26,883 matches
-
modelului anterior de mare succes DH.4 de la Airco și a fost comandat în cantități foarte mari de către Royal Flying Corps și Royal Air Force. Motorul său era nefiabil, și nu furniza puterea necesară, DH.9 comportându-se mai slab decât avionul pe care trebuia să-l înlocuiască, ceea ce s-a soldat cu pierderi grele, în special în misiunile aeriene de pe Frontul de Vest. Ulterior, s-a dezvoltat pe baza lui și modelul DH.9A cu un motor american, mai puternic și
Airco DH.9 () [Corola-website/Science/328067_a_329396]
-
departe de motor și rezervorul de combustibil. O altă modificare majoră față de DH.4 consta în adoptarea noului motor BHP/Galloway Adriatic , care ar fi trebuit sa producă 300CP . Astfel noul aparat ar fi avut performantele necesare în lupta cu avioanele de vânătoare inamice . Ca urmare a atacurilor germane asupra Londrei s-a luat decizia ca Royal Flying Corps sa își dubleze efectivele , noile escadrile formate în acest proces fiind echipate în majoritate cu avioane de bombardament .Având ca bază de
Airco DH.9 () [Corola-website/Science/328067_a_329396]
-
avut performantele necesare în lupta cu avioanele de vânătoare inamice . Ca urmare a atacurilor germane asupra Londrei s-a luat decizia ca Royal Flying Corps sa își dubleze efectivele , noile escadrile formate în acest proces fiind echipate în majoritate cu avioane de bombardament .Având ca bază de plecare performantele estimate pentru D.H.9 , precum și similarității sale cu DH.4 , ceea ce ar fi ușurat trecerea pe noul tip de avion s-au lansat comenzi pentru 6430 de aparate . Prototipul (un D.H.4
Airco DH.9 () [Corola-website/Science/328067_a_329396]
-
efectivele , noile escadrile formate în acest proces fiind echipate în majoritate cu avioane de bombardament .Având ca bază de plecare performantele estimate pentru D.H.9 , precum și similarității sale cu DH.4 , ceea ce ar fi ușurat trecerea pe noul tip de avion s-au lansat comenzi pentru 6430 de aparate . Prototipul (un D.H.4 modificat) a zburat pentru prima data în Iulie 1917 de pe aerodromul Hendon , din păcate motorul BHP nu reușea să furnizeze cei 300CP în condiții de fiabilitate . Astfel puterea
Airco DH.9 () [Corola-website/Science/328067_a_329396]
-
maximă a furnizată a fost limitată la 230CP , acest lucru având repercusiuni nefaste asupra performanțelor noului aparat , în special la altitudini mari unde era inferior chiar modelului pe care trebuia sa-l înlocuiască . Acest lucru îl făcea vulnerabil la atacul avioanelor inamice . Cu toate că s-a încercat utilizarea altor motoare , acestea nu au fost încununate de succes . Primele avioane au fost livrate escadrilei 108 din Royal Flying Corps în noiembrie 1917 , intrând în lupta deasupra Franța în martie 1918 iar în iulie
Airco DH.9 () [Corola-website/Science/328067_a_329396]
-
în special la altitudini mari unde era inferior chiar modelului pe care trebuia sa-l înlocuiască . Acest lucru îl făcea vulnerabil la atacul avioanelor inamice . Cu toate că s-a încercat utilizarea altor motoare , acestea nu au fost încununate de succes . Primele avioane au fost livrate escadrilei 108 din Royal Flying Corps în noiembrie 1917 , intrând în lupta deasupra Franța în martie 1918 iar în iulie 1918 existau nouă escadrile operaționale pe frontul de vest care aveau în dotare acest tip de avion
Airco DH.9 () [Corola-website/Science/328067_a_329396]
-
avioane au fost livrate escadrilei 108 din Royal Flying Corps în noiembrie 1917 , intrând în lupta deasupra Franța în martie 1918 iar în iulie 1918 existau nouă escadrile operaționale pe frontul de vest care aveau în dotare acest tip de avion . Performanțele acestuia în luptă au fost dezastruoase , cu pierderi mari din cauza performanțelor slabe dar și datorita problemelor cauzate de funcționarea defectuoasă și performantelor slabe ale motorului . De exemplu doua escadrile de pe frontul de vest au pierdut 148 de aparate din
Airco DH.9 () [Corola-website/Science/328067_a_329396]
-
AK)". În această parte a muzeului este prezentată lupta în Czerniaków, Mokotów, Żoliborz (cartiere ale Varșoviei), înăbușirea insurecției, capitularea și exodul populației varșoviene, precum și destinul insurecționiștilor. "Hala z Liberatorem" este o sală extrem de spațioasă, al cărei punct central este replica avionului B-24 Liberator, pilotat de căpitanul Zbigniew Szostak și doborât de Luttwaffe. Pentru construirea replicii, au fost folosite și părți componente originale ale avionului, descoperite în zona în care a avut loc catastrofa. Sub Sala Avionului se găsește Sala "Nemții din
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
