi îngrijitor al conacului boieresc a lui Filip
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
fugeau atât ei, cât și muierile lor, și copiii care puteau fugi, prin păduri și pe munți, întocmai ca dobitoacele cele sălbatice, când le gonesc vânătorii cu câinii".” Dovada acestor stări de lucruri a fost imortalizată în schițele, desenele și picturile realizate de către mai mulți pictori romantici occidentali care au trecut prin Țara Românească în acele timpuri. Elocvente în acest sens sunt cele executate de către Auguste Raffet sau Michel Bouquet, artiști interesați mai ales de aspectul etnografic și de pitorescul locurilor
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
porțelan, tapiserii foarte scumpe, covoare de Șiraz precum și copii după opere realizate de Albrecht Dürer, Salvator Rosa și Rubens. La acest conac a presupus istoricul de artă Barbu Brezianu că s-ar fi declanșat vocația lui Nicolae Grigorescu spre arta picturii, privind în copilărie împreună cu tatăl lui colecția marelui boier valah. Lenș nu a precupețit niciun efort în adunarea averii, folosindu-se de orice mijloace pentru a-și atinge scopurile. Astfel, a obținut de mai multe ori concesiunea serviciilor poștale, existând
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
unde se poate vedea vechea zidărie. În spatele stabilimentului se află biserica satului la care se poate ajunge pornind chiar din curtea boierească printr-o poartă deschisă-n zidul împrejmuitor. Filip Lenș s-a ocupat și de starea bisericii ordonând refacerea picturilor murale precum și înlocuirea catapetesmei cu alta nouă. Heleșteul conacului a fost format din redirijarea Șuței și dincolo de el s-au amplasat casele slujitorilor. În aceste case, George Opresceu presupune că locuia Ion Grigorescu și familia sa numeroasă. Fiind un țăran
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
înaintea ei, în data de 31 august 1912. El s-a născut prin anul 1835 și și-a făcut ucenicia de zugrav de biserici în atelierul lui Anton Chladek. La vârsta de 16 ani a fost destul de avansat în meșteșugul picturii, drept pentru care a încheiat un contract pentru zugrăvirea unei biserici, dar cu o remunerație destul de modestă. Acesta este contractul pe care Elena l-a iscălit ca garant: Învățăturile lui Chladek pot fi observate în icoanele pe care Gheorghe le-
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
observate în icoanele pe care Gheorghe le-a executat, trei dintre ele afându-se și astăzi la biserica din satul Pitaru: "Sfântul Spiridon" (1852), "Sfântul Dumitru" (1852) și "Sfinții Constantin și Elena" (1853). Gheorghe l-a ajutat pe Nicolae la executarea picturilor murale de la Mănăstirea Zamfira în anul 1856 - 1857 și la Mănăstirea Agapia în anul 1860. Mai târziu, Gheorghe a intrat în rutina execuției de icoane. Sporadic a mai realizat copii după ilustrate și a încercat să facă portrete, dorind să
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
1856 - 1857 și la Mănăstirea Agapia în anul 1860. Mai târziu, Gheorghe a intrat în rutina execuției de icoane. Sporadic a mai realizat copii după ilustrate și a încercat să facă portrete, dorind să-l urmeze pe Nicolae pe tărâmul picturii. Pictura lui a rămas la stadiul de diletant și ca un mijloc de a câștiga suplimentar mici sume de bani. El și-a schimbat slujbele precum cămășile, trecând de la tribunal la regie și mai apoi în serviciul vămilor și s-
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
1857 și la Mănăstirea Agapia în anul 1860. Mai târziu, Gheorghe a intrat în rutina execuției de icoane. Sporadic a mai realizat copii după ilustrate și a încercat să facă portrete, dorind să-l urmeze pe Nicolae pe tărâmul picturii. Pictura lui a rămas la stadiul de diletant și ca un mijloc de a câștiga suplimentar mici sume de bani. El și-a schimbat slujbele precum cămășile, trecând de la tribunal la regie și mai apoi în serviciul vămilor și s-a
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
lui Petrașcu, spunând că acesta a fost adevărul, aducând în susținerea afirmației textul testamentului întocmit de Nicolae Grigorescu. Precizările lui Nicolae Petrașcu sunt edificatoare: Jurnalistul N. Petrașcu a remarcat asemănările dintre „mama copilului” și protagonista care apare în mai multe picturi. Alți autori au scris că artistul o îmbrăca adesea pe Maria Danciu în costume populare provenite din diferite meleaguri, costume care există și astăzi în casa memorială, aflate odinioară în proprietatea soției pictorului. Prin testament, Grigorescu a lăsat ca legatari
