24,869 matches
-
Alceste, în Mizantropul afirmă: „My hate is general, I detest all men; Some because they are wicked and do evil, Others because they tolerate the wicked, Refusing them the active vigorous scorn Which vice should stimulate în virtuous minds”. În filosofia occidentală, mizantropia a fost asociată cu izolarea față de societate. În dialogul Phedon de Platon, Socrate definește mizantropia astfel: "[...] misantropia pătrunde în noi din încredere excesivă și naivă acordată unui om pe care ni-l închipuim absolut sincer, necorupt și leal
Mizantropie () [Corola-website/Science/332735_a_334064]
-
concluzionat că tratamentul etic a celorlalți este cea mai bună soluție, toți fiind suferinzi și sclavi ai aceleiași voințe de a trăi; de asemenea, a discutat și despre sinucidere într-o perioadă în care problema era un subiect tabu. În filosofia târzie și preislamica, anumiți gânditori precum Ibn al-Rawandi, un sceptic al islamului, si Muhammad ibn Zakariya ar-Razi au exprimat credințe mizantrope. În filozofiile iudeo-islamice, filosoful iudeu Saadia Gaon folosește ideea platonica care susține că omul izolat este dezumanizat de asocialitate
Mizantropie () [Corola-website/Science/332735_a_334064]
-
controversată a lucrării Critica Rațiunii Pure este aceea că ființele umane experimentează doar aparența (obiectul ca fenomen), nu lucruri-în-sine; iar spațiul și timpul sunt doar forme subiective ale intuiției umane. Kant numește această idee idealism transcendental. El descrie ideea de filosofie transcendentală în prima ediție astfel: „Experiența este fără îndoială primul rezultat pe care-l produce intelectul nostru, prelucrând materialul brut al senzațiilor. Prin aceasta, însăși ea este prima învățătură, și în dezvoltarea ei este atât de inepuizabilă în învățăminte noi
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
de două aspecte diferite ale aceleiași clase de obiecte (apariția ca fenomen și imposibilitatea cunoașteri lucrului-în-sine ), fără să considere că există două grupuri de obiecte. Critica sa este o filozofie transcendentală care se întemeiază pe posibilitatea metafizicii. Problema centrală a filosofiei transcendentale, în acest sens al termenului, este explicarea posibilității cunoștințelor sintetice a priori: „Numesc transcendentală orice cunoaștere care se ocupă în genere nu cu obiecte, ci cu modul nostru de cunoaștere a obiectelor întrucât acesta este posibil a priori. Un
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
posibilității cunoștințelor sintetice a priori: „Numesc transcendentală orice cunoaștere care se ocupă în genere nu cu obiecte, ci cu modul nostru de cunoaștere a obiectelor întrucât acesta este posibil a priori. Un sistem de astfel de concepte s-ar numi filosofie transcendentală”. Pentru scurt timp, Schopenhauer a descris idealismul transcendental drept distincția dintre fenomen și lucru-în-sine, și a recunoscut că doar fenomenul ne este accesibil nouă deoarece „cunoaștem lucrurile doar așa cum ne apar”. „Transcendentală este filozofia prin care conștientizăm faptul că
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
originea în Germania perioadei iluministe, mai precis spre sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX. Până într-un anumit punct, această orientare poate fi identificată cu mișcarea idealistă germană, deși kantianismul presupune în același timp acceptarea poziției kantiene pe domeniile filosofiei politice, filosofiei minții, epistemologiei și în special pe etică, pe lângă idealismul său metafizic. Este des asociat cu mișcarea romantică. În anii 1780 și 1790, Kant a încercat să redefinească naiva formulare a idealismului pe care însuși ierarhul și filozoful George
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
Germania perioadei iluministe, mai precis spre sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX. Până într-un anumit punct, această orientare poate fi identificată cu mișcarea idealistă germană, deși kantianismul presupune în același timp acceptarea poziției kantiene pe domeniile filosofiei politice, filosofiei minții, epistemologiei și în special pe etică, pe lângă idealismul său metafizic. Este des asociat cu mișcarea romantică. În anii 1780 și 1790, Kant a încercat să redefinească naiva formulare a idealismului pe care însuși ierarhul și filozoful George Berkeley a
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
revistele ebraice ale vremii și a corespondat și schimbat opinii, într-un spirit de înrâurire reciprocă, cu toți ceilalți reprezentanți contemporani ai științelor iudaice. Shadal a avut o concepție cristalizată despre lume, izvorâtă dintr-o largă cultură generală în domeniul filosofiei și gândirii europene, precum și din cunoștintele sale vaste în gândirea iudaică din toate vremurile. A încercat să îmbine spiritul raționalist și căutarea adevărului cu vederi romantice, religioase și naționale. El s-a opus preocupării exagerate cu filosofia și cu fundamentele
