24,869 matches
-
corectă în viață. Tratatul despre "" reprezintă sinteza rezultatelor acestor schimburi epistolare. În contextul științific al secolului al XVII-lea, care abandonează ideea "kosmos"-ului în favoarea unui univers deschis, ale cărui legi trebuie cercetate, acțiunea umană nu mai depinde (așa cum credea filosofia greacă) de cunoașterea ordinii din univers, ci mai degrabă de cunoașterea naturii, din care face parte și omul, ca element al ei. Pentru a acționa bine, trebuie studiată și cunoscută natura în funcționarea sa intimă. De aceea, Descartes își propune
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
o anumită autonomie: el se poate mișca independent de suflet. Pe această premiză se bazează și abordarea fiziologică a pasiunilor sufletului. Concepute altădată drept o anomalie, pasiunile devin un obiect natural, a cărui funcționare trebuie explicată. Tratatul se sprijină pe filosofia dezvoltată de Descartes în lucrările sale precedente, în special în ceea ce privește distincția dintre „suflet” și „corp”: sufletul este un lucru care gândește ("res cogitans"), lipsit de întindere și fără părți; corpul este un lucru întins ("res extensa"), care nu gândește, definit
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
mișcărilor corpului. Afectând mușchii, de exemplu, spiritele animale „mișcă corpul în toate diversele moduri în care poate fi mișcat” (art. X). Descartes nu respinge deci aprioric pasiunile, ci sublinază chiar rolul benefic pe care îl joacă acestea pentru existența umană: „Filosofia pe care o cultiv nu este atât de barbară și nici atât de sălbatică încât să respingă folosința pasiunilor; dimpotrivă, doar în această folosință pun eu tot farmecul și fericirea vieții acesteia” ("Scrisoarea către marchizul de Newcastle" din martie sau aprilie
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
au sufletele cele mai slabe ar putea dobândi o stăpânire cu adevărat absolută asupra tuturor pasiunilor lor, dacă s-ar folosi iscusința trebuincioasă pentru a-i dresa și a-i îndruma” (art. L). Organizarea tratatului lui Descartes este semnificativă pentru filosofia autorului. Aplicându-și faimoasa metodă la filosofia morală, Descartes descompune problema pasiunilor sufletului în părțile sale cele mai simple, cele mai elementare. Gânditorul francez identifică, din această perspectivă, șase pasiuni fundamentale clare și distincte: „Putem observa cu ușurință că nu
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
dobândi o stăpânire cu adevărat absolută asupra tuturor pasiunilor lor, dacă s-ar folosi iscusința trebuincioasă pentru a-i dresa și a-i îndruma” (art. L). Organizarea tratatului lui Descartes este semnificativă pentru filosofia autorului. Aplicându-și faimoasa metodă la filosofia morală, Descartes descompune problema pasiunilor sufletului în părțile sale cele mai simple, cele mai elementare. Gânditorul francez identifică, din această perspectivă, șase pasiuni fundamentale clare și distincte: „Putem observa cu ușurință că nu există decât șase asemenea pasiuni [simple și
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
a fost solicitat pentru a reconstrui și reechipa Observatorul Antic de la Beijing, ca șef al consiliului de matematică și director al observatorului imperial chinez. Verbiest a devenit prieten apropiat al împăratului Kangxi, care a solicitat frecvent învățătura sa în geometrie, filosofie și muzică. Verbiest a lucrat de asemenea ca diplomat și cartograf, precum și ca translator. stăpânea latina, germana, olandeza, spaniola, ebraica și italiana. A scris mai mult de treizeci de cărți. În timpul anii 1670 a proiectat ceea ce unii pretind a fi
Ferdinand Verbiest () [Corola-website/Science/331728_a_333057]
-
