26,075 matches
-
că asculta radioul și afla din jumătate în jumătate de oră cât este ceasul. I se păru că limbile au intrat în grevă. Era un ceas rotund, ieftin, cu cadran alb, ramă neagră din plastic și limbi albastre. Trei limbi albastre, chiar spusese vânzătorului de ce albastre, de ce nu verzi, de pildă? Vânzătorul ridicase din umeri. Secundarul dădea senzația că se mișcă, dacă se uita la el nu ar fi putut să spună că nu se mișca. Și totuși ar fi trebuit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din jumătate în jumătate de oră cât este ceasul. I se păru că limbile au intrat în grevă. Era un ceas rotund, ieftin, cu cadran alb, ramă neagră din plastic și limbi albastre. Trei limbi albastre, chiar spusese vânzătorului de ce albastre, de ce nu verzi, de pildă? Vânzătorul ridicase din umeri. Secundarul dădea senzația că se mișcă, dacă se uita la el nu ar fi putut să spună că nu se mișca. Și totuși ar fi trebuit să fie mai târziu, alungirea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
izbucni în aplauze, în fața unei scene inundată de o lumină orbitoare. Din tavanul sălii curgeau picături mari de apă, o ploaie torențială, paradoxală, care atingea mocheta roșie și se transforma în șuvoaie ce șerpuiau pe sub scaunele acoperite cu o catifea albastră. Curios, spectatorii nu protestau în fața umezelii, ba chiar dădeau senzația că le place și că nu văd nimic nelalocul său sub cupola circului. Iepurele din joben începu să facă tumbe și să râdă prostește, un râs pițigăiat care îi făcu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ați stabilit voi, la un moment dat. Nu aveți cum să evadați din tiparele artificiale în care v-ați băgat singuri. Nu vrei un trabuc? Vulturul trăgea dintr-un trabuc, alături de el, și părea extrem de satisfăcut. Scotea pe cioc rotocoale albastre... - Cubaneze, astea-s cele mai bune. Am un tovarăș care mi le aduce regulat... Țâșni în picioare și o luă la fugă... Încotro? Acolo unde ar fi trebuit să fie benzinăria la care alimentase de atâtea și atâtea ori... Alergă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pentru a forma imaginea de final, ei, pe dracu`, care detectiv nu ar dori ca toate cazurile sale să se rezolve de la sine, iar el să reguleze toate damele apetisante din scenă? În depărtare se vedeau, deja, lumini roșii și albastre. Poliția, pompierii, ambulanța, tot tacâmul. Pardon, uite și presa, nimeni nu le dă ăstora cu microfoanele peste bot, cu toate că ar fi în stare să ți le bage și în fund, ca să audă cum te caci... Râse. Vălătucii negri ai fumului
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în genunchi - se și văzu cu ei juliți, ca în copilărie - observă chiar în fața lui o casă de bilete. O casă de bilete din lemn, vopsită în alb, pe o alee lungă, străjuită de trandafiri roșii. Vânzătorul avea o uniformă albastră, prăfuită pe umeri, și o șapcă cu cozoroc pe care scria Toate drumurile duc aici... Aici? Unde, aici?, se întrebă înainte de a se spijini în coate de marginea ghișeului... Vopseaua era scorojită și îi trecu prin minte ideea glumeață că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în aer și slobozi o înjurătură suculentă în urma mașinii. În astfel de zile, șoferii sunt complet dezinteresați de garderoba pietonilor, își spuse în gând, în timp ce doi adolecenți încercau cu mare greutate să își stăpânească hohotele de râs. Fata avea ochi albaștri, era îmbrăcată după ultima modă - un talmeș-balmeș vestimentar - și ținea pe umăr o geantă voluminoasă. Doamne, ce-or pune în gențile astea? Tot timpul am senzația că umerii suferă intens și sunt unul mai sus și altul mai jos... Băiatul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la hârjonire aproape hibernală cu termometrele timorate, luate prin suprindere, în plină vară. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții pierduți în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice și să se miște pe ritmul leneș, sub ochii închiși ai saxofonistului care dădea senzația că se contopește cu instrumentul său, transpus
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ferestre, ploaia nărăvașă se avântă impetuoasă peste acoperișuri, ca o dansatoare intrată în transă, iar Magicianul privi fix în ochii Iepurelui și strigă încă o dată, cu putere, în timp ce reflectoarele se stingeau, unul câte unul, permițând doar unui con de lumină albastră să surprindă expresia îngrozită a animalului ținut de urechi: Reprezentația continuă, doamnelor și domnilor!