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
generală în domeniul filosofiei și gândirii europene, precum și din cunoștintele sale vaste în gândirea iudaică din toate vremurile. A încercat să îmbine spiritul raționalist și căutarea adevărului cu vederi romantice, religioase și naționale. El s-a opus preocupării exagerate cu filosofia și cu fundamentele religiei iudaice, și s-a împotrivit Kabalei și misticii iudaice. El vedea în iudaism o religie bazată pe etică („abrahamism”), opusul culturii eline antice , care, în opinia sa, era interesată mai ales de perfecțiunea rațiunii („atticism”) . Dintre
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
secolul al X-lea, scrisă în limba greacă bizantină, referitoare la lumea antică din jurul Mării Mediterane. Acesta conține de intrări, extrase din mai multe izvoare antice, acum pierdute, în ordine alfabetică, și relevante pentru mai multe discipline: geografie, istorie, literatură, filosofie, știință, gramatică, și obiceiuri. Este o lucrare de referință, îndeosebi pentru citate, foarte adesea utilizată în lucrările privitoare la Antichitate. Numele lucrării, data redactării sale, identitatea autorului / autorilor au pus probleme delicate cercetătorilor. Stelian Brezeanu a scris că prima mențiune
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
fost presupuși a fi o sectă de jabriți. A învățat de la Ja’d Ibn Dirham, care a fost, conform lui Ibn Kathir al Hafiz, primul în concepția căruia Coranul a fost creat. Jahm bin Safwan a citit multe cărți de filosofie greacă. S-a stabilit în Khurasan în orașul Tirmidh unde a predat doctrina sa adepților. Jahm bin Safwan a fost de acord cu mu’tazilismul prin negarea existenței Atributelor eterne ale lui Allah. A murit după ce a fost condamnat la
Jahm ibn Safwan () [Corola-website/Science/333589_a_334918]
-
în inimă, fără eqrăr, adică fără exprimarea în vorbirea arabă corectă. În realizarea acestei concepții au avut un rol și necesitățile politice. În cartea „Reason and Tradition in Islamic Ethics”, George F. Hourani a analizat relația dintre gândirea islamică și filosofia greacă și, în acest conext, a menționat: „Nici o urmă de elenism nu poate fi detectată la fondatorii Mu’tazilismului, Wăsil și ‘Amr și acest lucru este de așteptat din perspectiva ignoranței generale a gândirii grecești în islamul din perioada acestora
Jahm ibn Safwan () [Corola-website/Science/333589_a_334918]
-
După ce a plecat din Turkistan, a stat o perioadă în Iran, mai târziu stabilindu-se la Bagdad, acesta fiind centrul științei și a artei. Aici și-a finalizat studiile superioare, învățând și limbile persană, arabă și greaca veche. După studierea filosofiei și-a dezvoltat viziunile în conformitate cu filosofia aristotelică. Și-a întemeiat o școală, unde a început să scrie lucrări mature. Și-a prezentat opiniile în domeniul psihologiei, metafizicii, unității, rațiunii, etc. A intrat în filosofie pe drumul rațiunii, poposind apoi asupra
Oameni de știință musulmani () [Corola-website/Science/333602_a_334931]
-
stat o perioadă în Iran, mai târziu stabilindu-se la Bagdad, acesta fiind centrul științei și a artei. Aici și-a finalizat studiile superioare, învățând și limbile persană, arabă și greaca veche. După studierea filosofiei și-a dezvoltat viziunile în conformitate cu filosofia aristotelică. Și-a întemeiat o școală, unde a început să scrie lucrări mature. Și-a prezentat opiniile în domeniul psihologiei, metafizicii, unității, rațiunii, etc. A intrat în filosofie pe drumul rațiunii, poposind apoi asupra metafizicii. După ce a observat că filosofia
Oameni de știință musulmani () [Corola-website/Science/333602_a_334931]
-
arabă și greaca veche. După studierea filosofiei și-a dezvoltat viziunile în conformitate cu filosofia aristotelică. Și-a întemeiat o școală, unde a început să scrie lucrări mature. Și-a prezentat opiniile în domeniul psihologiei, metafizicii, unității, rațiunii, etc. A intrat în filosofie pe drumul rațiunii, poposind apoi asupra metafizicii. După ce a observat că filosofia și religia sunt un întreg, a fost întemeietorul filosofiei islamice. Acesta a fost interesat și de medicină, însă nu a scris lucrări și nu a făcut cercetări în
Oameni de știință musulmani () [Corola-website/Science/333602_a_334931]
-
filosofia aristotelică. Și-a întemeiat o școală, unde a început să scrie lucrări mature. Și-a prezentat opiniile în domeniul psihologiei, metafizicii, unității, rațiunii, etc. A intrat în filosofie pe drumul rațiunii, poposind apoi asupra metafizicii. După ce a observat că filosofia și religia sunt un întreg, a fost întemeietorul filosofiei islamice. Acesta a fost interesat și de medicină, însă nu a scris lucrări și nu a făcut cercetări în acest sens. Al-Farabi este cunoscut și ca un bun matematician. Abu Abdullah
Oameni de știință musulmani () [Corola-website/Science/333602_a_334931]
-