pentru a fi compatibilă cu raționalismul modern. Născut pe 13 februarie 1935 la Cairo. În 1956 își finalizează studiile de licență în domeniul literaturii și filologiei la Universitatea din Cairo, iar în anul 1966 a obținut titlul de doctor în filosofie la Sorbona, cu două teze despre fenomenologie scrise în franceză și publicate prima dată la Paris, în 1966. Cele două lucrări sunt "L’exégèse de la phénoménologie, l’etat actuel de la méthode phénoménologique et son application au phénomène religieux" (Exegeza fenomenologiei
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
ei în religie) și "Phénoménologie de l’exégèse, essai d’une herméneutique existentielle à partir du Nouveau Testament" (Fenomenologia exegezei, încercarea unei hermeneutici existențiale pornind de la Noul Testament). Din 1967 ocupă pe rând funcțiile de preparator (1967-1973), asistent (1973-1980), profesor de filosofie (1980-1995) și profesor emerit (1995-prezent), în cadrul facultății de filologie și literatura a Universității din Cairo. În anii 1988-1994 a îndeplinit funcția de șef al secției de filozofie din cadrul aceleiași instituții. A fost invitat să predea la universități din străinate precum
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
tată în 1943 (în domiciliu forțat), fără mamă în 1953, a fost silit din vârstă timpurie să se bazeze pe tenacitatea proprie ca să urce treptele învățăturii. Școala elementară la Reșița, liceul la Caransebeș și Timișoara (1939-1947). Licențiat în litere și filosofie. A studiat la Universitatea din Cluj (1947-1948) și la Universitatea din București (1948-1949), avându-i ca profesori și mentori pe poetul Lucian Blaga și filosoful D.D. Roșca, respectiv pe criticul George Călinescu și esteticianul Tudor Vianu. În 1947 înființează alături de
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
etc.) realizând în calitate de autor total (scenarist, operator și regizor) filme TV despre locurile vizitate. A fost tradus în numeroase țări ale lumii. Laureat al mai multor premii literare naționale și internaționale. Autor a circa 40 de volume de poeme, proză, filosofie și publicistică, Toma George Maiorescu este binecunoscut cititorilor de peste hotare prin traducerile datorate unor scriitori ca David Samoilov, Kirill Kovaldji, Evgheni Evtușenko în rusă,George Anca în engleză, Geir Campos în portugheză, Per Olof Ekström în suedeză, Menelaos Ludemis și
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
gian Đông Hồ) este o linie de pictură populară vietnameză originară din satul Dong Ho (comuna Song Hồ, districtul Thuận Thành din provincia Bắc Ninh din Vietnam). Pictura Dong Ho este considerată o reflectare importantă a valorii estetice tradiționale, a filosofiei sociale și a dorințelor oamenilor. Temele tradiționale ale picturii Dong Ho sunt semne de noroc, figuri istorice, alegorii populare, povești populare și comentarii social-moralizatoare. Elemente ale vieții de zi cu zi sunt bine integrate în picturi, Dong Ho exprimând cu
Pictura populară quot;Dong Hoquot; () [Corola-website/Science/331881_a_333210]
-
A urmat școala elementară în localitatea natală (1862-1866), clasele I-IV de gimnaziu la Brad (1866-1870) și clasele V-VIII la Gimnaziul romano-catolic din Alba Iulia (1870-1874), Seminarul Teologic și Pedagogic „Andreian” din Sibiu (1874-1877), iar între 1978-1881 a studiat filosofia la Universitatea din Viena, pe care a absolvit-o cu calificativul „summa cum laude”. La Viena a fost secretar și apoi președinte al societății România Jună. În 1881, după terminarea studiilor a fost încadrat ca profesor la gimnaziul din Brad
Vasile Damian () [Corola-website/Science/335627_a_336956]
-
Căciulatu, Dolj) este un sociolog, editor și publicist român, profesor universitar doctor și conducător de doctorat la Facultatea de Științe Sociale a Universității din Craiova. În 1969 a absolvit Liceul ”Elenă Cuza” din Craiova și, apoi, în 1973, Facultatea de Filosofie, Specializarea Sociologie a Universității din București. A fost cercetător științific la Institutul de Cercetări Socio-Umane ”C.S. Nicolăescu-Plopșor” al Academiei Române din Craiova (1973-1989), redactor principal de carte social-politică la Editură Scrisul Românesc din Craiova (1989-1990) și, concomitent, cadru didactic la Universitatea