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
roșcate, Poate am descoperi că în loc să moară Străvechiul animal e doar adormit. De-am fi într-o lume roșie prinși etern, Lume închinată zeului păgân Marte, Poate ne-ar alerga privirea spre petice de cer, Ferestre către lumi puțin mai albastre.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93422]
-
că nici un ochi nechemat nu-i urmărește mișcările. Îndoielile o mai țineau totuși locului. Era răscolită de întrebarea: să comită, să nu comită acel gest suprem, dar când îl puse pe băiețel în pătuc, deja se hotărâse. Luă două brățări albastre cu numărul 25 și le puse una copilului și una la mâna Rafirei. Apoi, cu un calm pe care nu-și dădea seama nici ea de unde îl procurase, luă alte două brățări albastre cu numărul 13 și puse una la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pătuc, deja se hotărâse. Luă două brățări albastre cu numărul 25 și le puse una copilului și una la mâna Rafirei. Apoi, cu un calm pe care nu-și dădea seama nici ea de unde îl procurase, luă alte două brățări albastre cu numărul 13 și puse una la mâna băiețelului Rafirei, care acum devenea al Inei, și același număr urma să-l pună și la mâna noii mame, Ina. Invidia încolțită cândva, în loc să se topească, adăugase noi dimensiuni la edificiul răzbunării
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de bine, de asta? Se auzi ușa de la intrare. Venise Alex. Spuse un Sărut mâna, mamă, și intră în dormitor. Ina merse după el. - Ce ai, dragule? - Am venit să-mi iau niște hârtii. Nu ai văzut tu un dosar albastru? - E pe noptieră. Vezi că deasupra lui este o carte de-a mea. - Ce bine! Mulțumesc, Ina, nici nu știi câte documente importante sunt între aceste două coperte! Am în el toate planurile detaliate ale noii construcții. Îmi făcusem griji
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
scurteichii... Neloooo, Nelooooo, fa!” Alex îl aplaudă: - Bravo Săndele, bravo, mai zii! - Așa pe uscat, șefu’!? - Uite, ține de la mine un pol, să ai și mâine ce bea. Săndel își îmbogăți cântecul, cu note de jale, de bucurie, de inimă albastră, dar Alex nu mai zăbovi; se întovărăși cu drumul spre căminul lui, purtând cu greu aburii condensați ai alcoolului care nu se evaporaseră încă. Când ajunse în dreptul porții, se opri câteva clipe; în sufragerie era lumină! Ar fi preferat ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
copilul acelei țigănci, nici nu-mi mai amintesc numele ei! Căuta în acest fel să se împace cu ea, dar împăcarea, oricât o chema, nu voia să vină. Alungă din amintiri și faptul că, după plecarea țiganilor, prinsese o brățară albastră, cu numărul 15, băiatului țigăncii ca și cum acesta ar fi fost al Inei, având același număr pregătit și pentru Ina. După o noapte de chinuri, de zbucium și de chibzuință însă, gândind că fiece clipă poate fi ultima, se hotărî să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pată gri pe pătura cenușie a lumii, aș fi zis: am fost acolo, le-am văzut pe toate, le iubesc, aș da orice să le revăd. Cerneala cu miros pătrunzător de copilărie, albul mat al hârtiei îmi oferă reflexii, roșii, albastre, albe, verzi, galbene, negre, îmi oferă darul de a încerca măcar să-mi cultiv diferența. Umblu cu ochii deschiși, urechile ciulite, inima împăcată, zâmbetul pe buze și firea în lumea ei, creionând un zâmbet de condei pentru oricare suflu al lumii
ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
zâmbetelor naive de copil încununate de o coroană difuză, din ce în ce mai clară de adolescență mult dorită și visată vârstă. Opt colegi. Opt prieteni de aproape un deceniu, luminoși, vii ca niște stele abia născute din cine știe ce explozie a vreunei galaxii roșii, albastre, albe, verzi, galbene, negre. Noi și lumea! Noi și muntele! Noi și focul! Focul aprins în ultima seară, când inimile ne erau cu un dram mai grele, când noi eram mai uniți ca niciodată, poate din cauza ultimei zvâcniri a copilăriei
ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