precum și destinul insurecționiștilor. "Hala z Liberatorem" este o sală extrem de spațioasă, al cărei punct central este replica avionului B-24 Liberator, pilotat de căpitanul Zbigniew Szostak și doborât de Luttwaffe. Pentru construirea replicii, au fost folosite și părți componente originale ale avionului, descoperite în zona în care a avut loc catastrofa. Sub Sala Avionului se găsește Sala "Nemții din Varșovia sub ocupație", care prezintă istoria anilor 1939-1944 din perspectiva celor care au trăit acei ani și a insurecționiștilor care au rămas în
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
cărei punct central este replica avionului B-24 Liberator, pilotat de căpitanul Zbigniew Szostak și doborât de Luttwaffe. Pentru construirea replicii, au fost folosite și părți componente originale ale avionului, descoperite în zona în care a avut loc catastrofa. Sub Sala Avionului se găsește Sala "Nemții din Varșovia sub ocupație", care prezintă istoria anilor 1939-1944 din perspectiva celor care au trăit acei ani și a insurecționiștilor care au rămas în viață. În această sală este construit un canal întocmai ca cele existente
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
adaptări ale unor arme existente de calibru mediu, montate pe piedestaluri pentru a permite tragerea din unghiuri mari. Până în 1915, comandanții germani au realizat că acestea nu folosesc decât la descurajarea piloților, fiind slabe chiar și împotriva baloanelor și a avioanelor cu viteză redusă. Odată cu creșterea eficienței noilor aparate de zbor, multe țări au dezvoltat arme antiaeriene speciale cu o viteză la gura țevii mare - permițând proiectilelor să ajungă la înălțimi mult mai mari - și cu o cadență ridicată. După înfrângerea
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
de calibre ceea ce a dus și la desemnarea numelui de "L/56". Tunul era montat pe un afet cruciform. Aceasta avea un sistem de operare semiautomat simplu, care ejecta cartușele după tragere, permițând soldaților să încarce rapid unul nou. Împotriva avioanelor și a țintelor vii erau folosite proiectile explozive, iar împotriva tancurilor și altor vehicule blindate erau folosite proiectile antitanc. Producția în masă a început după preluarea puterii de către regimul nazist în 1933, tunurile Flak 18 fiind disponibile în număr destul de
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
permite ochitorului să urmeze indicațiile aparatului de conducere a focului mult mai ușor. Părțile componente ale celor trei modele ale tunului urmau același standard de fabricație și se puteau înlocui ușor între ele. Din cauza problemelor pe care le avea împotriva avioanelor de mare altitudine, Luftwaffe a cerut încă din 1939 arme noi cu performanțe mai ridicate. Rheinmetall a răspuns cu un proiect de 88 mm L/71 cu o încărcătură mai mare, Flak 88 mm 41, prototipul fiind finalizat în 1941
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
URSS. Criza a avut ca rezultat moartea a 100.000 de oameni , dar a fost marcată și de două dispariții: asasinarea în 1961 a prim-ministrului Patrice Lumumba, și moartea Secretarului General al ONU Dag Hammarskjöld într-un accident de avion, când acesta a încercat să medieze conflictul. În timpul crizei, facțiunile rivale au angajat mercenari. În acest conflict au fost implicată și ONU, care a trimis în mai multe rânduri forțe pentru menținerea păcii. În perioada 1960-1961, Mike Hoare a fost
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
din Katanga au declanșat două rebeliuni, ambele înăbușite de armata națională congoleză. Mercenarii au luptat de partea secesioniștilor din Biafra în cadrul Brigăzii de comando V în timpul Războiului Civil din Nigeria (1967-1970). Un număr de mercenari au luptat ca piloți pentru avioanele Biafrei. De exemplu, pilotul mercenar Heinrich Wartski (cunoscut și ca Henry Wharton) s-a prăbușit în Camerun cu avionul cu care transporta provizii militare pentru Biafra. În mai 1969, Carl Gustaf von Rosen a format o escadrilă din cinci avioane
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Biafra în cadrul Brigăzii de comando V în timpul Războiului Civil din Nigeria (1967-1970). Un număr de mercenari au luptat ca piloți pentru avioanele Biafrei. De exemplu, pilotul mercenar Heinrich Wartski (cunoscut și ca Henry Wharton) s-a prăbușit în Camerun cu avionul cu care transporta provizii militare pentru Biafra. În mai 1969, Carl Gustaf von Rosen a format o escadrilă din cinci avioane ușoare cunoscute ca "'Copilașii Biafrei", cu ajutorul căreia a atacat și distrus la sol un avion cu reacție nigerian și
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