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
ar fi fost reprezentată corect de Leonardo da Vinci Poate cea mai cunoscută reprezentare a Cinei cea de Taină este cea realizată de Leonardo Da Vinci, însă această reprezentare nu este corectă din punct de vedere istoric, conform lui Urciuoli. "Pictura lui Leonardo își are originile în secole de coduri iconografice. Reprezentând sacralitatea euharistiei, Cina cea de Taină are un puternic substrat simbolic care nu ajută la reconstituirea istorică a momentului", a mai comentat Urciuoli. Adunând date istorice și indicii din
Ce a mâncat Iisus la Cina cea de Taină by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101189_a_102481]
-
secole de coduri iconografice. Reprezentând sacralitatea euharistiei, Cina cea de Taină are un puternic substrat simbolic care nu ajută la reconstituirea istorică a momentului", a mai comentat Urciuoli. Adunând date istorice și indicii din opere de artă paleocreștine, așa cum sunt picturile murale din catacombe datând din secolul III, cei doi oameni de știință au reconstituit mâncărurile și obiceiurile legate de masă ale iudeilor de acum două milenii. Concluziile acestui studiu sunt substanțial diferite de reprezentările tradiționale ale Cinei cea de Taină
Ce a mâncat Iisus la Cina cea de Taină by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101189_a_102481]
-
(n. 17 septembrie 1873, Kroměříž - d. 10 februarie 1962, Praga) a fost un pictor, desenator și grafician ceh, profesor la Academia de Arte Grafice din Praga. Švabinský este considerat a fi unul dintre cei mai importanți artiști din istoria picturii cehe și a realizat o operă semnificativă în prima jumătate a secolului al XX-lea. El a fost oarecum neobișnuit printre artiștii moderniști prin faptul că activitatea sa a fost acceptată de către regimul comunist; aceasta s-a datorat, cel puțin
Max Švabinský () [Corola-website/Science/336071_a_337400]
-
Fernando din Madrid și laureat al Premiului guvernului italian pentru colecția sa de acvaforte. s-a născut pe 17 septembrie 1873 în orașul Kroměříž. Tatăl său l-a abandonat, iar mama sa a trebuit să-l crească singură. A studiat pictura și artele grafice între 1891 și 1898 la Academia de Arte Frumoase din Praga. Încă din timpul studiilor, a fost considerat un pictor talentat și a fost însărcinat cu realizarea de portrete al unor scriitori și oameni de știință pentru
Max Švabinský () [Corola-website/Science/336071_a_337400]
-
a fost unul dintre fondatorii artei cehe moderne. Încă de timpuriu, Švabinský a arătat tendințe artistice orientate spre stilurile din acea perioadă precum realismul, simbolismul și Art Nouveau. Unele dintre cele mai importante lucrări ale sale au fost portrete sau picturi dedicate familiilor. În 1910 s-a căsătorit cu Ela Vejrychová, a cărei figură a fost reprezentată în mai multe portrete ale lui Max Švabinský. Cei doi soți au locuit adesea cu familia Vejrych la Kozlov, lângă Česká Třebová. Acolo el
Max Švabinský () [Corola-website/Science/336071_a_337400]
-
de ea și din 1914 au devenit iubiți. După mai multe peripeții s-au căsătorit în 1930. Datorită calității superioare a artei sale grafice, a fost numit profesor la Academia din Praga în 1910 și în același an a finalizat picturile murale pentru Casa Municipală din Praga. În cadrul Sonatei Paradisiace din 1917, el și-a extins gama sa cu gravuri în lemn, timp în care activitatea sa grafică a început să depășească pictura. În anii 1930, el a avut șansa de
Max Švabinský () [Corola-website/Science/336071_a_337400]
-
în 1910 și în același an a finalizat picturile murale pentru Casa Municipală din Praga. În cadrul Sonatei Paradisiace din 1917, el și-a extins gama sa cu gravuri în lemn, timp în care activitatea sa grafică a început să depășească pictura. În anii 1930, el a avut șansa de a lucra în arta monumentală. După ce a realizat mozaicurile pentru Monumentul Național de pe Dealul Žižkov, el a pictat trei vitralii din Catedrala Sf. Vitus din Praga. În același timp, și cu aceeași
Max Švabinský () [Corola-website/Science/336071_a_337400]