greței și am reușit să găsesc o jachetă și o pereche de pantaloni care nu se potriveau una cu alta și care nu reușeau defel să formeze un deux-pièces, dar care măcar nu spânzurau pe corpul meu scheletic. O bluză albastră cu nasturi, părul prins Într-o coadă nu prea obraznică și niște pantofi fără toc și ușor uzați Îmi completau look-ul. Nu era grozav - de fapt, era ceva vecin cu urâțenia aproape hidoasă - dar trebuia să fie de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dintr-un furnir de culoare deschisă și un covor Împletit În câteva nuanțe de albastru: bleu, bleumarin, albastru regal și indigo. Repet, dacă moda nu era punctul meu forte, decorațiunile interioare nu erau nici atât: cred că Ikea era În „Perioada albastră“. Am cumpărat o cuvertură În picățele albastre și cea mai pufoasă plapumă pe care o aveau de vânzare. Lily m-a convins să cumpăr o veioză din aceea chinezească cu abajur din hârtie de orez pentru noptieră, după care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un covor Împletit În câteva nuanțe de albastru: bleu, bleumarin, albastru regal și indigo. Repet, dacă moda nu era punctul meu forte, decorațiunile interioare nu erau nici atât: cred că Ikea era În „Perioada albastră“. Am cumpărat o cuvertură În picățele albastre și cea mai pufoasă plapumă pe care o aveau de vânzare. Lily m-a convins să cumpăr o veioză din aceea chinezească cu abajur din hârtie de orez pentru noptieră, după care am ales câteva desene alb-negru gata Înrămate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
simțit că toate mădularele Îmi iau foc pe măsură ce ea mi le analiza, dar rămăsesem din nou pironită locului, incapabilă să plonjez Înapoi În scaunul meu. Exact În clipa În care părul meu era pe punctul să ia foc, ochii aceia albaștri, nemiloși s-au oprit În sfârșit Într-ai mei. — Aș dori să Îmi dai haina, a zis ea cu glas domol și s-a uitat drept prin mine, iar eu mă Întrebam dacă ea se Întreba cine sunt, dacă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-ți Îndeplinești obligațiile de serviciu? Așa știi tu să faci glume? Am făcut eu ceva, sau am spus ceva care să-ți dau vreun semn că n-aș fi vorbit serios? Am făcut ceva? Chiar am făcut ceva? Ochii ei albaștri erau cât pe ce să-i iasă din orbite și, cu toate că Încă nu ridicase vocea de tot, era primejdios de aproape de a o face. Am deschis gura să zic ceva, dar până să apuc să o fac am auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Doar oamenii ăștia nu vin aici ca să se uite la mine. Părul ei castaniu era curat și drept, dar pieptănat fără un stil anume, iar pantofii maro fără toc nu erau câtuși de puțin În ton cu moda. Dar ochii albaștri erau strălucitori și blânzi și mi‑am dat seama instantaneu că aveam să o plac. — Tu trebuie să fii Ilana, am zis eu și am simțit că, În situația dată, mă aflam Într‑o oarecare situație de superioritate și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de toate complexele lipsei de feminitate. În realitate, când vrea, A. e foarte feminină. Discutăm grav despre ce trebuie să urmeze Între noi. Coborâm sobri din autobuz. Înainte de casă, ne oprim brusc lângă un zid din strada Paris. Ochii ei albaștri mă privesc intens. Nasul acvilin de o finețe antică Îi freamătă. Are fața văroasă, de infantă á la Velásquez, părul la fel de roșu-aprins, buclat În jurul frunții. Mă sperii cât de vie poate să pară; vie ca În tabloul unui mare artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să pară; vie ca În tabloul unui mare artist. Gâtul neverosimil de subțire, capul ușor aplecat spre mine, ochii umezi de așteptare, nasul fin, buzele subțiri, Învinețite de afluxul de sânge, ochii, fața albă de păpușă, gâtul, umerii rotunzi, ochii albaștri. E atât de frumoasă, de parc-ar fi moartă, mă tulbură gândul: ba nu, pieptul ei se ridică, se coboară ritmic, se oprește; „E vie“, strig În mine cu putere și mă surprind Înfricoșat de mine Însumi, mâinile mele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]