avioanele Biafrei. De exemplu, pilotul mercenar Heinrich Wartski (cunoscut și ca Henry Wharton) s-a prăbușit în Camerun cu avionul cu care transporta provizii militare pentru Biafra. În mai 1969, Carl Gustaf von Rosen a format o escadrilă din cinci avioane ușoare cunoscute ca "'Copilașii Biafrei", cu ajutorul căreia a atacat și distrus la sol un avion cu reacție nigerian și a asigurat transportul de provizii alimentare pentru rebeli. Von Rosen a colaborat în cadrul misiunilor sale cu un fost pilot militar canadian
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
prăbușit în Camerun cu avionul cu care transporta provizii militare pentru Biafra. În mai 1969, Carl Gustaf von Rosen a format o escadrilă din cinci avioane ușoare cunoscute ca "'Copilașii Biafrei", cu ajutorul căreia a atacat și distrus la sol un avion cu reacție nigerian și a asigurat transportul de provizii alimentare pentru rebeli. Von Rosen a colaborat în cadrul misiunilor sale cu un fost pilot militar canadian, and delivered food aid. Von Rosen was assisted by ex-RCAF fighter pilot Lynn Garrison. La
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
grupuri de piloți voluntari. Primul astfel de grup a fost instalat în Burma și China și a devenit faimos sub numele de Flying Tigers. Piloții erau plătiți cu un salariu lunar de 600-750$, cu o primă de 500$ pentru fiecare avion japonez a cărei distrugere era confirmată. Al doilea grup format din piloți de bombardiere a fost format în noiembrie 1941 dar nu a mai fost deplasat în China datorită atacului japonez de la Pearl Harbor. Imperiul Persan a angajat numeroși mercenari
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
camioanelor Rába și MÁVAG se stopase, iar în 1947 Ungaria a preluat licență pentru modelele Csepel D413 și 613 din URSS. În 1949 uzina a fost amplasată la NIK ("Nehéz Ipari Központ" - Centrul de Industrie Grea), în fosta Uzină de Avioane „Dunărea” ("Dunai Repülőgépgyár") din Szigethalom. Primul camion a ieșit pe poarta fabricii la 7 noiembrie. Primul director al fabricii a fost Ferencné Bíró. De profesie, ea era inginer mecanic, studiase la Moscova și era cumnata lui Mátyás Rákosi. La 3
Csepel (automobil) () [Corola-website/Science/327606_a_328935]
-
întors armele împotriva Germaniei, iar baronul se sinucide. Corina este lăsată să fugă, dar este împușcată de un militar de la paza Ambasadei. Înaltul Comandament German ordonă Grupului de Armate Ucraina Sud să ocupe de urgență Bucureștiul și să înăbușe rebeliunea. Avioanele germane bombardează capitala. Se dau lupte grele între unitățile militare germane și trupele române. Maiorul von Richter conduce personal o unitate de tancuri în luptă, murind în confruntarea cu unitatea de tancuri condusă de căpitanul Udrea. Armatele române reușesc în
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
Este un avion cu sistem laser montat în interiorul unui Boeing 747-400F transformat semnificativ, care a primit de la Ministerul apărării americane codul YAL-1A(în 2004). Avionul fost proiectat în principal ca să distrugă rachetele balistice tactice atunci, când acestea se află în faza de lansare
Boeing YAL-1 () [Corola-website/Science/327720_a_329049]
-
Este un avion cu sistem laser montat în interiorul unui Boeing 747-400F transformat semnificativ, care a primit de la Ministerul apărării americane codul YAL-1A(în 2004). Avionul fost proiectat în principal ca să distrugă rachetele balistice tactice atunci, când acestea se află în faza de lansare (până la 150-200 km de la lansare). În februarie 2007 YAL-1 cu un laser de mică putere montat pe avion au distrus cu succes
Boeing YAL-1 () [Corola-website/Science/327720_a_329049]
-
codul YAL-1A(în 2004). Avionul fost proiectat în principal ca să distrugă rachetele balistice tactice atunci, când acestea se află în faza de lansare (până la 150-200 km de la lansare). În februarie 2007 YAL-1 cu un laser de mică putere montat pe avion au distrus cu succes o rachetă. Un alt test în luna ianuarie 2010 făcut de data aceasta cu un laser cu energie înaltă a reușit să intercepteze o rachetă, iar în lunile următoare s-au distrus cu succes alte două
Boeing YAL-1 () [Corola-website/Science/327720_a_329049]
-
cu energie înaltă a reușit să intercepteze o rachetă, iar în lunile următoare s-au distrus cu succes alte două rachete de test. În anii 1980 s-a testat deja un prototip cu putere mai mică al acestui sistem pe avioane KC-135 Stratotanker și au reușit să distrugă cu succes mai multe rachete. Sistemul laser YAL-1 a fost dezvoltat pe baza rezultatelor cercetării din cadrul programului „Airborne Laser Laboratory”. În 2010 s-au tăiat fondurile pentru cercetare și în decembrie 2011 programul
Boeing YAL-1 () [Corola-website/Science/327720_a_329049]