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
de Cercetări Socio-Umane ”C.S. Nicolăescu-Plopșor” al Academiei Române din Craiova (1973-1989), redactor principal de carte social-politică la Editură Scrisul Românesc din Craiova (1989-1990) și, concomitent, cadru didactic la Universitatea din Craiova (din 1973 și până în prezent), fiind titularul unor cursuri de filosofie și sociologie. Universitatea din Craiova, Universitatea din București și Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu i-au acordat Diplomă de excelență, pentru rezultatele semnificative ale activității didactice și științifice. În 2011 a primit premiul ”Dimitrie Gusti” al Academiei Române, pentru lucrarea Sociologie
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
484p. · "Facultatea de Științe Sociale (2000-2010)", Editura Universitaria, Craiova, 2010, 284 p · "Principalele probleme sociale ale comunităților rurale din România," Editură Beladi, Craiova, 2010, 303 p. · "Un miracol românesc: Gheorghe Zamfir. Monografie," Editură Beladi, Craiova, 2014, 233 p. C. Antologii · Filosofia culturii românești. Antologie, Editura Beladi, Craiova, 2005 · "Sociologia culturii românești. Antologie", Editura Beladi, Craiova, 2006, 352 p. · "Sociologia culturii. Antologie autori străini," ediția a-II-a Editură Beladi, Craiova, 2010, 315p. · "Istoria sociologiei. Din antichitate până la începutul veacului al XX-lea. Antologie
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
o acoperire pentru ceea ce ei văd ca fiind adevăratele intenții ale lui Scalia: de a răsturna unele decizii cruciale ale curții din anii 1960 și 70”, decizii adoptate de Curțile Warren și Burger. Ralph Nader a susținut în 2008 că filosofia originalistă a lui Scalia nu este consistentă cu acceptarea de către judecător a extinderii anumitor drepturi constituționale și asupra corporațiilor când, la vremea ratificării Amendamentului al XIV-lea, nu se înțelegea că corporațiile ar avea drepturi constituționale. Viziunea lui Nader preceda
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
în limba germană, la Institutul catolic „Notre Dame” din Timișoara, studii secundare la Liceul „Carmen Sylva”, pe care le-a absolvit ca șef de promoție (1934), apoi studii universitare la Universitatea din București (1934-1938), încheiate cu două licențe, una în filosofie (teză cu prof. Dimitrie Gusti, la Catedra de sociologie) și alta în filologie (specialitate principală - germana, secundară - franceza). I-a avut ca profesori în facultate pe Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Anton Golopenția și Mircea Eliade. În ianuarie 1939 s-a
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
de la Vichy). Este nepotul luptătorului în Rezistența franceză Léon Rabinovitch, și el, membru al rețelei Carmagnole-Liberté din cadrul FTP-MOI din Lyon, deportat împreună cu fratele său, Léopold, la Dachau. Gérard Rabinovitch își plasează cercetările și scrierile sale în tradiția weberiană, articulată la filosofia politică, în special la cea edificată de ideile Școlii de la Fankfurt și altele care se reclamă de aici sau înrudite cu acestea, mai ales prin operele Hannei Arendt, ale lui Walter Benjamin, Ernst Bloch sau Siegfried Kracauer. Reflecțiile sale se
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
de umor, cea a umorului evreiesc și cea a umorului englez, Gérard Rabinovitch clarifică condițiile de posibilitate a umorului și analizează efectele sale de civilizare și de emancipare lucidă. El se mișcă într-un cadru disciplinar pe care îl numește „filosofie clinică” și construiește elementele solide ale unei distincții în același timp psihică, cognitivă și etică, între ceea ce merită numele de Umor și toate celelalte forme de râs, inclusiv sarcasmul, care vandalizează imaginea celuilalt. El subliniază astfel că râsul din umorul