început să scrie lucrări mature. Și-a prezentat opiniile în domeniul psihologiei, metafizicii, unității, rațiunii, etc. A intrat în filosofie pe drumul rațiunii, poposind apoi asupra metafizicii. După ce a observat că filosofia și religia sunt un întreg, a fost întemeietorul filosofiei islamice. Acesta a fost interesat și de medicină, însă nu a scris lucrări și nu a făcut cercetări în acest sens. Al-Farabi este cunoscut și ca un bun matematician. Abu Abdullah Muhammad bin Musa al-Khwarizmi s-a născut în Horezmi
Oameni de știință musulmani () [Corola-website/Science/333602_a_334931]
-
și mai ales a celor nouă romane de spionaj, care prezintă activitatea trustului internațional "Nebel". A rămas orfan de tată la vârsta de șapte ani, fiind trimis la orfelinat. A absolvit Facultatea de Teologie din București (1937) și Facultatea de Filosofie din Cernăuți (1939), după care a lucrat în calitate de corector la Editura „Cugetarea", între 1939 și 1946. S-a căsătorit cu evreica Clara Klein, care a fost trimisă într-un lagăr din Transnistria între anii 1942 și 1944. Cei doi au
Theodor Constantin () [Corola-website/Science/333625_a_334954]
-
discuri: Meta4 Productions : “un concert trebuie să reprezinte o experiență audio vizuală cât mai completă” (interviu) - 24 iunie 2015 Interviu Days Of Confusion: Oamenii din România, oricât de urât ar suna, sunt needucați din perspectiva muzicală - 2 iunie 2015 Despre filosofia japoneză în rock-ul alternativ românesc - interviu cu Days of Confusion - 15 mai 2015 Days of Confusion - experiența unor sonorități alternative (Interviu) - 6 decembrie 2014 Days of Confusion - interviu Moshpit.ro - 26 martie 2014 Linia de noapte - Radio România București
Days of Confusion () [Corola-website/Science/333608_a_334937]
-
(n. 20 mai 1947) este profesoară de științe politice și filosofie la New School for Social Research din New York. Titlul doctoral i-a fost acordat de CUNY Graduate Center și a predat la departamentul de filosofie al Universității Northwestern timp de mulți ani înainte să se mute la New School. este
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
(n. 20 mai 1947) este profesoară de științe politice și filosofie la New School for Social Research din New York. Titlul doctoral i-a fost acordat de CUNY Graduate Center și a predat la departamentul de filosofie al Universității Northwestern timp de mulți ani înainte să se mute la New School. este membră fondatoare a revistei Constellations, publicație internațională despre teorii critice și democratice, unde încă activează ca membră a consiliului editorial. Nancy Fraser este o teoreticiană
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
pătrundă, a retribuit-o inegal pentru a o descuraja și imobiliza, pentru a o ține veșnic în limitele de inferioritate din care nu va trebui să iasă. Pentru a ține frâiele puterii, bărbatul a știut să-și făurească întotdeauna o filosofie și o morală curentă, care să îi îndreptățească ținerea femeii într-o veșnică dependență. Legislatorul bărbat i-a acordat femeii o solicitudine și o protecție pe care ea nu a cerut-o, dar i-a răpit în schimb o sumă
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
contribuit, de asemenea, la dezvoltarea de studii feministe, anti-rasiste, multiculturale, precum și post-coloniale ale științelor naturale și sociale. Ea este autoarea, sau editorul a numeroase cărți și eseuri pe aceste teme și a fost unul dintre fondatorii domeniului epistemologiei feministe și filosofia științei. Acest lucru a avut o influență deosebită în științele sociale și în studii de femei / de gen din toate disciplinele. Ea este considerată unul dintre fondatorii domeniului epistemologiei feministe și filozofia științei. Contribuția ei în acest domeniu a fost
Sandra Harding () [Corola-website/Science/333648_a_334977]
-
(n. 1 ianuarie 1960, Goești, Dolj) este un filozof român, cercetător științific gradul I în cadrul Academiei Române, la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S.Nicolăescu-Plopșor”, Craiova. Este absolvent al Facultății de Filosofie, Universitatea București, promoția 1984. Debutează în același an în Revista de Filosofie. A obținut doctoratul în filozofie în anul 1999 cu lucrarea „O hermeneutică a conceptelor deschise” coordonată de academicianul Gheorghe Vlăduțescu. Între 1990-1991 a fost bursier al Guvernului Francez
Ion Militaru () [Corola-website/Science/333686_a_335015]
-
1 ianuarie 1960, Goești, Dolj) este un filozof român, cercetător științific gradul I în cadrul Academiei Române, la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S.Nicolăescu-Plopșor”, Craiova. Este absolvent al Facultății de Filosofie, Universitatea București, promoția 1984. Debutează în același an în Revista de Filosofie. A obținut doctoratul în filozofie în anul 1999 cu lucrarea „O hermeneutică a conceptelor deschise” coordonată de academicianul Gheorghe Vlăduțescu. Între 1990-1991 a fost bursier al Guvernului Francez, la Universitatea Sorbona I, Paris. În anul 1999 a debutat cu volumul
Ion Militaru () [Corola-website/Science/333686_a_335015]