-
tehnicilor grafice: ulei pe pânză, litografie, mozaic, acuarelă, gravură, pastel, cărbune, creion, gravură cu dalta sau mezzotinto (invenție a lui Ludwig von Siegen), vitraliu (în special pentru Catedrala Sf. Vitus din Praga), drypoint, linogravură etc. În ceea ce privește genurile, Švabinský a realizat picturi de toate felurile: portret, peisaj, ilustrații, picturi erotice, afișe, gravuri, desene animate tapiserii, timbre și bancnote. Printre cele mai celebre picturi ale Švabinský se numără
Max Švabinský () [Corola-website/Science/336071_a_337400]
-
acuarelă, gravură, pastel, cărbune, creion, gravură cu dalta sau mezzotinto (invenție a lui Ludwig von Siegen), vitraliu (în special pentru Catedrala Sf. Vitus din Praga), drypoint, linogravură etc. În ceea ce privește genurile, Švabinský a realizat picturi de toate felurile: portret, peisaj, ilustrații, picturi erotice, afișe, gravuri, desene animate tapiserii, timbre și bancnote. Printre cele mai celebre picturi ale Švabinský se numără
Max Švabinský () [Corola-website/Science/336071_a_337400]
-
von Siegen), vitraliu (în special pentru Catedrala Sf. Vitus din Praga), drypoint, linogravură etc. În ceea ce privește genurile, Švabinský a realizat picturi de toate felurile: portret, peisaj, ilustrații, picturi erotice, afișe, gravuri, desene animate tapiserii, timbre și bancnote. Printre cele mai celebre picturi ale Švabinský se numără
Max Švabinský () [Corola-website/Science/336071_a_337400]
-
cu un handicap fizic - paralizia unei jumătăți a corpului său. Acest lucru l-a împiedicat să urmeze cu succes cariera tatălui său. El a urmat doar perioada de ucenicie (așa cum a făcut fratele său, Franz), dar a studiat, de asemenea, pictura cu pictorul regal și imperial Christian Schröder. În jurul anului 1696 a început să călătorească și să câștige experiență. După călătoria sa prin Austria a ajuns la Roma, Italia, unde a avut posibilitatea să cunoască activitatea unui arhitect radical, Francesco Boromini
Jan Santini Aichel () [Corola-website/Science/336103_a_337432]
-
de prăznuire din anul 1877, pe 30 august, armata română a ocupat reduta Grivița 1. De asemenea, catedrala este închinată și Sfântului Nicolae, protectorul marinarilor. Catedrala este construită în stilul neoromânesc, după un proiect întocmit de arhitectul Nicolae C. Mihăescu. Pictura interioară este realizată de profesorul Gheorghe Răducanu, în timp ce medalioanele cu sfinți de pe fațada exterioară sunt realizate din mozaic venețian din sticlă de Murano de pictorul Dumitru Norocea. Edificiul are plan triconc (formă de cruce) și este împodobit cu trei turle
Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae din Sulina () [Corola-website/Science/336135_a_337464]
-
de suferit; exploziile au afectat și edificiul catedralei Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae. După război, lucrările de reparații, desfășurate cu lentoare, s-au încheiat abia în anul 1974. Între 1976 și 1982 au fost începute și finalizate lucrările interioare, inclusiv pictura în frescă realizată de profesorul pictor Gheorghe Răducanu. Slujba de sfințire a catedralei a avut loc pe 5 septembrie 1982.
Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae din Sulina () [Corola-website/Science/336135_a_337464]
-
din francezul Cloisonnisme este un stil de pictură postimpresionistă cu forme îndrăznețe și plate, separate prin contururi întunecate. Termenul a fost inventat de către criticul de artă Edouard Dujardin cu ocazia Salonului Independenților ("Salon des indépendants") din martie 1888. Artiști ca Émile Bernard, Louis Anquetin, Paul Gauguin, Paul Sérusier
Cloazonism () [Corola-website/Science/336166_a_337495]
-
în funcție de motivul decorativ. Mulți dintre pictori au descris lucrările lor ca aparținând stilului denumit Sintetism de care, de altfel, cloazonismul este o mișcare strâns legată. În lucrarea "Hristos cel galben" (The Yellow Christ) din anul 1889, care este una din picturile considerate a fi tipice acestui stil, Paul Gaugain a redus imaginea la zonele de culori unice, separate prin contururi negre. La picturile care definesc cloazonismul se acordă o atenție redusă perspectivei clasice și se elimină tonurile subtile de culoare, care
Cloazonism () [Corola-website/Science/336166_a_337495]