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
și participă la susținerea unui proiect democratic plauzibil. Prin cercetările sale, Gérard Rabinovitch contribuie la schimbarea acelei paradigme indispensabile pentru efortul de decriptare și de „descâlcire” a realului contemporan. Opera sa vizează articularea antropologiei psihanalitice radicale și problemele recurente ale filosofiei politice clasice pe care Leo Strauss et Claude Lefort le-au formulat. Gérard Rabinovitch construiește fundamentele epistemologice și etice ale unei noi modalități de asumare a condiției umane contemporane. La sfîrșitul anului 2011, lui Gérard Rabinovitch i s-a încredințat
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
condiției umane contemporane. La sfîrșitul anului 2011, lui Gérard Rabinovitch i s-a încredințat sarcina de a dezvolta și coordona Institutul European Emmanuel Levinas (IEEL) pentru Alliance Israélite Universelle (AIU). Instituție de învățământ superior și de cultură, dedicat disciplinelor umaniste: filosofie, hermeneutică, psihanaliză, istorie, literatură și poezie, limbi și filologie, arte plastice, muzică, cinematografie, IEEL este partener al mai multor universități din Franța, Europa, America de Nord și organizează încă de la înființarea sa, în afară de cursuri, și colocvii internaționale, programe de conferințe în Franța
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
în anul 1582. După finalizarea studiilor secundare la Mantova, Possevino merge la Roma (1550) unde frecventează cercuri intelectuale. Cardinalul Ercole Gonzaga îl ia ca secretar și preceptor al nepoților săi, Francesco și Scipione. Împreună cu ei călătorește și urmează cursuri de filosofie la Padova (1557) și la Napoli (1559). În iulie 1559 era din nou la Padova. Predicile lui Benedetto Palmio îi schimbă viața și-l îndreaptă spre vocația religioasă. Prietenia cu Gagliardi îl conduce în Compania lui Isus. Amândoi sunt admiși
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
1979-1984. De asemenea, a urmat cursuri postuniversitare de administrație la Facultatea de Drept și Administrație Publică a Universității de Vest din Timișoara (2001), iar în anul 2012 a obținut titlul de doctor al Universității de Vest din Timișoara în domeniul filosofiei religiei și al filozofiei neopragmatiste. În perioada studiilor universitare a fost redactor al revistei Forum Studențesc din Timișoara, membru al cenaclului literar „Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților și prezența activă în mediile culturale studențești. A colaborat cu
Horia Dulvac () [Corola-website/Science/332535_a_333864]
-
suedeză. Astfel n-ar fi avut probleme să citească lucrări științifice de botanică de atunci, aproape toate scrise în latină. În anul 1811 Fries a început studiul la Universitatea din Lund. În anul 1814 a obținut titlul de doctor în filosofie și botanică, fiind imediat preluat ca docent. Disertația s-a a scris-o despre "Flora Suediae", o tematică care a dezvoltat-o mai departe în opera sa de mai multe volume "Novitiæ floræ svecicæ", (până 1824). În anul terminării acestei
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
cunoaștere dependentă de experiență sau pentru care există suport empiric (ex: „Unele corpuri sunt grele”). Există numeroase puncte de vedere cu privire la cele două tipuri de cunoaștere, iar relația dintre cei doi termeni reprezintă una dintre cele mai vechi probleme din filosofie. Distincția dintre a priori și a posteri se observă cel mai bine în exemple: A priori A posteriori Distincția dintre judecățile analitice și sintetice a fost introdusă pentru prima dată de către Immanuel Kant. Spre deosebire de distincția realizată de filosoful german, versiunea
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]